238 matches
-
sărbători Paștile și la 5 mai, iar hotărârea nouă, fiind ulterioară scrisorii, neutralizează fulgerele pastoralei". Această campanie de lămurire este continuată de Mircea Vulcănescu, Netemeinicia scrisorii sinodale, în "Cuvântul", an V, nr. 1373, 16 februarie 1929, pp. 1-2; Paul Sterian, Nesinceritatea scrisorii sinodale, în "Cuvântul", an V, nr. 1374, 17 februarie 1929, pp. 1-2; George Racoveanu, Falsurile scrisorii sinodale, în "Cuvântul", an V, nr. 1375, 18 februarie 1929, pp. 1-2; Sandu Tudor, Fostul Sinod față de el însuși, în "Cuvântul", an V
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci i-ai din dorințe.” (Epicur) „Duc lipsă de multe cei care-și doresc prea multe.” (Horațiu) Cine face multe complimente le strică. (Un compliment care este supralicitat Își pierde semnificația; ba chiar mai mult, poate irita, fiind suspectat de nesinceritate sau servilitate.) „Cumpănește În gând cuvântul și În faptă gândul.” (W. Shakespeare) Să nu râdă frunza de sus când cade cea de jos. (Să nu ne bucurăm de necazul unui confrate, ignorând faptul că aceleași vicisitudini care l-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se ascunde în spatele tratatului despre "posibilitatea unicității". Ne vin în minte versurile lui Lermontov din poemul "M-apasă greu urâtul"; ideea trecerii timpului și a inexistenței fericirii o descoperim și-aici: Că nu există decât această fluidă/ trecere de la o nesinceritate la alta, și niciodată/ ne-răsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,/ chipul adevărului adevăratei ființe și tu deopotrivă de schimbător, și privind-o" ("Tratat despre posibilitatea unicității") O notă de reflexivitate caracterizează ultimul volum. "Alte poeme" (1973): liniștea, timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vedea anterior. Vechile calități sunt Înlocuite cu defecte. Totul va degenera În tensiuni, conflicte, acțiuni de violență reciprocă. Separarea sau dizolvarea cuplului este diferită motivațional În cazul prieteniei sau al iubirii. O prietenie se dizolvă din motive de neîncredere, de nesinceritate. Sentimentele morale sunt violate. O iubire se destramă din motive de infidelitate. Sentimentele erotice sunt violate printr-un act de impurificare formală sau simbolică, prin intrarea unei alte persoane În cuplul respectiv, al cărui echilibru va fi tulburat. În ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de insecuritate, de dezgust. Relația anterioară este reevaluată și ceea ce exista potențial sau chiar manifest, dar cei doi parteneri refuzau să vadă, iese acum la iveală. Orice eșec se datorează unei false experiențe de viață, o experiență artificială, În care nesinceritatea a fost acceptată, fără a să i se dea o importanță reală, și care, În anumite condiții precare de criză, a izbucnit, nemai putând fi oprită. Orice despărțire este un eșec. Orice eșec produce un traumatism afectiv și moral. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
te crezi primul și ceilalți te clasifică al treilea sau al patrulea) de cineva pe care îl considerai scos din luptă! Pentru interbelici, Bacovia era o întruchipare a sincerității. în ochii lor, sinceritatea era prima lui calitate. Remarcîndu-i-o, polemizau cu nesinceritatea din acea epocă, începînd cu cea a oamenilor politici și o vizau și pe cea a unei părți dintre scriitori. Mulți din cei ce o doreau n-o găseau nici în ei înșiși: era o aspirație greu de atins. Intoxicați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către partener: astfel, fiecare gest, cuvânt, expresivitate facială etc. sunt interpretate ca o dovadă de netăgăduit a presupusei nesincerități și infidelități. Din categoria delirurilor simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative, cele mai frecvente sunt delirurile de gelozie ale alcoolicilor, și cele din stările de involuție senilă și presenilă. Alcoolicul realizează, de obicei, tipul de gelozie activă, agresivă, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
că nu s-a putut duce când fiul său mai mare I. este la Budapesta și așteaptă degeaba.” Fișă personală, 12.10.1989: „[...] A fost verificat prin test informativ, mijloacele UM 0647 și rețeaua informativă. Nu au rezultat aspecte de nesinceritate, este loial și sincer. În Scoția va sta 9 luni. Din verificările efectuate și poziția informatorului, până în prezent nu deținem date că ar avea intenția să rămână în străinătate.” Notă privind dirijarea sursei „Kiss Ianos”, 01.03.1989: „Având în
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Cum să avem certitudinea unor răspunsuri adevărate sută la sută? Relația față în față, directă și de o durată mai lungă poate însă să ofere unele indicii cu privire la intențiile subiectului. Gesturile și comportamentele pe care le manifestă pot să trădeze nesinceritatea. În acest sens am înregistrat o serie de comportamente sugestive: 1. Comportamentul de respingere. Unele persoane au refuzat de la bun început colaborarea pentru realizarea unui interviu. Cel mai adesea ele nu recunoșteau că practică divinația, fie de teama unei publicități
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
textele din noua serie a Fântânei Blandusiei își vor face chiar o vină pentru că nu au fost prea des alături de poet în aceste clipe grele. Sunt, așadar, motive ca amintirile lor să stea sub semnul atenției, să fie bănuite de nesinceritate, etc. în același timp, trebuie să ținem cont de faptul că ei au devenit nume cu oarecare importanță în cultură până în perioada interbelică: scriitori, ziariști (Ion Gorun: 1863 1928; Ilie Ighel: 1870-1938; Ion Popescu: 1862-1923, din 1890 va fi prim-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului mai dulce). Însemnătatea gestului în teatru a fost covârșitoare dintotdeauna, deoarece limbajul scenic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dorința subconștientă de a o avea cu adevărat, sau caută să se convingă tot mai mult pe el Însuși că o are. Dacă totuși o deține În anumite proporții, lăudînd-o, o abate de la rosturile ei firești. Asupra acestui aspect de nesinceritate din manifestările „lăudărosului”, atrage atenția și N. Iorga: „Cei mai mulți evlavioși au un Dumnezeu de buzunar, pe care-l curăță la zile fixe, care se cheamă sărbători”. * „Ce vrei să-ți spun? Minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege.” (Euripide) Ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin care grupurile sociale se raportează minciunii și efectelor ei [ibidem:75-78]. Astfel, rezultatele unei serii întregi de cercetări pot fi consemnate în acest context, începînd cu cele ale lui Gabriel Compayré, pentru care "nu există nici o tendință ereditară spre nesinceritate", ci doar "copii care au fost influențați de medii nefavorabile", pînă la cele ale lui Miller, pentru care atitudinea diferită față de minciună provine din "lupta pentru supraviețuire" și din "normele diferite" care guvernează diferitele clase sociale. • În viața comunităților etnice
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
hohote de rîs. Acești pacienți sufereau de afazie totală și nu puteau înțelege "cuvintele în sine". Însă Sacks afirmă: gesturile, grimasele, mimica prefăcută și mai ales tonalitățile și ritmul fals al vorbirii au fost ceea ce le-a lăsat impresia de nesinceritate acestor pacienți aflați în imposibilitatea de a înțelege cuvintele, dar extrem de senzitivi. Pacienții mei afazici, nefiind și neputînd fi păcăliți de vorbele în sine, au reacționat la ceea ce lor le-a părut fals, inadecvat, deplasat și aproape grotesc. Nu e
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin grave, în funcție de context. De exemplu, încrederea reciprocă este mai de așteptat să fie necesară într-o căsnicie, în alpinism și în relația dintre client și avocat, decît în conversații întîmplătoare la colțul străzii. Diplomația poate fi descrisă de termenul "nesinceritate instituționalizată"; Sir John Masterman (1972:32) observă că "atunci cînd avem de-a face cu discuții diplomatice și zvonuri lansate de ambasade, ne găsim în centrul unui focar de minciuni". Nu trebuie să uităm nici definiția ironică dată de Sir
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Hrușciov și Eisenhower cu privire la așa-zisa doborîre a unui avion de patrulare U-2, cînd întreaga lume a văzut că Eisenhower mințise (cf. Rasberry 1981:61-62). Acest eveniment i-a ajutat pe cetățenii Statelor Unite să deschidă ochii mai bine asupra prezenței nesincerității în rîndul persoanelor sus-puse; în alte zone ale lumii, neîncrederea în veridicitatea afirmațiilor guvernului are un istoric mai lung. De exemplu, îmi amintesc zicala care era la modă în 1930, cînd Ministerul Francez de Externe se găsea în Quai d
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spun minciuni despre prezent sau trecut. (Phillips 1991) Parlamentarii, fie ei miniștri sau politicieni cu alte funcții, sînt uneori prinși cu minciuna cînd fac afirmații neadevărate asupra unor lucruri care s-au întîmplat în trecut, și atunci sînt acuzați de nesinceritate. Aceste acuzații au de obicei o tentă accentuată de indignare, pentru a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo din 1963
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
săi de breaslă (Drinker 1952); perspectiva majorității părea să coincidă cu aceea adoptată de către Peters (1987:2) care trage o linie de separație între sfera tribunalului și ceea ce se întîmplă dincolo de pereții acestuia. În sfera juridică există prevederi stricte împotriva nesincerității, în timp ce în negocieri, avocaților, ca tuturor celor care negociază, "li se interzice să mintă, însă în general sînt încurajați să înșele în alte moduri". Putem observa că îndatorirea menționată de Curtis se limitează la păstrarea și accentuarea aparențelor de veridicitate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asigura că persoanele chestionate dau răspunsuri sincere, atît prin formularea atentă a întrebărilor, cît și prin prezentarea acestora într-un context care favorizează cooperarea. Se folosesc tehnicile statistice sofisticate pentru a determina măsura în care rezultatele au fost distorsionate de nesinceritatea unor răspunsuri. În general, sinceritatea celor chestionați nu poate fi verificată; lipsește interacțiunea directă, prelungită în situații din viața de zi cu zi între cercetăror și persoana chestionată. Cu toate acestea există anumite dovezi că în interviurile directe răspunsurile date
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru știință cu colegii lor sociologi, și drept urmare și o atitudine care în general respinge nesinceritatea. În această privință, ambele tabere de cercetători, prin rolul lor profesional, diferă de politicieni, propagandiști, spioni, ofițeri de poliție și alte poziții sociale pe care le-am discutat în capitolele 2 și 3. Totuși, deși contrastul existent la nivel profesional
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naționalități, decît despre popoarele etichetate cu atîta ușurință. Mai devreme, Herbert Spencer (1892:400-409) făcea afirmații asemănătoare cu privire la diversitatea minciunii pe glob. Nu există nici o dovadă care să argumenteze presupusa legătură pe care Topinard a făcut-o între înclinația spre nesinceritate și tipul de "rasă". Totuși, comentariile lui atrag atenția asupra variațiilor existente de la o cultură la alta în privința atitudinii față de minciună și a frecvenței acesteia din urmă. Deși în Occident, ca în multe alte culturi non-occidentale, înșelătoria și minciuna sînt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că termenul grecesc psema, pe care ea, ca și Friedl, îl traduce prin "minciună", nu implică nuanțele de imoralitate pe care acest cuvînt le are în limba engleză. Dîndu-și seama că ar putea fi mințiți, oamenii testau înclinația altora spre nesinceritate punînd întrebări la care cunoșteau deja răspunsul. Într-o societate rurală de acest gen, discreția și secretivitatea sînt virtuți, în special cînd e vorba de activitățile unei familii. Du Boulay (1974:189) povestește că a stat într-o casă în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce ar fi trebuit să rămînă un secret de familie. De aceea, copiii au învățat să răspundă la aceste întrebări prin minciuni. După cum observă du Boulay (1974:74), "copilul este inițiat în tainele minciunii încă de la o vîrstă fragedă, deoarece nesinceritatea este necesară pentru a păzi familia de curiozitatea și răutatea comunității". Apoi, mai există și minciuni spuse pentru că este absolut necesar, pentru a lua apărarea unui prieten sau unei rude. Du Boulay descrie o minciună pe care a spus-o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al XIX-lea. El sugerează existența minciunii de ambele părți, spunînd că "pentru un copil este ușor de simțit că adevărul nu este întotdeauna respectat în conversațiile dintre părinți sau servitori". El afirmă că nu există "nici o tendință ereditară spre nesinceritate", apoi se întreabă de ce unii copii dovedesc în tribunal că sînt mincinoși desăvîrșiți. El explică (1902:198, 200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]