9,529 matches
-
de prostie. Și lehămetuiți privim cum orizontul, despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_cozma_1410633494.html [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin, să nu mai pot păși dincolo de prag! De al iubirii dor îmi leg suspin și-n ultima speranță te aștept cu drag! Apăsătoare-i singurătate ce mă conduce pe nesfârșite zări, Prin nopți de dorințe colindate vor răsuna ale inimii chemări. Colind răsună în sufletul meu, cu ecouri de aduceri aminte. Pe nesfârșite zări duc dorul tău, copile adorat, bun și cu minte! © Maria Filipoiu Decembrie 2014 Referință Bibliografică: COLIND
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1418712510.html [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
leg suspin și-n ultima speranță te aștept cu drag! Apăsătoare-i singurătate ce mă conduce pe nesfârșite zări, Prin nopți de dorințe colindate vor răsuna ale inimii chemări. Colind răsună în sufletul meu, cu ecouri de aduceri aminte. Pe nesfârșite zări duc dorul tău, copile adorat, bun și cu minte! © Maria Filipoiu Decembrie 2014 Referință Bibliografică: COLIND DE PĂRINTE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1418712510.html [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
clasă, Tac în frig micii școlari, N-au nici cărți și nici caiete, Căci părinții: NU AU BANI! Primăria este plină, Mulți bătrâni pensionari, Ei vor banii pe căldură, Dar Primarul? N-ARE BANI! Trenul se oprește brusc, In câmpia nesfârșită, Iar în jur numai jandarmi, Călătorii n-au bilete, Și se scuză că: N-AU BANI! Birturi multe, cafe-baruri, Goale chiar la zile mari, Nu-s clienți ca altădată, Nu mai beau, că; NU AU BANI! In ușă la magazine
NU SUNT BANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Nu_sunt_bani_.html [Corola-blog/BlogPost/356057_a_357386]
-
nici un prilej, cu toate că au fost palide încercări, nimeni nu se încumetase să-i depășească hotarele, ooooh, ale pământului da, în rest chiar și vecinii săi se lăsau cu greu priviți și mai ales cercetați de iscodirile minții oamenilor. Comparând întinderea nesfârșită cu instrumentele de observație sau cu cele capabile să o străbată și să ajungă la capetele ei, se spune că până acum nici măcar un pas de copil - ca al tău frumoasa mea nepoțică - n-a reușit să pătrundă în nemărginirea
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
și să-l comunice eficient. Din parcurgerea mottoului: “Mi-e sufletul mereu dorința vie,/ Plin de speranță și de bunătate,/ Adun în vers curat, de poezie,/ Iubirea-mi toată și seninătate./ În nebunia unei vieți furate/ De-o lume-n nesfârșita hărțuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Ma-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubire” (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Pentru așa ceva mă deranjează, din clipa mea de liniște? Pentru... „soru-mea”? Podișul Târnavelor se vede în limpezimea lui, până la Cheile Turzii. „Iată Raiul pământesc!” exclam, cu toată convingerea, desfăcând larg brațele! Un tren, ca o jucărie pentru copii, taie verdele nesfârșit al peisajului, sfârtecându-l. De la fânul proaspăt cosit, strănut. Strănut cu puterea unui alergic... * În camera mea, de la parter, în Timișoara, e aproape întuneric. Nu pentru că ar fi noapte, ci pentru că așa mă odihnesc eu. Îmi șterg nasul, ca un
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1454698289.html [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
vibreze.... VI. PIANO, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015. Din pianul meu amintirile coboară. Clapele îmi prevestesc ecoul pașilor ce-mi suspenda gândul... urmele ce ar putea să fie apasă pe degetele sângerii. simt nesfârșit naufragiul umbrelor ce rătăcesc... portativele plâng notele singurătății. De auzi întrerupe-mă și dă-mi șansă să scriu un alt cântec. Citește mai mult Din pianul meu amintirile coboară.Clapele îmi prevestesc ecoulpașilorce-mi suspenda gândul...urmele ce ar putea să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/c%C4%83lin_marton/canal [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
plâng notele singurătății. De auzi întrerupe-mă și dă-mi șansă să scriu un alt cântec. Citește mai mult Din pianul meu amintirile coboară.Clapele îmi prevestesc ecoulpașilorce-mi suspenda gândul...urmele ce ar putea să fieapasă pe degetele sângerii.simt nesfârșit naufragiul umbrelor ce rătăcesc...portativele plâng notele singurătății.De auziîntrerupe-mă și dă-mi șansă să scriuun alt cântec.... VII. IUBINDU-TE PE TINE..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014. Iubindu-te pe tine , sfârșit
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/c%C4%83lin_marton/canal [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
pe plante vii le înfioară, în mustării cu mici și cu pastramă, se aude o vioara. Școlarii cei gălăgioși spre școală se îndreaptă, și timpul se așterne lin, trecând spre altă treaptă. În ecouri de pescăruși ce rostesc chemarea ploi nesfârșite ce desăvârșesc lucararea, spălând în calea lor, prea desele reziduuri, doar iedera mai este verde întinsă peste ziduri. Gabriela 23 septembrie Referință Bibliografică: Automnală / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1474625130.html [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
Guvernul României, o spunem pentru a nu știu câta oară, mimează la nesfârșit grija pentru minoritățile naționale din jurul frontierei. Evident, ignorarea acestora, nu întotdeaua este rea credință, dar, fără supărare, este incapacitatea Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (D.P.R.R.P.) de a gestiona un fenomen. În locul unei STRATEGII, teoretic (în viziunea pseudostrategilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-roman/ [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
și cu mine, Înlănțuiți că pânză pe catarg, În nostalgia timpului ce vine, Un simplu vas ce-i rătăcit în larg. Noi doi, un univers de stele Pe cerul nopților de vară, Două priviri care se sprijină- ntre ele În nesfârșitul anilor povară. Eu sunt atomul Celulei tale primordiale Iar tu esti omul Armurii mele aurii de zale. Și cate-as mai avea de spus Și de simțit în zilele-mi senine Iubite tu, iubit nespus, Ai grijă de speranțele din
DRAGOSTE PRIMORDIALA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1454894951.html [Corola-blog/BlogPost/384057_a_385386]
-
condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția... Știu că sunt nonsensuri, aberații, cele „aruncate” mai sus, dar esența noastră refuză să-și accepte damnarea, înfricoșătoarea dispariție (chiar dacă, într-o
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1486709874.html [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Și când cerni prin sită deasă Fulgi de-argint pe-ntinsul humii, Pune pacea-împărăteasă Peste nesfârșitul lumii. Referință Bibliografică: Ninsoarea luminii / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1486709874.html [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
leagă de Cristian Mungiu? Seara când am comentat, în direct, de la București, acum fix un deceniu, (distanța n-a mai contat) Palme d'Or - ul, pentru 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile, pe care l-am anunțat cu o nesfârșită și irepetabilă emoție! Eram cu Laurențiu Damian și ne panicasem că nu luasem încă nimic (ce-mi place pluralul ăsta, de parcă am avea vreun merit, noi chibiții!) Și când a anunțat președintele juriului, regizorul, Stephen Frears (ale cărui pelicule îmi
Irina – Margareta Nistor by http://www.zilesinopti.ro/articole/15181/interviu-irina-margareta-nistor [Corola-blog/BlogPost/99550_a_100842]
-
preț de un pas Să fi plecat, să fi rămas... Și, uneori, să fi trecut O clipă cât un ev și-apoi Să o fi luat de la-nceput Pe-a vieții cale amândoi, Un pas întâi, pe urmă doi... În nesfârșite așteptări Fără de Timp și Dumnezeu Nu vor mai fi nici zori, nici zări, Dar noi ne vom găsi mereu: Pe mine tu, pe tine eu... Referință Bibliografică: Aș vrea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 932, Anul III
AŞ VREA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 by http://confluente.ro/As_vrea_romeo_tarhon_1374285800.html [Corola-blog/BlogPost/340504_a_341833]
-
în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii" omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici" de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-a împărtășit-o și nouă, făcându-ne "seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt" (I Petru II, 9). Sfințenia Sa și nu a noastră este aceea care ne face sfinți și astfel "vrednici" a ne apropia
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU by http://confluente.ro/_problema_desei_sau_rarei_impartas_stelian_gombos_1339402024.html [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
pe ascuns, prețuindu-le... La un moment dat, câțiva zimți se rup într-o scrisoare, aceeași scrisoare care se repetă în același apus până la același răsărit etern de Soare... Câteva gâște rătăcite se pierd în orizontul unor metafore repetate la nesfârșit și își frâng aripile în mierea cuvintelor goale și nesfârșite... Atunci, dintr-un vers sau chiar o poezie învârtită de o rotiță, deducem cât de gol și rece este Soarele, iar totul se rezumă într-o proză episodică transmisă în
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1492927649.html [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
se rup într-o scrisoare, aceeași scrisoare care se repetă în același apus până la același răsărit etern de Soare... Câteva gâște rătăcite se pierd în orizontul unor metafore repetate la nesfârșit și își frâng aripile în mierea cuvintelor goale și nesfârșite... Atunci, dintr-un vers sau chiar o poezie învârtită de o rotiță, deducem cât de gol și rece este Soarele, iar totul se rezumă într-o proză episodică transmisă în amăgitoare epistole aruncate spre capcana timpului mărginit doar de orizontul
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1492927649.html [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
învârtită de o rotiță, deducem cât de gol și rece este Soarele, iar totul se rezumă într-o proză episodică transmisă în amăgitoare epistole aruncate spre capcana timpului mărginit doar de orizontul gâștelor... Soarele își continuă răsăriturile și apusurile la nesfârșit, rotițele sunt lubrifiate de lacrimi după ce sunt înfierbântate de zâmbete, mașinăria nu obosește să fabrice scrisori care scot la iveală minunăția creatoare a sufletelor noastre. Undeva, cândva, un cârd de lebede preiau din zbor, zborul gâștelor spre căldura Soarelui, ajungând
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1492927649.html [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
și să-l comunice eficient. Din parcurgerea mottoului: „Mi-e sufletul mereu dorință vie,/ Plin de speranță și de bunătate,/ Adun în vers curat, de poezie,/ Iubirea-mi toată și seninătate./ În nebunia unei vieți furate/ De-o lume-n nesfârșita hărțuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Mă-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubite" (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_georgeta_resteman_elena_buica_1332480750.html [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
drag, virtual, vă poate aștepta, Dimineață, cu-o ceașcă de cafea, La prânz, cu bunătăți, iar la cină, seara, Cu-o mămăligă bună și îmbrăcată-n pijama. Nu veți putea, ca să vă faceți planuri Și nici să vă alimentați, la nesfârșit, Cu pilule de calciu, Oscioarele, din trupurile voastre, Care așteaptă un ajutor, Dar nici nu îndrăzniți Ca să creați o lume virtuală-n doi. Totuși...ce bine-arăți și Câtă bucurie am, să te cunosc E pentru mulți, subiectul de reflexie a
IUBIRE VIRTUALĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 by http://confluente.ro/costi_pop_1409273471.html [Corola-blog/BlogPost/358258_a_359587]
-
primite recent, o promisune chiar mai frumoasă decât cea a strategiei vinovate a trecerii cu vederea. O citez aici: „Când metodele și mijloacele literare au evoluat considerabil, când autorii înșiși parcă și-au pierdut autocontrolul, zvârlindu-se sinucigaș în oceanul nesfârșit al scrierii incontinente, sarcina lectorului de a identifica, din noianul de cărți primite spre evaluare, pe acelea capabile să-l satisfacă, să-l intrige sau să-l provoace este tot mai grea. (...) Nefiind critic de profesie, ci doar cititor de
SEMNAL DE CARTE: “CITITORUL DE CONTROL” DE MARIAN NENCESCU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1455185576.html [Corola-blog/BlogPost/342937_a_344266]
-
jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pre mine păcătosul”, cuvinte care alcătuiesc practic Rugăciunea lui Iisus. Acest om a găsit o comoară: pocăința. Are o nesfârșită nevoie de Dumnezeu. Această rugăciune minunată, duhovnicească, este exprimată: iese din inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Despre_pilda_vamesului_si_fariseului_stelian_gombos_1345800982.html [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]