245 matches
-
radical diferite“23. Perspectiva Tractatus-ului, credea Malcolm, poate fi caracterizată drept reprezentativă pentru ceea ce Wittgenstein a criticat mai târziu drept „esențialism“. Prin această calificare era vizată, în primul rând, distincția rigidă dintre forma logică și fapte, dintre ceea ce este necesar, neschimbător și ceea ce este contingent și variabil. Ideea unei forme logice a limbajului și a lumii date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei forme generale a propoziției sunt tot atâtea expresii ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de conștiință, Scheler cerea supunerea față de autoritate, ca unic mijloc de a experimenta evidența principiilor morale: autoritatea morală se fundamentează pe evidența etică universală. Există Însă o asemenea evidență etică universală? Si, dacă există, evidența etică universală este abstractă și neschimbătoare sau, mai degrabă concretă și dependentă de condițiile istorice schimbătoare? Lévinas a Înțeles perfect dificultățile legate de statuarea unei exigențe etice universale În condițiile recunoașterii libertății ca fundament al manifestării conștiinței morale. Pentru a depăși acest impas, el inversează raportul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru nu poate să nu capete o importanță deosebită, întrucît dintr-o dată devine evident faptul că un astfel de mesaj va putea fi decriptat numai aplicînd aceeași grilă. Fără îndoială, trebuie să ținem seama
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un prezent al confuziei și al înfrîngerii. De aici și faptul că în legendarul de acest fel locul principal îl dețin principiile de continuitate și de stabilitate, valorile de permanență și de conservare. Este invocat pămîntul, pămmtul "care nu moare", neschimbător, hrănitor, matern, izvor al vieții renăscute ("Cel care e francez să aibă rădăcini în părnîntul Franței", Philippe Pétain, 25 august 1940). Este invocată și casa, casa care trebuie salvgardată, restaurată, reconstruită ("Să fie reclădită casa Franței", "să fie restabilită ordinea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și mai misterios. Fără îndoială, contextul istoric este trăit în mod conștient sau inconștient ca o realitate interioară, activă, imperioasă, cîteodată chiar ca o invazie. Nu putem însă uita că posibilitățile de exprimare ale eului sînt înscrise într-un registru neschimbător și, după toate aprecierile, destul de limitat. Consecințele în plan psihic ale marilor seisme ale istoriei, ale mutațiilor politice sau sociale de amploare sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
comportamentul oamenilor. Pentru Platon, ideile: * desemnează o existență absolută sunt simple; * sunt o existență substanțială există în sine și prin sine; * reprezintă o existență eternă; * desemnează o existență universală ideea închide în sine toate calitățile particulare; * desemnează o existență imuabilă neschimbătoare. Binele se află în centrul lumii ideilor și el reprezintă pentru toate celelalte idei (Dreptate, Egalitate, Adevărul ș.a.), ceea ce reprezintă soarele pentru obiectele lumii sensibile, le dă lumină și le pune în valoare. Raportul dintre lumea sensibilă și lumea ideilor
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Jean Marais, Pele, Fernandel, Pîslărița -, mulțimi de credincioși dădeau roată televizorului ca unei Kaaba sacre. Populații întregi venerau, de-a lungul și de-a latul lumii locuite, aceiași, foarte puțini, idoli. Ei durau mult - uneori mult după moartea lor -, păreau neschimbători și de neînlocuit asemenea marilor divinități, creatoare ale cerurilor și pământului. Generația mea a văzut doar câte un film și un serial TV pe săptămână. Și doar o emisiune de varietăți ("Cu mască, fără mască"). Filmele, în oraș, se schimbau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Zenon nu a găsit soluția propriului paradox, însă el nici nu a căutat-o. Aceasta se potrivea perfect cu filozofia lui. Zenon era membru al școlii eleatice de gândire, al cărei fondator, Parmenide, susținea că universul este, prin natura lui, neschimbător și imobil. Iar problemele de logică puse de Zenon păreau să susțină gândirea lui Parmenide; arătând că schimbarea și mișcarea erau paradoxale, el spera să convingă lumea că totul rămâne la fel - este neschimbător. Zenon credea cu adevărat că mișcarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că universul este, prin natura lui, neschimbător și imobil. Iar problemele de logică puse de Zenon păreau să susțină gândirea lui Parmenide; arătând că schimbarea și mișcarea erau paradoxale, el spera să convingă lumea că totul rămâne la fel - este neschimbător. Zenon credea cu adevărat că mișcarea era imposibilă, iar paradoxul lui a fost principalul punct de sprijin al întregii sale teorii. Existau și alte școli de gândire. Atomiștii, de exemplu, credeau că universul este constituit din particule mici, numite atomi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să vadă Unul: văzând Unul, pentru el nu au mai existat trecutul și prezentul, și din această pricină a putut să pătrundă în tărâmul în care viață și moarte nu se mai află...“ 2. Din hinduism: „Eternul și omniprezentul Ătman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (Măyă), și nu prin propria natură - / prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat [...]. Așa cum despre spațiul (care este infinit) se spune că este spațiul ulciorului ori că este spațiul mănăstirii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cade dacă se admite ideea că El este schimbător. „Dacă Logosul este schimbător și poate să devină altfel, atunci unde Se va opriEl și unde va fi ajuns El la sfârșitul creșterii Sale, cum poate să fiecel schimbător asemănător Celui neschimbător? Iar cel ce a văzut pecel ce se schimbă, cumva crede că a văzut pe Cel ce nu Se schimbă,în care stadiu al devenirii Sale ar trebui deci să se găsească El cândtrebuie să se poată vedea în El
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu Se schimbă,în care stadiu al devenirii Sale ar trebui deci să se găsească El cândtrebuie să se poată vedea în El Tatăl? Căci, evident, nu totdeauna seva vedea în El Tatăl, de vreme ce Fiul Se schimbă neîntrerupt ... Ta-tăl este neschimbător și imuabil..., este totdeauna Același. Dacă însăFiul este schimbător și nu este totdeauna același..., cum poate El,cel făcut astfel, să fie chipul Tatălui, de vreme ce El nu este asemănător Lui (Tatălui) în neschimbabilitatea Lui?... Totuși, acela care a vă-zut pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cum poate El,cel făcut astfel, să fie chipul Tatălui, de vreme ce El nu este asemănător Lui (Tatălui) în neschimbabilitatea Lui?... Totuși, acela care a vă-zut pe Fiul a văzut pe Tatăl... Așa este deci neschimbat (Logosul),Chipul lui Dumnezeu cel neschimbător. Căci «Iisus Hristos esteacelași și ieri și azi și în veșnicie»” (Evrei 13, 8)<footnote Contra arienilor, I, 35-36 PG, XXVI, col. 84 AC-85AB. footnote>.e) Numirile de „viață” și „înțelepciune” date Fiului cuprind șiele ideea veșniciei Lui, alături de Tatăl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept "un precursor al comunismului"28. Așa cum reiese din lucida tratare a compatibilității satirei caragialiene cu politica veche sau nouă29, Eugen Ionescu împărtășește aceeași părere. În pătrunzătorul portret pe care se simte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serie nouă, an XX, nr. 7-12, aprilie-iunie, 2009, p.3, p. 24. George, Alexandru, "I.L. Caragiale în lumina interpretărilor reducționiste, România literară, nr. 11, 1990. Grigurcu, Gh., "Evocându-l pe Eugen Barbu", în România literară, nr. 51-52, 2004. Herescu, N. I. , Neschimbătorul Caragiale, publicat în Almanahul ziarului "America", 1961, pp. 245-255, reprodus în Herescu, N. I., Dreptul la adevăr publicistica exilului, Ediție îngrijită și prefată de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2004, pp. 174-179. Ilie, Loredana, "Comicul absurdului la Caragiale", Annales Universitatis Apulensis
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A., București, 1952, p. 211. 27 I. L. Caragiale, Opere, ediție critică de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. 2. Momente, schițe, notite critice, Editura pentru Literatură, București, 1960, p. 298. 28 N. I. Herescu, Neschimbătorul Caragiale, publicat în Almanahul ziarului "America", 1961, pp. 245-255, reprodus în Herescu, N. I., Dreptul la adevăr publicistica exilului, Ediție îngrijită și prefață de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2004, p. 178. 29 Merită remarcată întâietatea lui Titu Maiorescu și în privința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Totuși, afirmă Girardet, există o "logică internă a mitului", succesiunea acelor imagini și simboluri fiind inserată într-un sistem, într-o "sintaxă" (conform noțiunii lui Gilbert Durand), în serii identice, în asociații permanente, iar mesajul este codificat în același mod, neschimbător, putând fi descifrat numai aplicând aceeași grilă, "capacitatea de înnoire a creativității mitice" fiind, de fapt, mult mai restrânsă decât ne lasă aparențele să credem.201 Pentru Jean-Jacques Wunenburger, mitul ilustrează capacitatea imaginației umane de a crea povestiri exemplare, suficient
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se desprinse de pe umărul ei, se ridică Încet spre cer și se gândi că toată viața lui și-a imaginat cât de greu este să fii om. Fu sincer cu el și Își spuse: „eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce contrastau violent cu părul negru și creț. Madame H. servi cafeaua, îi oferi și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iubit. Dacă pentru samariteni și evrei era o chestiune de loc, Dumnezeu spune că asemenea căi sunt insuficiente, căci trebuie cunoscut prin Spirit (Duh) și Adevăr (Cuvânt). Cunoașterea lui Dumnezeu este după voia lui Dumnezeu, nu a omului, căci este neschimbător și infinit. Primatul gloriei infinite a lui Dumnezeu cere abandonul contextualizării postmoderne, iată marea provocare a teologiei actuale: "Sarcina noastră este să convingem oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu în felul în care gloria Sa o cere să fie cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
356. Asta o gândește un poet cu o puternică structură antropologică de vizual. Ea l-a salvat de disperarea bacoviană, dar poetul a simțit primejdia încremenirii spațiale, de unde și ideea lui insolită că vidul e rigid: "Rigid este numai vidul. Neschimbător și static este numai vidul"357. În consecință, ruperea de simetrie ține de aventura timpului, o vedere de dincolo de vedere: "Ah, oglindire zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a). Perfecțiunea este oglinda ideală, dar ea îl sperie și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relativism cât și de falsul absolutism sunt un rezultat al procesului istoric de evaluare, proces pe care, la rândul lor, aceste valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie mai degrabă să adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară la valorile propriei ei epoci și la valorile tuturor perioadelor ulterioare creării
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a lui Carr, complexitatea sa fiind dată de cele trei niveluri ale construcției filosofice: a. Nivelul individual natura umană este viciată, egoistă prin naștere, îndreptată către lupta pentru putere, caracterizată de o dorință nesățioasă de dominație (acel animus dominandi) și neschimbătoare. Acesta este omul politic. Însă el nu constituie decât o parte a omului real, care, în realitate, este un compozit de om politic, economic, religios, moral etc. Aceste caracteristici ale naturii umane se grupează în cele trei dimensiuni fundamentale ale
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
în cele șase principii ale realismului pe care le formulează în lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace: 1. Politica (internațională) este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană. Aceasta, susține Morgenthau, este neschimbătoare și orientată către câștigarea de putere și dominație asupra celorlalți. Pe baza acestor legi obiective ale politicii ce își au originea în natura umană este posibil să concepem o teorie rațională a politicii internaționale care să le reflecte fidel. Prin
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]