318 matches
-
un dulău plin de murdare pete Tu ești femeia de-a pururi derivata Într-o lume rece și plină de regrete. Gonește-mă alambicat din viața ta Până când nu va fi mult prea târziu Să nu fi tu femeia mea - nevindecata Iar eu în labirintul iubirii un chiulangiu. Gonește-mă ca pe-un martir din lumea ta Mizerabil și-alunecând pe-a vieții pantă Uitând cu totul că eu te-am iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT Autor: Marin Moscu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Sub privirea încețoșată Crâcnesc secundele Rezervorului cuvintelor Cu sânge otrăvit. Casa oaselor Sprijină coama vântului Care-aduce pe pământ Măduva florilor speriate De umbra creștetului purității
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
Măduva florilor speriate De umbra creștetului purității Spălat În lacrimi de cârpe. Ingenios pământul Deschide poarta cartierului Unde tăcerile Se suprapun În sfere Netezite de-ntuneric. Primitorul Umple căciula Cu frunze putrede. Timpul Leagă rănile Trecute prin compoziția Unui ochi nevindecat De simfonia conștiinței. Referință Bibliografică: Simfonia ochiului nevindecat / Marin Moscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Moscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
În lacrimi de cârpe. Ingenios pământul Deschide poarta cartierului Unde tăcerile Se suprapun În sfere Netezite de-ntuneric. Primitorul Umple căciula Cu frunze putrede. Timpul Leagă rănile Trecute prin compoziția Unui ochi nevindecat De simfonia conștiinței. Referință Bibliografică: Simfonia ochiului nevindecat / Marin Moscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Moscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
acestea izvorăsc din râurile de lacrimi ale fraților din timpul său, dar și din toate vremile trecute sau viitoare ale grăbitului Timp. Să ne amintim prin ce au trecut, trec și se... petrec fiii Basarabiei, cea cu răni sângerânde, încă nevindecate. Basarabie răstignită la răscruce de hotare, în viforul arctic al estului vecin. O curgere de lacrimi continuă, ce pare fără sfârșit și fără sens, pe care poetul a dirijat-o spre „Unicul Sens”, cum ar zice poeta gălățeană Speranța Miron
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
s-alunec? Caut cu palmele umbra, unde ea stă, în care să-mi topesc ființa aprinsă ca fosforul, clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un cancer nevindecat, ca o zvârcolire anacronică, putând încolți oricând în mentalități și în comportamente aberante. Această a treia carte a trilogiei “Căminul Racoviță” vehiculează cu obstinație aceleași nuclee epice cunoscute din cele două cărți anterioare omonime, cu arce laitmotivale ale narațiunii evocatoare
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
demult desființată, fie prin legiuiri anterioare, fie prin regulament. Era natural dar ca și balastul de forme care mai rămăsese, lipsite de spiritul vechi, să se arunce în apă. Într-adevăr dezvoltarea istorică a Țărilor românești suferise o grea și nevindecată întrerupere prin epoca de o sută de ani a domniilor străine. Se poate zice că de atunci {EminescuOpXI 268} încoace avem un popor nou înaintea noastră, care și-a reînceput viața încheiată în timpul de înflorire a lui Matei Basarab. Să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unui prânz bun. Iubirea sa pentru mese, fină ca un gust și exigentă ca o pasiune, fusese mereu una dintre laturile cele mai accentuate ale sibaritismului său. Această senzualitate, destul de obișnuită la oamenii spirituali, Îi făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o figură sfântă sau eroică, care acționează ca un ghid pe durata călătoriei sau ca un mediator prin care sunt exprimate emoțiile pelerinului. Scopul pelerinajul este, deci, transformarea sinelui: pe un palier material, pelerinii speră să scape de anumite boli (nevindecate prin mijloacele profane), să se elibereze de un handicap (fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trăiești”). Coerența, claritatea, derularea aproape logică a discursului creează o impresie de monotonie, metafora apare în ipostaze catacretice, dezambiguizante, retorismul pare că dictează „sentimentelor”. Rămâne însă timiditatea când bătăioasă, când retractilă, mereu orgolioasă, prin care C. își apără sensibilitatea și „nevindecata rană” care este poezia. Documentele haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996), Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie, I, 289-295; Popa, Ist. lit., II, 634; Rotaru, O ist., V, 505-506; George Vulturescu, „Cartea urmelor”, PSS, 2002, 3-4; Vasile Spiridon, Poezia - nevindecată rană, CL, 2003, 5; Mircea A. Diaconu, Niște poeți și niște aproximări critice, CL, 2003, 6. V.S.
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
informații prețioase de dendromitologie populară : „Părul din mijlocul satului era odinioară : când divanul unde [se] sfătuia satul, când locul unde poposea voinicelul străin până a nu-și găsi gazdă, când locul giocurilor ale băieților, când spitalul unde zăcea[u] bolnavii nevindecați” (132). Deci spațiului circular de la poalele copacului consacrat din vatra satului i se atribuiau mai multe roluri esențiale : divan de judecată pentru bătrânii comunității, loc de horă pentru tinerii comunității, loc de adăpost pentru călătorii străini (xenodochiu, în tradiția bizantină
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi în stare a cunoaște sau a prețui binele, calea-vale; binele e în genere mai greu de cunoscut. Dar a lăuda sau a îngădui chiar cele rele, false, stupide nu are nici o scuză; aceasta ar fi o probă de slăbiciune nevindecată a judecății. Ceea ce-ar fi necesar e ca d. D. Brătianu să se convingă că îndreptare a roșiilor nu e cu putință, precum nu se poate ca mătrăguna prin botez să devie stejar. Țara Românească a fost 134 {EminescuOpXIII
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nimici minoritățile; acestea, neputând rezista, se prefac a se supune, dar cu turbarea în inimă și dorind chiar destrucțiunea Imperiului ca mijloc unic pentru a ieși dintr-o situațiune nesuferită. În sfârșit, toate țările, puternice sau slabe, au cîte-o plagă nevindecată și cred a afla, dacă nu scăparea, cel puțin ușurare, sacrificând miliarde în fiece an militarismului, cu o spaimă ș-o anxietate care crește din ce în ce. Lupta între guverne și popoare, mânia partidelor politice una în contra alteia, frământarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că societatea a fost instituită de bărbați, pentru ei și în folosul lor. Instrucția, instituția și folosința, iată care-s factorii vinovați de misoginie, afirmă el. Nimic altceva. Nu căutați în gene ficțiunea unui etern feminin sau cine știe ce tară de nevindecat: atunci când femeile sunt mediocre, ele datorează acest lucru ideilor pe care și le fac bărbații despre ele. Să gândești astfel în plin secol al XVI-lea, bravo!... întrucât bărbații au edificat o lume spre folosul lor, femeile pot foarte bine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vine și un oarece chef să părăsești această lume cu amintirile ei. Într-adevăr, nu trăim o schimbare de epocă, ci o tragedie. Ceea ce ne cutremură nu este greutatea de a ne adapta unor vremuri noi, ci o durere de nevindecat, asemănătoare celei pe care o simțeau probabil mamele când își vedeau fiii plecând din țară, știind că n-au să-i mai vadă niciodată. Realitatea aruncă asupra noastră o privire victorioasă intolerabilă: verdictul este că ceea ce am iubit ne-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toți acești interlocutori de săvârșirea unor fapte de o gravitate extremă: „o spargere de la bancă după care hoții se înșală între ei”, „la rând vin niște copii uciși”, „mai este un popă cartofor și escroc, un poet nebun, un nomenclaturist nevindecat”. Cațavencu are talentul de a scoate răul din om, de a le întoarce tuturor „firea pe dos”. El nu face decât să constate imoralitatea afișată a celor din jurul său, nu le cere aproape nimic partenerilor de discuții, ei singuri își
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
sunt dovada vie a eșecului și chiar a anihilării sale. E de la sine înțeles că astfel de contradicții degajă o tensiune greu de suportat pentru cei implicați. Atât Vivian, cât și Carmen poartă cu ele, pretutindeni, semnele unei nevroze de nevindecat, agresivă și, în cele din urmă, autodistructivă. Tuturor acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Domnul, ca să te izbăvesc, voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici, te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit." 12. "Așa vorbește Domnul: "Lovitura ta este de nevindecat, și rana ta este usturătoare. 13. Nici unul nu-ți apără pricina, ca să-ți lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare! 14. Toți cei ce te iubeau, te uită. Nici unuia nu-i pasă de tine, căci te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de dimineață, regelui și curtenilor săi le-a fost turnat un lichid aproape transparent care nu avea alt gust decât cel al zgârceniei. Totuși, dacă îmi aduc aminte de trecerea mea prin acel sat, aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cu un tratament Îndelungat, poate de patru până la șase luni, respirația poate reveni la normal. Dar există În fiecare clipă riscul de hemoragie sau de infecție, iar moartea poate surveni În câteva minute. Unele din rănile de la picioare sunt de nevindecat. La piciorul drept nervii nu mai funcționează. La fel la brațul stâng. Omul e ca și paralizat. - Își va reveni? - Cu câtă știință am eu, nu. - Va putea lupta vreodată? În cazul În care va trăi? - Nu. Exclus. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă nevindecate, are parapon pe patronul care-i cheamă la muncă în ziua de sărbătoare, dar răbufnește numai după ce-a înjumătățit conținutul păhărelului. Păi înainte, domnu’ (începe iar Viner), de-ntâi mai, de armindeni ieșeam la iarbă verde cu familia, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]