182 matches
-
nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine așa decât în umilință. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumuseța ta n-a fi - Trei zile numai vei fi astfel Apoi..., apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și rece De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm Un vas de lut, un sac de viermi? {EminescuOpIV 276} ZADARNIC ȘTERGE VREMEA Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare-ți Că nu te regalăm, cum știm, cu bețe: Făclie nu-i nemțescul tău opaiț. {EminescuOpIV 340} PENTRU TĂLMĂCIREA AFORISMELOR LUI SCHOPENHAUER Goethe Spun popoară, sclavii, regii Că din cîte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. Ca-n ziua, care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții; Crescuși dup-acea lege, de ea și azi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să nu se mai mărite niciodată. M-am întors în casă, am trântit ușa și am început să izbesc cu pumnii în pereți, nesimțitor la durere. Warda s-a apropiat de mine. Plângea cu sughițuri, dar mintea ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi du-te să vorbești cu unchiul tău. Are relații la palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva ceasuri bune, cu spatele rezemat de incinta moscheii, nesimțitor față de cele ce mă înconjurau. Nu încercam să meditez. Mintea mea era pur și simplu deschisă, gândind la Dumnezeu, așa cum o floare se deschide spre roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru tine; Ochii când clipesc De plâns se topesc, Viața nu-mi rămâne. Pieptul se desface, Tremur ah! noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frica sau uimirea; era omul care știa să-și mențină aceeași mină mereu și pe care nu-l putea surprinde nimeni cu nimic. De aceea, până și atitudinea pe care și-o impusese în familie îl făcea să fie destul de nesimțitor la bombănelile dese ale Victoriei. Era atipic! Foarte dificil era să citești vârsta lui reală cu exactitate, căci părea a avea o vârstă mult mai înaintată decât în realitate. Or, toate aceste aspecte lăsau cum nu se poate mai limpede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau de la inaugurare! Atâția, domnule, și, nici unul, să nu ia în seamă strigătul de ajutor, al muribundei de lângă pubelă! Lume nesimțită; lume nesimțitoare! Mai rău, poate, desigur, da, mai rău! Asta-i lume-n care trăim! Asta-i lumea noastră! Ajungând în dreptul porții dincolo de care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca un blestem de mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
U.R.S.S. Cum am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a simțit cum uleiul Începe să-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la tot ce ne-nconjoară, băgăm În seamă prea puțin tumultul interior al neființelor din preajmă. Ce facem, bunăoară, cu un televizor care, după ani de zile În care ne-a reprodus cu fidelitate prea Îndepărtata lume, Își pierde la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci nu‑l cunoștea încă pe Rainer. Rainer îmbrățișează animalul nesimțitor care se lipește de el. Câteodată animalele sunt mai bune decât oamenii și ai ce învăța de la ele. De exemplu, tandrețea și apropierea fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să mă schimb. Rainer și Hans spun, fiecare în felul lui - unul cu multe cuvinte, celălalt cu puținele pe care le cunoaște - că Sophie poate să rămână așa. Anna tace înciudată și‑l supraveghează pe Hans, proprietatea ei. Dar proprietatea nesimțitoare aspiră la un nou proprietar care s‑o îngrijească mai bine. Hans își dă cu părerea despre o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui și poate se găsește vreun aparat electric de reparat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
început să bată la ochi. Așa de mândru era. Va să zică legătura sufletească dintre el și Sophie s‑a stabilit deja, urmează cea fizică. În momentul acesta tocmai o convinge pe Sophie că omul fără iubire e un grăunte de praf nesimțitor. Înăuntrul lui Rainer se frânge ceva, pentru că o parte a unui om (de cele mai multe ori inima) se frânge întotdeauna când persoana iubită devine infidelă. Însă teama de a fi suspectat în realitate, poate chiar fără să fie vinovat, inhibă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eu ferindu-mă s-o îmbrățișez, i-am spus cum m-am priceput suferința mea. Și-a încolăcit brațele pe umerii mei și a început să mă sărute, lacom, înfigîndu-și în același timp unghiile în carnea mea. Continuam să vorbesc, nesimțitor la căldura trupului ei, spunîndu-i tot ce am suferit când am știut-o singură cu un bărbat străin, care-i masa pulpele. I-am arătat ce hidoasă este această abandonare în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de sclavie ar fi trecut În zadar. Reușisem să suprim ideea oribilă care prinsese a căpăta formă În mintea mea: aceea că prezența sau absența mea nu Însemna absolut nimic pentru Lily În clipa asta, că ea zăcea inconștientă și nesimțitoare pe un pat de spital. Opțiunile au Început să mi se Învârtă În creier. Poate ar trebui să rămân aici doar cât să ajut la organizarea petrecerii, după care să Încerc a‑i explica Mirandei ce s‑a Întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu fiecare flirt, devin tot mai "derutați, confuzi, deteriorați, cu sufletul surd și nesimțitor". Tabloul final al acestor seducătoare și cuceritori pe care îl înfățișează autorul este apocaliptic. Semi-virginele, scrie el, vor decădea până la punctul în care nu vor mai fi decât niște marionete nevrotice [...] secătuite de sterpe zguduiri". Vor avea drept soți "falși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Μ Sunt oameni care, chiar și atunci când sunt printre alții se simt singuri. Μ Este cunoscută printre psihoterapeuți următoarea butadă, făcută de un pacient mai sensibil decât alții: „Domnule doctor, mi-ați putea da un medicament care să mă facă nesimțitor față de ipocriziile celor din jur?”. Comentariul este de prisos, deoarece se știe că nu este leac pentru cel care nu se poate abține să resimtă În sufletul său rușinea faptei altuia mai mult decât acesta este capabil să o resimtă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dat că este În stare să Împrumute jucăria lui altui copil, fără ca pentru aceasta să fi simțit nevoia unui Îndemn din partea mamei lui. Gestul copilului este identic cu impulsul natural al samariteanului din parabola biblică de a nu putea trece nesimțitor - ca, din nefericire, mulți alții - pe lângă semenul Întâlnit În cale și aflat În mare suferință: ridicându-l de jos, „i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]