225 matches
-
Aurora al scriitorului, etnologului și criticului de artă Michel Leiris apare pentru prima dată în limba română în excelenta traducere a lui Emanoil Marcu. O carte de aceeași frumusețe stranie ca aceea a romanelor lui Raymond Roussel, a Aureliei lui Nerval, a încă netradusei în românește Nadja a lui Breton și a Zenobiei lui Gellu Naum. Ca secretar-arhivist al „Misiunii Dakar-Djibouti”, Leiris parcurge timp de aproape doi ani întreaga Africă, experiență în jurul căreia se țes atât prima lui carte, Africa fantomă
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
a Editurii Humanitas Fiction de a republica marii autori cu serii de capodopere mi se pare o idee extrem de fertilă. Astfel poate fi urmărită fidelitatea traducătorului față de propria metodă, dar mai ales poate fi testată longevitatea unei traduceri. Faust-ul lui Nerval rămâne neegalat în franceză, maqamat-ele traduse de Rückert n-au mai fost abordate niciodată de altcineva în limba germană, căci la ce bun o variantă apteră, chiar dacă ținând, să spunem, de altă generație? Greu de crezut că își va mai
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
de aceea boemul nu trăiește de ochii lumii, spre a-și epata contemporanii. Cînd totuși spiritul cabotin apare, avem de face cu forme de histrionism alterat, ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal, impresia de coerență, la un nivel superior, datorită extraordinarei forțe unificatoare a unei sensibilități febrile. Pe bună
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
Constantin Țoiu Îmi amintesc de Gérard de Nerval și de scrisoarea adresată lui Al. Dumas în care-i vorbește despre prozatorul Nodier ce se identifica atît de mult cu personajele create de el, cu unele din ele, mai ales, de pildă cu unul ce avea să fie ghilotinat
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
Nodier ce se identifica atît de mult cu personajele create de el, cu unele din ele, mai ales, de pildă cu unul ce avea să fie ghilotinat și care uita, din cînd în cînd, să-și lipească la loc capul... Nerval, sumbrul... Ce haz pe el!... De folosit, în cazul unui prozator ratat condamnat să se facă una cu toți eroii creați de el... Se jură mereu pe autenticitatea personajelor, chinuindu-se să demonstreze că "trăiește ca ele". Arta lui care
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
pe care l-am pierdut. Am jurat să nu mai scriu poezii niciodată. Carnetul meu plin de izbucniri lirice se dusese în Neant să stea cu Nemo, și în depresie l-am învățat pe de rost pe Bacovia si pe Nerval. Jurământul meu s-a clătinat cu un carnet nou în care primele poezii pe care le-aș recunoaște ca "ale mele" au fost scrise. Acest carnet e pierdut și el, dat de mama unui coleg tipograf neamț la plecarea noastră
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
nutrește prin îndoieli; dar îndată ce trece de la îndoială la certitudine, atunci sau devine o furie sau se stinge. [ 41] Cine ține prea mult la lucrurile mici de ordinar devine incapabil pentru lucruri mari. {EminescuOpVIII 590} MONSTRUL VERDE de [Gerard] de Nerval I CASTELUL DIAVOLULUI Voiesc a vorbi de unul din cei mai bătrâni locuitori ai Parisului, el era numit într-o vreme diavolul Vauvert. De aci a și izvorât proverbul" Ești al diavolului Vauvert! Du-te la diavolul Vauvert". Diavolul Vauvert
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fel de supercampion al visului. îmi pregăteam fiecare noapte ca pe o gală de box în care-mi puneam în joc centura cu diamante contra tuturor challenger-Hor. îi învinsesem, credeam eu, prin K.O., pe Mandiargues, Jean Paul, Hoffmann, Tieck, Nerval, Novalis, la puncte pe Kafka și prin abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu alții până la 58 exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea în fiecare confruntare. Niciodată, la nimeni (induding Nerval, Jean Paul și toți ceilalți mai sus pomeniți), n-am întîlnit vise mai... puternice, mai arhitecturale, mai așezate cu labe grele de leu pe pământ și totuși construite pe nori și pe cer albastru. Când îmi povestea câte un vis
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avvă, i. e. „părinte, tată; iar p. ext. un nume dat monahilor în vârstă“. Avvo poate fi și sinonimul, în ocurență, al lui Doamne!. De unde, pe cale de consecință, și „Totul e creat“, e creatură. (Vorba unui romantic franco-„german“ ă!ț, Nerval: „Une perle d’argent brillait dans le sable; une perle d’or étincelait au ciel... Le monde était créé.“) Cât despre început: „E anul, anul... “, acesta este o sinecdocă, o pars pro toto, pentru „timp“. „E anul, anul, avvo!“ ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
loc și pentru câte o poezie, cine știe de unde copiată și trecută din caiet în caiet, și puteai avea surpriza 22 să găsești, între kitsch-uri mizerabile, fragmente dintr-un sonet de Rilke sau, în întregime, El Desdichado al lui Nerval. Sub poza Nadiei Comăneci... Sprijinit de gărdulețul pistei de săritură în lungime, împreună cu Angeru, șters și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-o public. Ar fi un început de efect, ceea ce nu ar exclude veridicitatea, având în vedere că eu chiar sânt această insectă. Mai mult, mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu, care cuprindea versuri, note de lectură, vise mai stranii și prea puține fapte exterioare, nu am scris nimic despre această "întîlnire". Tot ce-am notat în acea zi în agenda cu pagini dictando a fost că începusem Aurelie de Nerval. Treceam în clasa a douăsprezecea și aveam să împlinesc curând optsprezece ani; începeam să simt din ce în ce mai mult o strângere de inimă în privința viitorului meu. Cu doar un an înainte mă hotărâsem să renunț definitiv și fără părere de rău la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea tibetană a morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu pioneze pe ușa de lemn: înfățișa o femeie îngenuncheată, văzută din spate, privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe! Biblioteca lui: turnul Babel În trei sute de volume. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scenariști și realizatori la fel ca moșierii din romanele rusești, care au drept de viață și de moarte asupra mujicilor. Mi se comandau scenarii care nu mi-erau plătite. Am petrecut două luni scriind o adaptare după Aurélia a lui Nerval absolut de florile mărului, și alte trei luni pregătind un documentar despre Rimbaud, fără să fi semnat vreun contract, ca să aflu Într-o bună dimineață că proiectul nu-i mai interesa. Poate că ar fi momentul să scriu capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-o aleg pe una din ele și să mă las dus Într-un ungher Întunecat unde mi se dădeau la repezeală pantalonii jos. Visam să torn un film În decorul acela. Am făcut o adaptare după Sylvie. Gérard de Nerval scrisese: „Ieșeam de la un teatru, unde În fiecare seară apăream În avanscenă În mare ținută de adorator“. Eu am Înlocuit teatrul cu Bazooka Bar, iar pe actriță cu o animatoare În corset. Scriam poeme În proză pentru Tina, adevărate criptograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unele nici măcar n-au nume de familie, cum e, de pildă, Colette, În timp ce o ASP se numește Odolinda Mezzofanti Sassabetti? Pentru ce un scriitor adevărat scrie de dragul operei sale și nu-l interesează dacă e cunoscut printr-un pseudonim, vezi Nerval, În schimb un ASP vrea să fie recunoscut de vecini, de locuitorii din cartier și din cel În care a locuit Înainte? Bărbatului Îi ajunge propriul nume, femeii nu, pentru că sunt cei care o cunosc ca domnișoară și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în confruntarea cu moartea, cei mai pasibili de accese aproape incontrolabile de "nihilism activ". Fără îndoială, chiar și în Apus, numărul celor care au ales să-și pună capăt vieții este relativ ridicat: de la Seneca și Petronius la Chatterton și Nerval și de la Virginia Woolf și Cesare Pavese la Paul Celan și Sylvia Plath. Totuși, dacă alegem să-i comparăm pe occidentali fie și numai cu prozatorii japonezi care s-au sinucis în secolul al XX-lea, suntem foarte repede copleșiți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nații ce se hrănește din sedimentările milenare ale tradiției și fanteziei. El, Corto, trăiește în acest univers-monadă pe care Pratt, jucăuș-melancolicul demiurg, îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l pe Corto, suntem și noi în fața porților evocate de Nerval, în Aurelia. Poezia grafică a lui Pratt rostește cuvântul de trecere, iar o a doua viață poate începe. Pentru cine bat clopotele (Les scorpions du désert, Dans un ciel lointain, Le dernier vol, Morgan, Koinski racconte, Ernie Pike) Una dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]