773 matches
-
răsfira timpul ca și cum... un Dumnezeu prezent mereu la datorie (în tura de marți noaptea) are grijă să-l strângă la loc, în căpițe de zile, ca pe fân, ori să... fabrice alt timp, al verbului sau culorii. În aceeași sublim nesăbuită risipă se vor putea scălda cei care se vor afla marți, 17 mai, la ora 16, la sediul „Aquatim“ din strada Gheorghe Lazăr nr. 11 A, unde scriitorul și poetul Nicolae de Popa propune vernisajul expoziției „Înger, culoare și semn
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului POETUL Ăstei lumi nesăbuite Când pricepe-i adevăr, În zdrențuite căpute Liniștit poți să și mori; Te-ai târât pe brânci, pe coate, Să ajungi până aici, Lasă-i pe-alții mai departe-n Mușuroiul de furnici... Și rămâi lumii de strajă Închipuit în
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
Edificatoare sunt și cuvintele lui Aurel Sasu, notate pe coperta a patra a cărții “Puterea cuv tului”: “Exegeza părintelui Matei Popovici este o vastă panoramă culturală a ideilor, construită pe câteva modele neotestamentare: fiul risipitor, semănătorul, paraliticul din Capernaum, bogatul nesăbuit și tânărul bogat. Remarcabilă este, în volum, deschiderea înspre universal a parabolei biblice, inteligența abordărilor sincretice și pluralitatea de sens a interpretărilor metatextuale. Elegant și discret-polemic, demersul analitic oferă, ca alternativă, falselor convulsii de istorie contemporană, argumentul etern al zidirii
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
pe scaun, când eram la o palincă ori cafea, în camera lor. Eram martor la avalanșe de mângâieri și vorbe frumoase, care pe mine mă puneau în mare încurcătură. Imi făceam reproșuri și mă condamnam în gând pentru purtarea-mi nesăbuită, privindu-i cât de fericiți sunt si cu câtă încredere și atenție mă tratează el... In ziua următoare, era deja la mine când el, poate, nici nu traversase strada. Eram convins că nu va mai veni. Mi-a spus că
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
după ce drumul vieții ni l-ai arătat, căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit încât pe Tine, singurul Fiu, morții pământene L-a dăruit. Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți, crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți. Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut, ci marea dragoste ce pentru noi ai avut. Precum visele cu lungi și minunate zboruri țin păsările noaptea pe crengi, visul salvării lumii Te-a ... Citește mai mult Infinitul divin s-a
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
crucificatdupă ce drumul vieții ni l-ai arătat,căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubitîncât pe Tine, singurul Fiu,morții pământene L-a dăruit.Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți,crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți.Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut,ci marea dragoste ce pentru noi ai avut.Precum visele cu lungi și minunate zborurițin păsările noaptea pe crengi,visul salvării lumii Te-a ... VII. TEMPI PASSATI, de Vavila Popovici , publicat în
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
a mulțumit și liniștit. Peste un an a ajuns și la mine zvonul că „tovarășul” a luat șapte ani de pușcărie. Se încurcase cu o gestionară care dăduse o gaură uriașă și-l târâse-n buclucul ei după îndelungate chefuri nesăbuite. Nu m-am bucurat, dar am murmurat inconștientă: ei, Dumnezeu nu doarme niciodată! Atunci, nu am relizat ce am gândit...Mai târziu avea și el să afle-n pușcărie de grozăvia acestor vorbe nesăbuite murmurate de mine. Referință Bibliografică: NOAPTEA
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
-n buclucul ei după îndelungate chefuri nesăbuite. Nu m-am bucurat, dar am murmurat inconștientă: ei, Dumnezeu nu doarme niciodată! Atunci, nu am relizat ce am gândit...Mai târziu avea și el să afle-n pușcărie de grozăvia acestor vorbe nesăbuite murmurate de mine. Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2215, Anul VII, 23 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDELUL GREȘITELOR TĂCERI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Greșim adeseori și timpul trece, Deschide răni, ades, închipuite Din multe vorbe reci, nesăbuite, Ori din priviri, ce rău nu pot să-nece. Nici gândul trist nu va dori să plece, Când zilnic sunt tăceri nelegiuite. Greșim adeseori și timpul trece, Deschide răni, ades, închipuite. Iubirile sunt tot mai chinuite, Când nu iertăm păcat
RONDELUL GREȘITELOR TĂCERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385331_a_386660]
-
multă mâncare, ar fi intervenit Ion , care, ne urmărea ca un vultur și ne-ar fi certat: ”nu vă mai săturați, sunteți în stare să mâncați untura cu lingura, ce se va alege de voi în viață dacă sunteți așa nesăbuiți?” Abia mai târziu când am ajuns la profesională, am început să mă obișnuiesc a folosi cuțitul și furculița. Tu, copilul meu, nu te rușina de noi, pe lângă faptul că suntem părinții tăi, nici noi nu eram mai breji când am
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros, frăgezime? Le-am presărat așa, înviate și reîntinerite, în aceste pagini. Cine știe? Mă ispitește nădejdea nesăbuită că în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o fărâmă din gândurile și simțirea ce s-au revărsat din prea plinul inimii celui ce le-a cules, în anii de mult trecuți...”. La ceas aniversar, invitați suntem a simți mireasme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
mister. Chiar dacă ni se spune să avem răbdare că fructul trebuie să crească și să se coacă, noi ne grăbim să le mâncăm de crude. Pofta și lăcomia întrec răbdarea, iar neascultarea dă frâu liber acestora. Așa apar inevitabile fapte nesăbuite. În acea zi, domnul Arsu plecase din școală cu obișnuitele treburi administrative. Cu toate că ne atrăsese atenția să fim cuminți, cu toate că ne spusese ce să-nvățăm până se întoarce, că ne va controla dacă am învățat, noi... am făcut tot ce
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Se pare că uitați acest lucru. — Teoria dumitale, messer Alighieri, pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să te conving de contrariu. Dar să revenim la Ambrogio... reluă poetul. Timpul Îl presa. Îi părea rău că se lăsase În voia pasiunii politice. — Știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să te conving de contrariu. Dar să revenim la Ambrogio... reluă poetul. Timpul Îl presa. Îi părea rău că se lăsase În voia pasiunii politice. — Știai că primul proiect al mozaicului la care lucra era diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea să fixeze colțul unde se afla Noffo Dei. Ceva absolut imprevizibil Îl blocă. Văzuse o privire de Înțelegere circulând Între cei doi. Bruno știa de prezența călugărului, și totuși nu avusese nici o reținere În a-și ilustra propria cosmologie nesăbuită. Căuta martiriul? Ori se simțea atât de sigur Încât să Își râdă de călău? Pentru o clipă, fu ispitit să creadă că ciuma aceea asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se gândi o clipă, apoi făcu un gest prin care-i arătă s-o ia spre un colț de stâncă ce dădea puțină umbră, unde să se așeze. — Ce ai de spus? îl întrebă. — Vrem să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să o dau pierzaniei, pentru ca nicicând să nu se mai întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum să îl oprim pe acel nesăbuit care a fost în stare de un asemenea gest colosal și fie să-l dăm morții, fie să-l răsplătim, fiecare după cât ne va permite judecata în fața unui astfel de act fără precedent... Dar iată că, nepricepându-mă la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care-i știam și de faptul că le-am supraviețuit pentru a ajunge aici. Privindu-le fețele adormite și încremenite precum măștile, îmi dau seama că întotdeauna am vrut să vizitez, viu fiind, locul în care mergeau. Dar ce gând nesăbuit e acesta și cine își poate închipui că poate face așa ceva fără să plătească cu bunul cel mai de preț? Ce nebun se poate aventura într-o asemenea aventură cu o singură finalitate - neizbăvirea? Eu, se pare, din moment ce mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit prea mare soțului. Dacă n-ar fi fost atât de preocupată de propriile ei treburi, ar fi fost imposibil să nu bănuiască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prescrise. Nimic nu părea să fie un efort prea mare pentru el. Cu toate că mijloacele materiale ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]