571 matches
-
de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și cei din familie) - Margareta Labiș: „Anunțat telegrafic, tata a venit imediat direct la spital și timp de 11 zile și-a îngrijit copilul cu o tărie rar întâlnită, înfruntând nesomnul, oboseala și suferința. Fusese chemat la Comitetul Central al partidului, unde a suportat reproșuri nemeritate. S-ar fi cuvenit ca el să le facă, deoarece îi fusese luat copilul fără să i se asigure o locuință. A răbdat fără să
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
și de Mihnea Turcitul, sub pază La Poartă s-ajungă mesaj otrăvit. Sultanul Murad vede zvon cum se strânge De zisa trădare a Prințului-Domn, Edicule-l leagă în Turnul de sânge Și-l ține în pază, în chin și-n nesomn. Amară urgie în țara turcească, Pedeapsă spre ghiaur se-ndreaptă pe dat`, Căci Beiul Sinan a primit să-l sluțească, Pe Domnul ilustru, frumos și-nvățat. Îl duc pe măgar și oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care învinge și răbdarea este imaginea elevată a imaginarului ce pune în valoare materia creată cu spasm și sudoare. Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creației: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului. Destinul îți sapă tranșeele și ți le astupă de multe ori când ai
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosiți de nesomn buzele de anilină ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină răsărit din orizonturi ca o falnică metopă cu diademe de aur și pietre de mărgărint noi înfășurați în noapte ca într-o mătase moartă nu știam ce
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
care îl mai lăsau să doarmă câte o noapte la ele însă erau și nopți când trebuia să le doarmă în stradă, ajunsese să înțeleagă ce înseamnă să lupte cu nopțile reci de toamnă să simtă acea istovire provocată de nesomn în tot corpul, cu toate că se mai dezvoltase între timp pentru că mergea la o sală de sport unde făcea exerciții cu halterele, insă corpul său avea nevoie de odihnă, odată fiind foarte obosit intrase într-un tren de pasageri și se
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
sticla cea de gheață... Dar buna zână, timpuriu Parcă-ntradins trimisă, Cât să nu fie prea târziu, Cu gura-ncet deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins De sânge cald de înger Pe albul florii roșu nins De stropul ca de sânger
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții, cu o muta strigare tot mai singur în cercul durerii ziduri înalte ți-apar în cale, destrami inutil un alt cerc, osânda ți-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul, o singură cheie va dezlegă lanțul blestemului atras, lacrima și întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri, poartă spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inimă pierdută, din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate ... ------------------------------------------------------------------------ * Chanchala Sarvaga - suflet
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
văzut, mi-am luat scutul să mă apăr de anonima lui cărare ce n-o recunoaște chiar nici lutul. Pe creanga bătrânului de nuc mai cântă -n toamnă un guguștuc. Confesiunea unei măști Se scoală orașul cu pleoapele lipite de nesomnul lampadarelor sparte. Își face un duș cu albastrul cerului, Îmbracă șalopeta pusă pe umerașul antenelor de pe blocurile înșirate ca la carte. Coboară în stradă În vârful picioarelor grăbindu-se la lucru Vecinii să nu-l vadă. Apucă de coadă vântul
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
trezire.” Răspunsul ne este dat la finalul articolului. „În lupta noastră cu noaptea și somnul avem ca aliat doar iubirea. Singura care veghează în așteptare e dragostea. Ea scrutează mereu orizontul, într-o continuă așteptare. Iar așteptarea este freamăt și nesomn, este dor și pregătire.” Soluția pe care o propune prin urmare, Petru Lascău, este de a uni dorul reîntâlnirii cu Hristos cu pregătirea, în vederea intrării în Împărăția cea veșnică, totul motivat de iubirea pe care ar trebui să o avem
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
prin manifestarea patimilor și a desfrâului de orice fel, prin media care prezintă păcatul în multitudinea formelor sale. Cu toate acestea, trezirea ne stă la îndemână, atunci când prin lacrimile pocăinței „ne apropiem de Christos și când „așteptarea devine freamăt și nesomn, devine dor și pregătire”. Octavian Curpaș Surprise, Arizona Referință Bibliografică: Cum sa veghezi pentru a avea viata deplina, intr-o carte de eseuri semnata Petru Lascau / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 161, Anul I, 10 iunie 2011
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
cu cei 3 impuri! Sânge-mâl, că tot am revăzut seria Harry Potter! În mesajul tău, lansat pe facebook în dimineața de după încheierea votului, sunt, însă, câteva afirmații care arată unele lacune pe care le ai în gândire. Le pun pe seama nesomnului. Când va ajunge epistola mea la tine sper să te fi trezit din euforie. Vox populi înseamnă, în cazul de față, puțin sub 20% din numărul total de alegători, așa că ușor cu pianul pe scări! Dar, asta e democrația! Asta
TABLETA DE DUPĂ WEEKEND (178): SCRISOARE PRIETENULUI MEU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368698_a_370027]
-
înțelegi această situație și sper, sper din tot sufletul, să mă iubești și tu. Romelia, cât timp a vorbit Petru, a ascultat liniștită. Deci asta era. Ceea ce simțea ea pentru Petru însemna iubire. Acum se explica totul. Nopțile ei de nesomn, gândurile care-i fugeau mereu în întâmpinarea lui, momentele în care visa cu ochii deschiși și imaginea lui prezentă peste tot pe unde mergea și se întorcea, toate purtau un singur nume: Iubire. Era îndrăgostită de Petru și ea, ca
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PLÂNGI... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Plângi în nopțile senine, Plângi cu fruntea-n perna albă, Din nesomn se face salbă Și din vise căi divine. Plângi pe crucea de mormânt, Când cocorii își iau zborul, Veșnic fi-vei călătorul Și eroul pe pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349213_a_350542]
-
Parcă nu mai aude. Cum să mai pot fi eu Când tu plecat ai fost ? Acum e viața mea pustie, fără rost. Cum să mai pot să dorm Când visele nu dorm ? Cum să mai pot să țes Povești fără nesomn ? Cum să mai fiu eu iar Femeia ce am fost, Acum mă simt străină, Pribeaga, doar am fost. Și totuși mai exist... Acolo undeva, doar El îmi mai zâmbește O simt în slova mea . Referință Bibliografica: Cum să mai pot
CUM SĂ MAI POT TRĂI? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348589_a_349918]
-
-o, un hâr nespus pentru această regiune. În locul acesta, la început am simțit o împotrivire teribilă din partea puterilor întunericului. Toată noaptea, dinaintea acestei zile nu am putut dormi nici măcar un ceas. A doua zi de abia stăteam pe picioare din pricina nesomnului și luptei spirituale, dar nu ne-am pierdut încrederea! Domnul ne-a întărit și și-a arătat slavă peste puterea imaginației noastre! La Casa de Cultură - în timpul conferinței - la început simțeam că un zid între noi și femeile cărora doream
IMPREUNA LUCRATORI CU DUMNEZEU de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348655_a_349984]
-
același timp, derutante, ademenitoare și încărcate de beznă i se par drumurile care duc către un infim adevăr, „niciodată satisfăcător, niciodată posibil de abandonat”.Tocmai aceste obstacole îl fac, de multe ori, să audă pustiul cum urlă în nopțile de nesomn, întrebându-se ( retoric) „de ce nu pot pătrunde nebănuiri celeste?”. Versurile ce urmează sunt revelatorii în acest sens: .Urlă pustiu-n mine,îl plimb iar din altare/ Ies tot la fel de singur și urc în vârf de creste/ S-azvâl spre veșnicie aceeași
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
talentul și luciditatea se armonizează, dar de multe ori își dispută încercările repetate, de a realiza cu ajutorul esteticului și emoției , originalitatea scrierii, scriere prinsă într-un “joc al intuiției sensibile”. Poetul trăiește dramă existențială cu ochii lucidității, „Simt spaima și nesomnul /în sufletul fântânii cum pătrunde”,purtându-și suferința cu noblețe, cu credința că”fi-va și lumină dincolo de moarte”. În singurătatea subteranului sufletesc purtăm pe chip „stigmatul eșecului” și anume: infernul de a fi om și lut în devenire.Amărăciunea
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
a fost iubirea! Și mă tem că tangoul a luat sfârșit, tocmai când voiam să jucăm timpul pe degete. În gările, unde am poposit cândva, totul a rămas inert și alb; scaune, locomotive, felinarele de pe peroane nu mai au gaz, nesomnul împletește o pană de curent, visele nu-și mai găsesc lăcașul imaginației: totul este în beznă ca și iubirea noastră...) Mă doare gândul și sensul cuvântului din care tocmai am ieșit; mă doare chiar lumina din întunericul căruia cu greu
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
stele prin cuvinte Din palma ta, metafore să sorb Să îți înving discret, cu luare-aminte Orgoliul bărbătesc, obtuz și orb. Parcurge-mă din creștet până-n gleznă Și cerceteaz-atent orice atom Nu mă lăsa tentațiilor beznă Cu-n gest alungă nopțile nesomn. Parcurge-mă-n întreaga mea ființă Spre inimă las poarta azi deschisă Alungă temere și neputință Să pot avea iar, viața mult promisă. Referință Bibliografică: PARCURGE-MĂ / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie
PARCURGE-MĂ de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348204_a_349533]
-
hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi vin tot felul de scrieri nescrise prin cap și mă chinuie gîndul că, uite, mîine am să fiu fleașcă și nu am să pot lucra de nesomn. Poate că ar fi trebuit să ne naștem bătrîni și să murim tineri, adică fericiți. * Se adunau la noi în casă mai mulți bărbați și discutau despre trecere. La lumina săracă a lămpii vorbeau îndelung, sucit, întortocheat: că să ne
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
pe daruri Să-i primesc, cu inima! Apa, focul și pământul, Cerul, soarele și luna Ai trimis, să-mi fie sprijin, Vieții întotdeuna! Zburător Furtuni mi se zbat în piept, Ființa întreagă mă doare Și ochii-mi sunt triști de nesomn. Mă biciuie doruri amare. Și ploaia mă ceartă din zori, Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori Și-mi arde în creier un gând. Aș vrea să mă prind de zăbrele Să-mi rup colivia de
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
o jumătate de oră, voi fi la tine acasă...". Am înghițit în sec. Să refuz, ar fi însemnat să fac ceea ce niciun bărbat din lume n-ar fi fost capabil să facă. Și totuși, pustiit, avid, cu ochii împăienjeniți de nesomn, mi-am adus aminte, pentru o clipă, că era doar un joc. Că alegerea mea are un sens. Când intram într-un nivel, aproape uitam tot ce fusese anterior, discuția mea cu ghidul - dar nu deplin. Păstram o minimă amintire
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
întrebat aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge? Curge apa, lumina și timpul Cântecul, sângele, gândul ... Fă-ți sufletul zăgaz Și mă oprește, iubito Să ai și tu, Unde-ți scălda nesomnul. Zăgăzuiește-mă, oprește-mă! O, e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
EU CA UN FLUIDAi întrebat asearăce sunt, cine sunt?Dar tu nu vezi oare cum curg? Căci ce mai curge?Curge apa, lumina și timpulCântecul, sângele, gândul ...Fă-ți sufletul zăgazși mă oprește, iubitoSă ai și tu,Unde-ți scălda nesomnul.Zăgăzuiește-mă, oprește-mă!O, e atât de greuSă curgi în neștire, mereu.Doar pietrele din râu o știuși eu.SINGUR ÎN TURNopriți-vănu mai bateți în poartănu vedeți pe eade trei ori câte trei zăvoarece vă tot holbațila urmele acelea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mut. Potopul îmi face cu mâna Și eu nu mă simt atrasă de-al lui miros. Diferența de a fugi e calmă ca noaptea în discuția cu luna. Am tăcut, și am respirat în delir. Un delir mut și-un nesomn nelămurit. Nu-mi pot lua gândul de la somn! Îmi e somn. Îmi e cumplit de somn. Și nu mă pot nelămuri ce-i în neregulă cu mine Dorm în pantofi și în rochiță, durându-mă șosetele, în autobuz citind o
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]