379 matches
-
În plus, buna dispoziție generată de ea nu avea egal. Marina, singurul rol feminin de prim-plan din Boris, într-o enormă distribuție masculină reprezentând lumea puterii și a nebuniei unui imperiu, este unul dintre cele mai dificile de jucat. Nesățioasă, ea trebuie să aibă un farmec și o seducție cu totul ieșite din comun. O femeie trebuie să țină piept Rusiei întregi. Personalitatea cântăreței care o inter pretează trebuie să fie ex cep țională. Am mai montat Boris de șapte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Traian lui Decebal. Oricum i-a fost Îndeajuns să țină Roma tot Într’o petrecere patru luni, să construiască un forum cu columna de rigoare, dar să lase imperiul În aceeași ruină financiară În care Îl moștenise. Așa Încât, curând, acei nesățioși au fost nevoiți să caute aurul În munte, săpând filoanele. Câte au mai rămas le-au mântuit austriecii, lăsând canadienilor care dau acum târcoale locului doar să spulbere munții și tot ce mai e pe acolo, case și păduri, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai reliefat e Mircea Trestian, care se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
aflate la granița dintre doct și soft, deschid într-alt mod ochii curioșilor spre marea operă a lui Cantemir: mai cald, mai vivace, mai puțin apăsător. Ne delectăm cu un Cantemir spornic la vorbă, de o curiozitate livrescă și zvonologică nesățioasă, ne aflăm în fața unui cartograf al vieților publice și private, ne lăsăm călăuziți de un cronicar admirabil prin stăpânirea tehnicilor de colaj și colportaj narativ, călătorind pe căi de realitate și de legendă bătute după propriul gust, în sfârșit, citim
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre pământ carul gata să-l răstoarne și îngreunează astfel brațul vizitiului. Acest cal e șui, greoi, cu grumaz țeapăn, gât scurt și bot turtit, nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre cai, ci dinspre vizitiu. Când vizitiul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cailor în raport cu poziția lor față de oiște. Știm că la un moment dat cedează presiunii calului de „neam prost” și vizitiul, și celălalt cal. Dar dacă nu ar fi cedat nu e vorba că ar fi continuat munca unilaterală a calului nesățios, nu!, sau nu doar atât; pericolul era mai mare, carul putea fi rupt sau putea să se desprindă oiștea de car și atunci atelajul ar fi fost aidoma corabiei fără de catarg și fără de cârmă. Firește, cei doi cedează în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dacă le-am aduna pe toate Într-o bibliotecă alexandrină, rezultatul ar fi o fabuloasă utopie livrescă, de genul celor imaginate de Borges: un imens Leviathan de hârtie care, nu mă Îndoiesc, și-ar devora cititorii prinși În mrejele sale nesățioase, Împletite din vise și din cuvinte. Titlurile care fac trimitere la această materie dezvăluie sau ascund nenumărate neliniști, frustrări și obsesii. La români: Cuvânt despre Transilvania; Ce este Transilvania?; Transilvania, străvechi pământ românesc; Transilvania și iar Transilvania; Ca o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
față de nemuritorul artist se relevă și în poemul Stejar: „Sunt un stejar / îndrăgostit / de zborul / păVării Păiastre...”, „sunt un stejar / ce visează la zbor / îmbrățLșat cu cerul!”, ca o confirmare că artistul și-a (re)cunoscut dimensiunile valorii sale, „matricea”, „nesățioasa sa sete de absolut” (George Uscătescu), mânuind cu virtuozitate bagheta magică făuritoare de valori nemuritoare. și fără a exagera, putem spune, cu sinceritate, că poetul Tudor Gheorghe Calotescu a surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adâncurile îndepăratate nu ajunge nici un sunet, în afară de cărucioarele încărcate care ies unul după altul într-o procesiune eternă și care au fost trimise hurducăindu-se ca să se încline și să-și lase astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase, emblemă neagră a lăcomiei, și a dumnezeilor acestei munci (600)". Pasajul putea fi îmbunătățit ca narațiune dacă s-ar fi terminat mai repede și ar fi fost mult mai ambiguu cu "nesățioasele", la fel cum Norris în Bruta ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase, emblemă neagră a lăcomiei, și a dumnezeilor acestei munci (600)". Pasajul putea fi îmbunătățit ca narațiune dacă s-ar fi terminat mai repede și ar fi fost mult mai ambiguu cu "nesățioasele", la fel cum Norris în Bruta ar fi putut beneficia de aceeași acțiune. Atunci concluzia ar fi sunat: "O luptă sinistră, nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de aceeași acțiune. Atunci concluzia ar fi sunat: "O luptă sinistră, nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o monotonie terifiantă și care sunt trimise hurducăindu-se ca să umple nesățioasele cuptoare" (607). Cu excepția învechitului și cu iz senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată care binecuvântează pământul. În loc de asta, cititorului îi rămân posibilitățile interpretative
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată care binecuvântează pământul. În loc de asta, cititorului îi rămân posibilitățile interpretative cum ar fi atât de mecanicul "cuptor nesățios", care este o metaforă amplă, sugerând probabil inexorabilitatea vieții care fărâmă sufletele oamenilor. Această posibilitate vorbește mult mai convingător - chiar dacă nu mai profund - decât mesajul didactic care acompaniază povestea publicată. O asemenea concluzie ar fi fost mult mai convingătoare tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și încă umed un strai sărbătoresc;/ Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc// Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine,/ Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci/ Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci". Originarul apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare la vedere. Pentru a putea fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o informație prodigioasă, exercită o seducție specială prin aptitudinea autorului de a transforma un obiect, un vestigiu într-un centru al lumii, luminat prin ocoluri succesive și conexiuni neașteptate, reînviat, recreat. Se exprimă aici „vechea libertate a curiozității sale rătăcitoare, nesățioasă să cunoască și să se bucure de descoperirile ei” (Tudor Vianu). Și în Istoria arheologiei, lucrare modernă, unică în literatura de specialitate de la noi, O., înrâurit de J. J. Winckelmann, face un periplu prin arta universală, în Antichitate și Renaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
căpăta tronul Moldovei, „nu prin alegerea țării, ci prin convenția de la St. Petersburg”, devenind „instrumentul docil al politicii muscălești” . George Sion îl descrie pe domnul Moldovei, scoțând în evidență faptul că „era dotat de natură cu o iubire de argint nesățioasă”2 J. în plus, dădea dovadă și de capacități speculative. Astfel, a încercat să obțină sprijin din partea Porții, luând de soție, în acest scop, pe fiica lui Vogoride, „om versat în diplomația orientală, cu mare și sigură influență pe lângă turci
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
recuperăm acea inefabilă armonie a lui Unu, după care, explicit sau discret, se pare că tânjim cu toții? Ei bine, unul dintre răspunsuri pare să vină chiar din interiorul sistemului, din zona celor care până de curând erau simple «obiecte» ale nesățioasei curiozități experimentale a profesorilor, anume elevii. Niciodată, ca în aceste zile ale Simpozionului, nu am mai avut sentimentul clar, direct, tangibil aproape, al necesității schimbării. Este evident că acești tineri și foarte tineri strigă după altceva, că au nevoie de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
lui, care ne Încântă și azi amintirea În fața „aragazului“, cu improviza țiile lui sărace, o soartă din cele mai bune așezase căminul nostru de la mansardă nu numai În inima, cum se spune, dar mai ales În vecinătatea stomacului pretențios și nesățios al Bucureștilor de acum aproape o jumătate de veac, adică lângă halele mari de la Bibescu-Vodă, hala de carne, alta de pește, alta de zarza vaturi și alta de fructe, cum și lângă mulțimea vie, Împestrițată, colorată și aromată a prăvăliilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Compania lui Isus. La Lyon Îi Întâlnește pe Daniélou și Henri de Lubac, care-i este profesor. Aici Îi descoperă și aprofundează pe Părinții Bisericii. Va scrie cărți despre Origen, Grigore de Nyssa și Maxim Mărturisitor. Autor prolific și cititor nesățios (Henri de Lubac Îl socotea „unul dintre cei mai culți oameni ai epocii”), Von Balthasar a părăsit ordinul iezuit În urma Enciclicii Humani generis, În semn de dezaprobare și, implicit, de solidaritate cu prietenii săi ostracizați. Capodopera sa rămâne Gloria și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ca și cum ai trece o punte spunîndu-ți mereu: „Nu mă clatin, nu mă clatin!” Nu apuci însă să faci ultimul pas și ceea ce nu voiai să se întîmple se întîmplă: aluneci, cazi! Intuiesc mecanismul: e reiterarea de către un demon de duzină nesățios a ceea ce credeam distrus în lumina conștiinței, e amplificarea crescîndă a spaimei că sînt prins într-o rețea inextricabilă de absurdități. Un dictator, nevroza îți impune impasul existențial. Neîndoielnic, din cauza ei, anumite relații sînt deja alterate. Întrebarea pe care mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obișnuitul pam-pam. Noi continuam s-o privim în tăcere. Cînd s-a oprit, ne-a spus: „Chestia asta am să i-o citesc și bărbatului meu, să afle și el ce multe calități am. Săracul, nu prea-și dă seama!” Nesățioasă, a reluat scena lecturii, aparent doar pentru sine, dar imitînd în felul de a merge eroinele romantice care savurează cuvintele unui neașteptat billet doux. La al treilea voiaj între ușă și geam s-a întors iarăși spre noi să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai asemănătoare, mai cre dincioasă, mai desăvârșită este ducele de Noailles. În măsura în care un om se poate apropia de însușirile unui spirit de cel mai înalt rang și de căpetenia tuturor îngerilor izgoniți din cer. Ambiția cea mai nemărginită și mai nesățioasă, trufia cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-mi ochii și sufletul, o liniște interioară, o destindere, un calm și relaxare mă cuprind... An de an, venind aici, am senzația că acești arbori mă privesc cu simpatie, mă recunosc și-mi transmit pace în inima mea atât de nesățioasă, astăzi poate puțin cam obosită... * * * Iată că suntem în oraș. Catastrofa nu se produsese încă. Cunoșteam Viena dar nu în măsura în care să știu unde mă aflam. Presupuneam totuși că suntem într-un cartier central. După aproape 20 minute de la plecarea de la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Înfuleca tot pe măsura pregătirii, dar și ceea ce apucase a fi pregătit Înainte. S’ar putea, la grabă, să cadă pe jos câte o clătită; iată deci randamentul subunitar. Să vedem ce se Întâmplă cu ceea ce scapă din biomasă poftei nesățioase a animalului. În toată istoria Pământului, a existat o cantitate de biomasă care a ajuns, prin activitatea tectonică de exemplu, În locuri inaccesibile consumatorilor. Ea a devenit, În ordine cronologică, petrol și cărbuni. Astăzi Încă, parte din biomasă se acumulează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
premonitorii. Un trăsnet lovește „clopotnița cea domnească den București” și o distruge pentru că fusese transformată în pulberărie „den nesocotință”. „La ghenarie 26 dni leat 7217 la 10 ceasuri den zi”, prin părțile Buzăului au căzut niște resturi meteoritice. Intuind parcă nesățioasa curiozitate a urmașilor, G. datează exact evenimentul, senzațional și înfricoșător totodată („cât oamenii și dobitoacele au căzut la pământ”), încearcă să îl descrie - „Pietri mari bucăți și negre ca zgura care nu au căzut peste tot locul, ci numai în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]