263 matches
-
rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta din cauza că s-au pierdut datorită nestatorniciei vremurilor lor :năvăliri,războaie. Numele satului este dat de la soții Tănase și Miliana. Tănase, în tot ceea ce îndeplinea era atât de tăcut, încât oamenii l-au poreclit Tanasetacutu, prescurtat Tanacu de unde și numele satului. Deci numele de Tanacu vine de la
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
Atingeri cu estetica urâtului completează imaginarul poetic, într-o baladă veche ce aduce, mai de grabă, a blestem. Și Balada iernilor albastre susține această notă. O formă alegorică a spectacolului existențial e cea a unui circ întârziat pentru care tristețea nestatorniciei și imaterialitatea gloriei sunt aspecte esențiale, care nu fac decât să recapituleze - cu obstinația ingenuității care se închipuie născocitoarea lumii - un drum parcurs de toți: Și-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deschidere al ochilor depinde, însă, și de persoanele care nu sunt chiar fair play (deschid ochii mari), ori de excitație (spectatorii la fotbal), ori de mimică (privirea de dormitor). Orientarea privirii poate să însemne și un dispreț, și atenție, și nestatornicie, însă pupilele mărite înseamnă atenție. Mulți privesc mâinile în clipele de răgaz. Ținuta mâinii poate fi intenționată sau nu: oratorii, care fac gesturi largi, exagerează. Acțiunile de tranziție arată nerăbdarea, (fumatul), ori altele distrag atenția (atingerea obiectelor): încrucișarea brațului (ascultare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ci mai ales ca o formă de "răutate", o "sfidare" a celorlalți; * negativismul este reflectat atât de setul de reguli specifice grupului de aparteneță, acestea au un conținut contradictoriu normelor sociale, cât și de o "polarizare negativă" în raport cu acestea; * versalitatea (nestatornicia) datorată specificului activităților ilicite, în practică se întâlnesc nu doar o singură manifestare, ci se practică un ansamblu de acțiuni delincvente, fără a se specializa în mod expres într-o formă de manifestare; * autonomia grupului presupune solidaritatea între membrii grupului
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
provocate de declarația prefecturii. Pe Cottard îl liniștea spectacolul acestei îngrijorări. Așa cum alteori se și descuraja. Da, îi spunea el lui Tarrou, vor sfârși prin a deschide porțile. Și o să vedeți, cu toții mă vor părăsi." Până la 25 ianuarie, toată lumea observase nestatornicia caracterului său. Timp de zile întregi, după ce încercase atât de multă vreme să se pună bine cu cartierul și cu toți cei pe care îi cunoștea, se certa violent cu ei. În aparență, cel puțin, el se retrăgea atunci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest motiv, sunt considerați nedemni de încredere, în mod special atunci când vine vorba de exercitarea responsabilității și a cârmuirii. Nu de puține ori, etichetele pe care cei în vârstă le pun în cârcă tinerilor, precum aceea a fragilității și a nestatorniciei, nu fac decât să agraveze ulterior limitele firești ale persoanelor, creând, astfel, o breșă tot mai profundă între generații și, cu puține excepții care, slavă Domnului, mai există, se asistă la o «senilizare», nu doar statistică, ci și prin pârghia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dragostei lor, fie a identității lor. Doar vindecarea acestei suferințe poate opri violența și-i poate ține pe oameni împreună. Pentru cît timp însă? IV S-a spus că mulțimile sînt femei. Același reproș pentru unele și pentru celelalte: aceeași nestatornicie, aceleași schimbări bruște de umoare, trecere de la o extremă la alta. În fapt, mulțimile sînt ciclice, cunosc o alternanță de la bucurie și tristețe. Dispoziția lor se schimbă la fel de brusc ca și cea a indivizilor. Lenin, de pildă, era foarte sensibil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inaccesibil ca și spațiul adamian deschis În Imnul creațiunii: modele pierdute, teme, În poezie, de meditație tristă și de reverie euforică. În peisajul evului de cremene sînt, totuși, cîteva locuri care satisfac nesațiul lui Heliade și statornicește, pentru o clipă, nestatornicia, disponibilitatea lui. Am citat deja tabloul cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
contraste și statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi, spații favorabile, și unul dintre ele este „vesela vale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Gr. Alexandrescu concurența figurilor conservatoare, demoralizante ale spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are, mărire și o Învăluire, Înlănțuire a obiectului atunci cînd obiectul intră În teritoriul decepției: acestea sînt ritmurile poemului, aceasta este alternanța discursului, nestatornicia poetului În statornica lui tristețe. În Epistole, satire, fabule, tensiunea dintre cele două planuri aproape că dispare. Peisajul este eliminat (afară de o critică a peisajului pastoral În Epistola către Ion CÎmpineanu), elementele sensibile rămîn ascunse, fantezia caută alte mijloace pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stilului deslușit”. Înălțarea obiectului liric. Migăloasa scenografie a grandorii. Scenariul unui poem: Umbra lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii. „Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orice identificare e o pură speculație polițistă. O anume fatalitate îl pune încă o dată pe acuzat în situația penibilă de a fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti mergea cu sanie de os vara și încăleca de-a-ndoaselea pe saca, ceea ce nu l-a împiedicat a deveni unul din marii noștri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
concepția bărbaților, zăpăcesc pe unele femei. Sunt cu totul incapabilă de exaltare, ca una care de mult m-am decis să trăiesc așa cum sunt azi. Nu-ți expun deci punctul meu de vedere. Pe multe femei le-am văzut scuzând nestatornicia bărbaților, luînd-o drept o dovadă că nu întîlnise încă idealul lor. Zadarnic i-ai face procesul bietului om în cazul când o femeie ar primi să-l ia divorțat de o a treia nevastă. Un bărbat, oricum ar fi, găsește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bogat, atât de substanțial, atât de imprevizibil și atât de plin de dumneavoastră, încît vă sânt recunoscător pentru toate bucuriile și pentru toate nenorocirile care sânt legate de numele dumneavoastră. Sânt o știți prea bine, într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât mântuirea de unul singur." (6 octombrie 1981) O enormă tandrețe te cuprinde față de acest personaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antic al cuvântului - respublica Poloniae. Cetățenii acestui stat era egali; fiecare din ei era statul polon în persoană. Cel din urma șleahțiț care striga în parlament: nie poswoliam Panie, nimicea hotărârea corpului leguitor. Nisipul pustiilor nu poate avea mai mare nestatornicie decât soarta acestei nefericite și totuși nobile nații. Puterea supremă a statului sau, bine zis, scaunul celui întîi dintre egali era mărul de ceartă între cei influenți. Regalitatea electivă i-a omorât politicește; aceasta și escesul libertății individuale. Dar a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din nou în minte întrebarea repertoriului, pe care am ridicat-o de - atâtea ori în coloanele acestei foi. Teatrului românesc îi trebuie un capital de piese bune, actorilor un capital de roluri potrivite cu talentul și fizicul lor. Din mijlocul nestatorniciei gustului public și al serilor sacrificate petrecerei ușoare și casei trebuie să se ridice partea statornică a instituțiunei, un mic repertoriu ales, dat din când în când, care să formeze miezul vieței adevărat artistice și începutul unui teatru național vrednic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-i dă nici de gândit, nici de simțit, încurajează adesea piese la cari un tată de familie nu-și duce bucuros nici nevasta, nici copiii. Întrebarea dar este dacă teatrul românesc are destulă putere de viață casă se cristalizeze în mijlocul nestatorniciei împrejurărilor noastre. Cu toată sfiala ce ne-o impune fizionomia intelectuală a României, vom răspunde totuși da. Drept dovadă aducem reprezentația de joi, atât de netă și bine condusă până la sfârșit, încît un mic teatru de curte n-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Plutarh" Chiar dacă explicația decadenței oracolelor propusă de Ammonios În dialogul De Defectu Oraculorum nu este acceptată de către ascultătorii săi, depopularea Greciei era un fenomen real mai cu seamă În primul secol Î.Hr., care devenise chiar un exemplum al nestatorniciei lucrurilor pe lumea aceasta. Potrivit spuselor lui Ammonios, „din țara Întreagă abia dacă s-ar putea aduna astăzi 3.000 de hopliți, ceea ce reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara” (414 a). Acest fenomen de depopulare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
altă forță oricât de mare și de puternică pentru a fi În stare să distrugă și să suprime divinația, dacă admitem că este opera unui zeu. * Nu Încape Îndoială că nu mi-au plăcut deloc spusele lui Planetiades Îndeosebi din pricina nestatorniciei pe care el o atribuia Zeului. Presupunea că Apollo ocolește viciul și Îl izgonește din anumite locuri, În vreme ce În altele consimte să-l Îngăduie. În acest caz, Zeul ar fi asemenea unui rege și unui tiran care, deși Închide ticăloșilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o poate avea celălalt membru al cuplului”. După cum se vede, avem de-a face cu un posibil amestec de cauze biologice sau dobândite, personale sau interpersonale. O carență mai ciudată a dorinței e labilitatea ei. De ce consider că nestatornicia sau capriciul sunt niște carențe, din moment ce li se face o reclamă bună? Din același motiv pentru care mi se pare că neputința de a te concentra este un defect cognitiv. Acțiunea și cunoașterea necesită o anumită stabilitate a dorinței sau
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de precauție, anticipând o eventuală „fugă” a partenerului, grație bănuielii în cazul B sau mâniei de a fi fost înșelați sexual (cazul A). În general, bărbații sunt mai geloși atunci când infidelitatea are tentă sexuală, în timp ce femeile sunt mai sensibile la nestatornicia sentimentală a tovarășului lor! Și în acest caz, explicația își are originea în teoria evoluționistă. Într-adevăr, conform acestei perspective, femeile au o biologie reproductivă diferită de cea masculină, acest lucru făcându-le să se comporte diferit când sunt geloase
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
zilnice (1917-1918), ediție îngrijită de Ioan Lăcustă, Editura Curtea Veche, București, 2004, pp. 183-184. 98 Ibidem, p. 189. 99 Proclamația generalului Prezan puncta, mai întâi, o dublă sursă de legitimare a acțiunii românești: "în aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării și-a adus aminte de noi și ne-a cerut prin comandamentul militar rus să trecem Prutul (s.n. C.M.)". Scopurile deplasării erau, în exprimarea arhaizantă și voit colocvială a textului, următoarele: "să aducem rânduială și liniște în satele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]