224 matches
-
care n-am trecut urc muntele și apoi văd ce se deschide în zare între zenit și nadir laturile piramidei uneori se înnegurează muchiile devin ascuțite le ating și creasta gândului redevine ocean o clipă mai târziu - cât o viață netrăită zbuciumul continuă declar pace cu gândacul prezentului îl privesc mergând pe tavanul dormitorului cade și el în clipa în care pasărea nopții își deschide aripile visurile toate îl învelesc și-l dau de pământ ca pe o cheie magică a
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
ale cuvintelor într-un ocean de disperare. frământ libertatea între alfa și omega. poarta rămâne deschisă. în trupuri frământate se produce explozia de bucurie la atingerea unui cuvânt, a unui sens, a unei expresii. este multă înțelegere și nesiguranță, viață netrăită,arme albite superficial și o imensă luptă a nimicului pe deasupra acoperișului fals al lumii. cerul își colorează aburii. ura își aprinde felinarele înainte de sfârșitul anului. gândurile pocnesc în artificii mentale. sufletul cere pace iar spiritul devine o ciupercă imensă deasupra
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
măturat de gândul nepoleit, aruncat pe tejgheaua ochilor pironiți pe afișul rupt al unui concert fără orchestră. soliștii au gura desenată intermitent de pietoni. se ridică din coș poezia. ultimul vers, rămâne murdărit de timp primul intră în fisura emoțiilor netrăite. nu contează. centrul poeziei are un cuvânt din focul rostirilor fără glas. din el, poezia hrănește durerea și bucuria valului de gânduri. ce e sus e și jos... cu un prag între două lumi: râsul și plânsul poetului. pe prag
ARUNCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346456_a_347785]
-
printre motoare zbârnâind fără sens liniștea adâncului îți ridică sufletul pe creasta valului dintâi te gândești la istoria acelui val dacă nu cumva Mâna Lui l-a așternut neliniștit veșnic la suprafața apelor clare ale frazelor și dimensiunilor unui timp netrăit în spuma cunoașterii de tine omul cu ochii de vânt te sărută răsăritul pe stânca singuraticului unde numai farul clipește când și când în noaptea firii o picătură de vers tu renaști clipă de clipă reinventând așternutul memoriilor unui timp
GÂNDURI DE SEARĂ 1 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348401_a_349730]
-
de vină de-al altuia păcat cu ce-s de vină că toți ne urâm cu ce-s de vină că sunt un străin cu ce-s de vină de tinerețea cea trecută cu ce-s de vină de noaptea netrăită cu ce-s de vină de-a nopții tristețe cu ce-s de vină de merg spre bătrânețe cu ce-s de vină că vinu-i băut cu ce-s de vină de cel nenăscut cu ce-s de vină că
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
lângă mine, când voi simți nevoia de sublim. - Nu ne poate opri nimeni să repetăm această experiență. Îmi cer scuze, dacă nu am fost poate la înălțimea așteptărilor tale. - Nu fi modest. Mi-ai dăruit cele mai intense și mai netrăite momente din viață. Ai fost o experiență unică și pentru acest lucru îți voi fi mereu îndatorată. - Mulțumesc. Ești femeia ideală pentru un bărbat care știe să aprecieze dragostea și dăruirea unei partenere de amor. Când te priveam și mi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare care spera să fie o viață plină de iubire, plină de pasiune și de neprevăzut. Încerca să-i deslușească chipul acelui Făt Frumos care a răpit-o și nu reușea. Și-ar fi dorit să fie
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
una, numai una știrile pe surse adeveresc minciuna că e alb sau negru devenind opacă n-are cititorul ce să le mai facă aurul se vinde drămuit în uncii cea mai oropsită este piața muncii unde-și vinde omul viața netrăită numai pentru pită! cine e mai tare ar lovi cu pumnul dar deontologic n-o să fie cum nu-l sprijină mai zdravăn cineva din spate, o să vadă luna doar pe jumătate; asta la Deliu că la Dărmănești nu te întreabă
FILOSOFI DOGMATICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373167_a_374496]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un drum singuratec, alee pierdută. Moment netrăit, dispărut în vânt O clipă ce trece din vremea... avută De-o uiți, o trăiești numai în gând. Greșeli ce te fac să-ți ceri iertare Cuvinte-nvelite-n regrete târzii. Zile și nopți ce-ți dau... dezlegare Un gând răvășit de
IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373204_a_374533]
-
în coduri ilizibile amestecul de literă și puncte dau virgulele din coada răspunsurilor fără sens el, clovnul bătrân, simplifică totul arată lumii într-un spectacol niciodată jucat un cerc o sferă o sfoară ca un bici pe spinarea tuturor verbelor netrăite din simpatie întreabă locurile goale: voi... cât ați iubit? cât mai iubiți și unde cuvântul dintâi lasă respirația să devină inspirație apoi creație în secunda în care ultima vocală își aruncă forma în aer ca un dar al neîmplinirii *** ca
EL, CLOVNUL BĂTRÂN, SIMPLIFICĂ TOTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371756_a_373085]
-
visele cu teamă, Fereastră unui zâmbet să deschidă, Umbra și coșmarul să le-nchidă. -Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit? Și din frica ta, tu te-ai oprit... Nemurirea, cumva, te-a ademenit? Sau nu vrei să-ți lași visul netrăit... -Vrei să fii fluture, atunci să fii!... Cine te oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadează Chiar și pentr-o clipă, ea contează!... Referință Bibliografică: Vrei să fii fluture?... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268
VREI SĂ FII FLUTURE?... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375685_a_377014]
-
timpul, mă lasă să dorm. Până să mă dezleg de toate, ascult toaca apoi, fericită, las clopotele să bată. Singurătatea nu mai este singurătate. Fără forme mă ridică până la tâmplele lui Dumnezeu oarbă, senină, ca o statuie a sângelui duminicilor netrăite. *** Aș vrea să pot doborî toate obstacolele ridicate de mine în timp, teama aceasta organică care este posibil să genereze mereu rupturile din toate comunicările mele cu oamenii. Iubesc oamenii și îmi place să comunic, totuși acum fug mereu de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
bulgări de pământ deasupra cutremurelor. Firea ascultă acum liniștită chemarea unei iubiri în care libertatea își limpezește calea vie. Pietre albe și cenușii rămân deoparte și de alta a drumului, ca într-o procesiune a gândurilor și încercărilor trăite și netrăite. Sunt în mine cratere profunde în care las să lunece amintirile, deopotrivă frumoase și umbrite de bucurie și durere, de râsetul clovnului și de zâmbetul înghețat al păpușii cu ochi cenușii. Sunt în mine spații înguste și largi în care
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
macrocosmos, în interdependență cu Tăcerea. Un element, aparent banal - piatra, are o strânsă legătură cu sufletul. Ea desacralizează lucrarea divină și simbolizează acțiunea umană ce se substituie energiei creatoare, prilej de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește, pe struna sa eu pasăre mă fac, țărmuri de jasp inima-ndură, viața mă-mpinge din prepeleac ... ” Alteori
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
ce nu-i al meu. Se spune ca strămoși, câri au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu pătimi mari în sânge, cu soare viu în pătimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi vieața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas la figure d'origine : Se spune ca strămoși care-au murit fără de vreme,/ cu sânge tânăr încă-n vine,/ cu pătimi mari în sânge,/ cu soare viu în pătimi,/ vin,/ vin să-și trăiască mai departe,/ în noi,/ viața netrăită. (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) On dit que leș aïeuls qui șont morts d'une mort prématurée,/ leș aïeuls dont le sang était encore jeune et plein de grandes passions ardentes,/ reviennent pour vivre en nous/ leur vie inachevée. (Silence) (Villard
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paul Miclău comme " cette douce chanson " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Leș termes du syntagme " în limpezi depărtări " (littéralement : " dans le lointain clair ") șont inversés par Paul Miclău : " dans le clair lointain " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Le fragment " vieața netrăită " (littéralement : " la vie non-vécue ") est interprété par Paul Miclău comme " leur vie manquée " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 147), variante plus poétique ; " când tu-mi îneci obrajii, ochii/în părul tău,/eu amețit de valurile-i negre și bogate/visez [...]. " " quand
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
chiar și cei mai avansați și mai critici, nu-și dăduseră seama că „licuricii erau pe cale de dispariție”. Ei erau informați destul de bine de sociologie (care în acei ani provocase criza metodei analizei marxiste), dar era vorba despre informații încă netrăite, în esență formaliste. Nimeni nu putea să bănuiască realitatea istorică a viitorului imediat, nici să identifice ceea ce pe atunci se numea „bunăstare” cu „dezvoltarea” care ar fi trebuit să realizeze în Italia pentru prima dată „genocidul” despre care vorbea Marx
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-o ducă la dezvoltarea națională largă, adâncă, grabnică și sănătoasă“. Revigorarea românismului se bazează pe lumea satului, pe sufletul a două milioane de români, „suflet ajuns în tot cazul la condițiunile veacului al XX-lea cu mare rezervă de sănătate netrăită, revărsată însă peste o mie de sate românești din Basarabia, rămase în cea mai mare parte neatinse de stricăciunile vremii; sate nevoite să trăiască și capabile să nu se piardă în mijlocul cerințelor străine“. În ultimii ani, românimea basarabeană, „prin singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doar așa ca să fac impresie e îndeajuns să deschid fereastra și să mă îndestulez cu privirile primelor raze timid mă așez pe genunchi să împlinesc cuvântul pentru rugă știu că nu mai sunt cel care am fost - oaspetele unei vieți netrăite și că toate plecările din mine n-au putut rosti acel cuvânt doamne azi voi fi iarăși copil voi alerga prin ploaie și voi privi cum cerul se umple de păsări prin ochii mei orbi se vor derula primele imagini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
Mi s-a explicat că aș putea fi etichetat drept unul cu o grandoare colectivistă, deși pe loc mi-a fost remarcat un comportament egocentrist. Monologul pe tema inexplicabilei mele pledoarii pentru echipă a continuat. Justificarea era una singură: ceva netrăit rămâne greu de crezut! și totuși, vom relua ideea că echipa te face puternic. Îți arată unde ești între ceilalți. Te obligă să-ți găsești locul. Te ajută să știi mai multe despre tine. Te învață că fiecare e de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]