1,386 matches
-
De Dumnezeu în astă lume Să-ți dăruim protecție divină Tatăl tău să-ți dea un nume Eu să-ți dăruiesc Lumină. Cu sufletul noi te-am cuprins În veșnicia ce ne este dată Tu iartă-ne ca te iubim nestins C-o dragoste atât de înaltă. Și, totuși, simt că asta nu ajunge Nu mi-e de-ajuns cât te iubesc Iar în tăcerea ce se aude Eu vreau s-auzi când iți vorbesc... Daiana, ești cel mai frumos poem
POEMUL MEU COPIL de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1422356206.html [Corola-blog/BlogPost/359079_a_360408]
-
naivă și neascultătoare ce mă sfidezi atâta cu prosteasca ta încăpățânare, te voi închide pentru totdeauna! - Unde, Mărite Doamne? întrebă îngrozit un slujitor. - Unde? Vedem noi unde.! Acum mânia îmi este foarte mare. - Iar cu străinii ce facem? întrebă Foc Nestins. Unde-i ducem? Și dacă se împotrivesc? Știți bine ce s-a întâmplat! - De data asta, grăi Soare-Împărat, răbdarea mi s-a terminat! Să piară în cuptorul cel mai mare! - În marele cuptor? strigară îngroziți câțiva slujitori. - Acolo le e
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425587008.html [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Cu tine merg oriunde! Dar Norocel ce vină are? - E bunul nostru prieten și, dacă ne iubește, să ne urmeze! - Dacă voi muriți, scânci bietul băiat, atunci merg și eu cu voi! Și plecară toți trei urmați de căpitanul Foc Nestins. - Iertați-i, Majestate! strigă căpitanul Zefir. Mai așteptați, mai aveți răbdare! Măcar pentru prințesă vă cerem îndurare! Dar împăratul a rămas împietrit în mânia sa. Nu-i venea să creadă că cei trei au ales moartea. În câteva clipe se
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425587008.html [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
mai fi... N-o să-i mai vadă niciodată chipul zâmbitor? Vor rămâne doar amintire veselia și jocurile sale din Grădina Fericirii Veșnice? De-acum singura lui mângâiere vor fi fălcile lui Uragan de Foc sau prostia imbecilă a lui Foc Nestins? Sau bulbucații ochi ai căpcăunilor Cap Pătrat? Cum de-a ajuns aici? Dacă Mărțișor nu este un dușman al său, așa cum crede în mânia sa? - Nuuu! se pomeni că țipă în turbare, pe când căpitanul Zefir plângea deznădăjduit cu capul în
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425587008.html [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
asta îți este misiunea! - Misiunea mea este să vă slujesc cu credință! îi replică tăios Zefir. Am apărat-o de orice, dar nu de mânia voastră. - Nuuu! țipă iar disperat împăratul. Aduceți-i înapoi! - Prea târziu, Majestate! spuse căpitanul Foc Nestins, intrând în sală. Ei au intrat de bună voie în cuptor. - Iar tu, tu ce-ai făcut? - Am închis ușa la cuptor... Așa cum mi-ați poruncit. - Ah, Zefir, se zbuciuma împăratul, cum de-ai lăsat pe dobitoc să-i însoțească
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425587008.html [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
a doua, revăzută și adăugită de Constanța Costea și Ioana Iancovescu. Ed. Bizantină, București-2012, p. 628) Pământul îi dorul ce „mușcă” din sufletul celor ce-l iubesc, subliniază Petru Baciu. Pământul îi templul în care odihnesc osemintele strămoșilor noștri, cu nestinsele lor măriri. Duhul lor ne veghează cu lacrimile lunii, cu nisipul de aur al stelelor, cu razele soarelui, murmurul apelor, geamătul de altădată al codrilor, care în vremi de primejdii le-a fost casă, îmbărbătare și altar. Din adâncul pământului
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
cărări Se vor slabi prin țări străine Vor fi tratați ca niște sclavi leproși Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine Iar noaptea-ntreagă-și plâng genunchii roși Odihna-nseamna doar coșmaruri multe Iar dorul de moșie e nestins Spălăm la fund bogați din alte culte Apoi mâncăm ce alții au respins Cu ce-s mai speciali că noi, străinii Când noi am fost aici de la-nceput De ce sunt trandafiri, iar noi doar spinii De ce, ei viitor, iar noi
NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_florian_sararu_1423835584.html [Corola-blog/BlogPost/367555_a_368884]
-
Artur SILVEȘTRI, viața a fost o candela aprinsă cu iubire, o cale luminoasă spre Împărăția cerească. Clipă nu privește înapoi dar poate deveni ecou frumos. Maestru al culturii, a zămislit punți între cer și Pământ, între divinitate și semeni. Vioară nestinsa a scrisului românesc, a înființat Asociația Română pentru Patrimoniu, a luptat neobosit pentru renașterea României tainice. Opera sa rămâne că o flacăra aprinsă pentru posteritate. Numele său va străluci în eternitate tocmai prin faptă să culturală de excepție de promovare
SMERITĂ PREŢUIRE PENTRU ARTUR SILVESTRI,TAINICĂ LUMINĂ A ROMÂNIEI de IONEL MARIN în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Smerita_pretuire_pentru_artur_silvestri_tainica_lumina_a_romaniei.html [Corola-blog/BlogPost/343691_a_345020]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DESPĂRȚIREA DE RĂU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Despărțirea de rău Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină, O fi veșnicia o lumină nestinsă? Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei. Și numismații vor să iasă din anonimat, Pe lângă trei monede adaugă un Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1430986144.html [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
frumoase poeme lumești închinate îngerilor Luminii... Și aș îndrăzni să realizez în această direcție o legătură specială între smerenia și nevoința telurică a acestei actrițe-model a teatrului și filmului românesc și cea a poetului plin de har și de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist să îi lege organic și destinic cu două lanțuri deosebit de puternice de taina neștiută a țărânii: suferința și versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_leopoldina_balanuta_magdalena_albu_1355900076.html [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din șoapta nemărturisită a suferinței nevoitorului umil al existenței, Poetul... Și, pentru că îngerii Luminii dumnezeești vin să te mângâie pe frunte și pe mult încercatul tău suflet fără ca
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_leopoldina_balanuta_magdalena_albu_1355900076.html [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
DIADEME DE SÂNZIENE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului în astă noapte cum să dormi când patul ți-este plin cu flori iar ielele hore încing pe rug aprins în dor nestins cu gând tăcut în așternut mă tot gândesc să fac o vrajă să îmi fii strajă când voi culege și-oi alege cununile de sânziene diademe pe fruntea ta pe viața mea roua din zori a sărbători. Referință Bibliografică: diademe
DIADEME DE SÂNZIENE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1466742914.html [Corola-blog/BlogPost/373705_a_375034]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin neguri și vremi mă pierd Și-n a oceanului iubire dezmierd... Despletiri de umbre înflorite Și cum n-aș spune ...să te întorci iubite! În iarna floare de zăpadă.. arunc focul, Din rana țărmului nestins din suflet.. Nu i-a venit încă sorocul.... De vindecare.. ori să-și găsească locul. Privesc precum orbul pe întinderi, Pe pagini albe nescrise și-n noi descinderi Găsesc copacii plini de sfială.. În așteptarea cea lungă ca întâia oară
PRIN NEGURI ȘI VREMI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1486832666.html [Corola-blog/BlogPost/368805_a_370134]
-
zdrobesc!... Dumnezeu să te odihnească în odihna lui sfântă, lumină de om și de neam românesc, căci eu neodihnit o să fiu până când acest popor nu va fi liber!... - p. 169). În „închiderea“ volumului se află postfața Dan Puric, un foc nestins, de Gheorghe Ceaușu, unde este subliniat adevărul că Dan Puric este o conștiință asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spațiul fără limite, dar fertil, al neliniștii. [ ... ] Cartea conține teme și probleme de o actualitate dureroasă, așa încât ea poate fi
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_neam_si_demnitate_in_viziunea_lui_dan_puric_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
început/ Undeva în spațiul mai greu de cuprins între litere ar putea fi o cale de-ntors timpurile în cercurile dintâi mergătoare dinainte de-a fi limbile de ceas care în loc să pătrundă lumea, de obicei o ocolesc. Câtă vreme există „Foc nestins”, atunci e bine că lucrurile merg frumos mai departe după un rost dintotdeauna știut... O linie șerpuitoare a vieții se lasă citită când ai crede că de fapt în eternitate se zărește totul dar nu se vede nimic, pur și
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1486280667.html [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
în Calea Lactee Prin esența divină ce-o port - strop de curcubeu Desprins poate cândva din luminoasa Casiopee... Fost-am în norul galactic un bob aprins Din dragul protonilor de-a călători la infinit Spre dragostea a doi părinți, cu dor nestins În lumea durerii, cu iubire, din iubire-am venit! Dacă azi în corpul meu dansează superbia Și radiez lumină celulară, aurită de fotoni E pentru că Tu ai conceput să vieze feeria Liantului mirific-senzitiv, măiestrit în neuroni. Azi sunt pulbere stelară
ROATA VIEȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1458555257.html [Corola-blog/BlogPost/373215_a_374544]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂ-ȚI RĂPESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ-ȚI RĂPESC... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ti_rapesc.html [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
de voci, romanță tinerească, sărut călduros pe marginea lacului. ISPITĂ (Tundimi) Sufletul tău ispitea valurile sufletului meu ne jucam, ne sărutam peste valurile lacului, Ochii mei citeau simțirea ta, spărgeau liniștea aprinsă acolo pe marginea lacului. Melancolie a sufletului, foc nestins, dezmierdare de fețe, atingere de buze... De ani întregi am așteptat sărutul acelor ochi înmărmurit în liniștea umbrei tale, am așteptat mult mi s-a aprins buza ispita a tot întețit dorința noastră! ÎN OCHII TĂI (Në sytë e tu
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1415190928.html [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
acest loc după ce El a fost luat și dus de aici? Cine știe? Poate că vor veni alții cândva și vor îmbrăca acest loc cu marmură și porfir, cu aur și argint și îl vor împodobi cu altare și candele nestinse. Până atunci însă să ne închinăm locului unde mica și plăpânda Sa făptură a gângurit și a văzut lumina soarelui pe care El l-a făcut cu mâinile sale hotărându-i drumul pe cer, astru pe care l-au văzut
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1451772774.html [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
Crezi c am să rezist visând Veri năluce așteptând Taie-mi zborul dintre aripi Lasă vântul să m adie Fă-mă un pom pe o câmpie Boabă neculeasă în vie Să rămân ce am fost odată Lins de umbre Foc nestins fără de vatră De anghel zamfir dan Referință Bibliografică: Râmnicul sărat / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RÂMNICUL SĂRAT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1491806454.html [Corola-blog/BlogPost/368828_a_370157]
-
picură din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stânca de așteptare mută Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, când treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoapta unui foc cu flacăra nestinsă! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt de vânt și duse-n depărtare. Privesc spre orizont, cu-albastru îl cuprind... În fiece apus, e-un răsărit plin de culoare! Pe florile brumate de toamne nesfârșite S-au stins culorile într-
ZEFIR, VIORI ŞI FOC de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/corina_negrea_1483891631.html [Corola-blog/BlogPost/375767_a_377096]
-
sărbătoare a revenirii la viață! („Flori”). Poeta care și-a pregătit „șevaletul inimii” înmuindu-și „pensula” în culorile sufletului „spălat” anume în „culori de curcubeu”, dă frâu liber imaginației „pictând “ un tablou din care izvodește un „dor aprins”, un dor nestins - dorul de nemurire, de înălțare deasupra tuturor celor pământești; toate aceste imagini poetice deosebit de sensibile reînvie sentimente de o noblețe uimitoare odată cu primăvara („Primăvară în apogeu”). Menționa însăși poeta într-un articol în care vorbea despre poezie și sensurile ei
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/_fereastra_ochiului_din_mine_.html [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
-și vândă sufletele satanei ... Numai Bunul Dumnezeu știe numărul și numele victimelor aduse ca niște oi spre junghiere, după cum spune proorocul, și trecute prin rigorile torturilor, aplicate de călăi cu înaltă calificare, prin proba cumplitelor răngi, a focului, a varului nestins, a înfometării, a frigului, a terorii și a umilințelor de tot felul. Scopul final era bine definit: exterminarea lentă a insului prin anularea personalității și degradarea totală a ființei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om, prin îndobitocirea lui
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_arhimandrit_ioan_negrutiu_.html [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
valuri-valuri de flori, curcubeie revărsate prin iarbă, țipete blînde de bucurie, simfonii susurate la apusul soarelui, greieri și cosași țopăind prin iarbă, petale sfioase ca un sărut emoționant, mă plimb pe cîmp, fato, și sufletul meu arde de un dor nestins, ca de o beție al cărei rost nu-l pricepe decît sufletul unui bărbat ... uneori disperat, alteori fericit ... o, voi, femeile, nu ne înțelegeți abisul din suflete, nevoia noastră disperată de tandrețe ... dar ce-ți spun eu ție toate astea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Covache? - Pasiune pură! Sunt cred printre cei mai frumoși ani ai existenței mele. Lumea aviatorilor este minunată, în ea se țes povești adevărate cu eroi adevărați. Cu sentimentul iubirii pentru manșă permanent în suflet, retrăit de fiecare dată cu dor nestins și sete ce-mi arde încă întregul trup de când sunt la sol. Au fost ani cu multe satisfacții, cu împliniri familiale nu doar profesionale! Pentru că acei ani mi-au adus casa, familia, copiii mei. Mi-au adus personalizarea mea ca
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Interviu_cu_un_aviator_marian_cornelia_viju_1364963353.html [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]