362 matches
-
mai generic. E de ajuns semnalarea unei singure prezențe a cuvântului, cu titlu de exemplu, pentru a ne da seama în ce mod "nihilismul" echivalează aici cu o insultă. Scrie Cattaneo în stilul său tipic polemic: Când filozofia devine distracția nevolnicilor și artă a scepticismului și nihilismului, nu văd cum ar putea înflori cunoașterea lumii 238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică a lui Leopardi și tematizarea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care personajele sunt mai omogene ca statură), absența ideii de decădere a unei societăți tradiționale. De aceea, din critica la roman este de reținut sintagma „remake epic” (Ioan Groșan). Galeria personajelor include întreaga gamă a figurilor arhetipale ale satului (bogatul, nevolnicul, nevasta tânără și săracă ș.a.), însă nici o „personalitate” nu direcționează fluxul epic, acesta fiind condus mai degrabă de către destinul comunității în întregul ei. Originar din satul pe care îl descrie, prozatorul continuă să-și investigheze tema predilectă cu încă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este ușor de sesizat. Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar, ca prin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
drăguță de predică preacreștinească" și nici nu va înșirui "biblioteca" personală care stă în spatele inventivității sale, așa cum probabil "face toată lumea, după literele alfabetului, începând cu Aristotel și terminând cu Xenofon, ori cu Zoil și cu Zeuxis"237. Autorul se declară "nevolnic și puțin știutor de carte (...), mai cu seamă mișel din fire și leneș când e vorba să tot caut prin autori care să zică ceea ce eu mă știu spunând și fără ei" și inventează "un prieten", de fapt un alter-ego
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Enachi nepotul lui Damian 147. Mihaiu, cojocar 148. Ion, săcrier 149. Ioniță, holtei cu mamă 150. Merăuță, holtei cu mamă 151. Timoftii, holtei cu mamă 152. Gavril Burduja 153. Ioniță holtei cu mamă 154. Alecsa, olar 155. Anton Pătrar, orb, nevolnic 156. Eftimie Ochișor, slab 157. Ștefan Vâzdoagă, surpat 158. Iacob holtei cu mamă 159. Neculai Jâosan, holtei cu mamă 160. Costin fiul Ilenei 161. Ignat nepotul lui Dumitrașco 162. Ștefan cumnatul lui 163. Gavril Mitrofan, neputincios 164. Eftimie Caproș 165
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
161. Ignat nepotul lui Dumitrașco 162. Ștefan cumnatul lui 163. Gavril Mitrofan, neputincios 164. Eftimie Caproș 165. Timoftii fiul Ignătioaei 166. Istrati holtei cu mamă 167. Gheorghie,ciobotar, văduv 168. Toader, văduv 169. Simion, rus 297 297 170. Irimie,pas, nevolnic 171. Grigorie țurcan 172. Grigoraș Buga 173. Ion Hurgheș 174. Gavril fiul lui Hurgheș 175. Ștefan ginerele lui 176. Grigorie Rădăucean 177. Ștefan fratele lui 178. Gheorghie fratele lui 179. Ioniță Păpușoi 180. Petre Bofa 181. Toader Păpușoi, holtei cu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de in sau cânepă,după topire, pentru a se alege fuiorul. Melițoi - meliță mai mare cu dăltuitura și limba mai groasă, cu care se zdrobește partea lemnoasă a cânepii, când începe melițatul. Metrică - registru de stare civilă. Moloșag vreme călduță. Nevolnic neputincios,incapabil, nevoiaș, neajutorat. Nojiță - fiecare din găurile opincii prin care se trece curelușa sau șiretul. Oblăduireconducere, administrare, cârmuire, guvernare. Ocină - bucată de pământ stăpânită ca moștenire. Ocol - circumscripție administrativă ( judiciară, silvică, agricolă). Oloerniță - presă de făcut ulei, mai veche
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
căptușite și tivite cu blană de samur, vodă ședea în jilț. Și nici că-i păsa de toată zavistnicia din jurul lui. Știa cât de mult îl pizmuiau boierii, dar nu se temea prea tare. Râdea chiar pe seama acestei adunături de nevolnici care, numai cum îl vedeau, se puneau a se căciuli în fața lui. Singura lui frică era să nu poată plăti haraciul către stăpânire. De spaimă, nopți în șir, nu apuca să închidă ochii, măcar un ceas. Strașnic îl mai muncea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
eventuala ,,suprarealitate’’ parabolică încorporată lui. Un exemplu este reprezentat de relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va fi eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-n lume se întâmplă lucruri/ Anacronice” (Minidiscurs în apărarea poetului). În anul 2000 cele două plachete vor fi reunite sub titlul Păcate... Cartea Vremea cireșelor amare (1998) dezvăluie alte ipostaze religioase, metamorfoze ale eului liric chinuit între sacrificiu și resemnare, „nevolnică ființă” în care s-a pierdut ceva semnificativ. Timpul „cireșelor amare” este un timp al pierderii, al bătrâneții, al apropierii de marea trecere: „Nu știu de-s dus/ Sau plâng doar o paiață/ Ceva s-a rupt în mine...”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
sus arătată, urmează să fie complect terminate”. Cum polițiștii nu aveau nicio putere, pasaseră pisica moartă, pur și simplu, în curtea celor de la CRPACA. Biata pisică n-a stat prea mult în ograda sus-numitei instituții, deoarece și ea era la fel de nevolnică, așa că a aterizat la Comisia Aliată de Control (controlată 100% de către tartorii roșii) care, cu certitudine, a rezolvat repede problema prin, de-acum, celebrele „rechiziții pentru cazuri de necesitate”! Cu numai jumătate de lună în urma tărășeniei de mai sus, pe
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ca zilnica mâncare -viața lui - sau pentru un chef de pomină: risipa de nectar, parfum și culoare atunci când Îi vine vremea să Înflorească, să lase urmași... Chef la care se Înfruptă, În dărnicia de moment a bancherului, și câte un nevolnic „cerșetor“, o gâză polenizatoare, tot animal la urma-urmei... Animalul, devenit debitor, nu știe Însă că va plăti, și capitalul Împrumutat când mușcă dintr’un fruct colorat și parfumat - reclama bancară - și când Înșfacă un smoc de iarbă ori de frunze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nefast l-ar fi avut și "Istoria..." lui Călinescu: "a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române". Care, de fapt, potrivit analizei necruțătoare și iconoclaste a lui Negrici, n-ar fi mai mult decât un pârâiaș nevolnic. În fine, pentru a pune punct risipei de citate, o ultimă aserțiune, rezumată într-o frază așezată deasupra oricărei îndoieli: "permanență", "actualitate", "ai noștri" favorizează dezertarea spiritului critic, opresc roata timpului, fixează prezentului limite și bariere schimbării singurul lucru cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
absenței unui NOBEL pentru români, prin comparație cu vecinii de continent, mai galonați, ca să nu spunem mai abili și mai norocoși. Una dintre explicații ar putea-o constitui tocmai faptul că ne autodeclarăm, de bună voie și nesiliți de nimeni, nevolnici. În vreme ce megieșii nu știu să fi proclamat vreodată "despărțirea de", să zicem, Petöffi, noi ne îngăduim să cerem ultimativ despărțirea de "cadavrul din debara" Eminescu, doar astfel putând... intra în Europa. Ca să te respecte alții, se cuvine, înainte de toate, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dar ilustrează perfect conduita intelectualilor noștri, mari meșteri la pus tălpi și incapabili să practice un lobby onest pentru o cauză ce depășește net umorile propriului orgoliu. Oricum, n-aș zice că, în absența jinduitului premiu, o literatură ar fi nevolnică și nici n-am știință despre vreo autoritate culturală din afara României care să fi emis astfel de apreciere în ce ne privește. Probabil nici nu-i nevoie, câtă vreme ne-o facem cu mâna noastră. Dar să vedem cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta-i meseria lui. Răscrăcărat pe saltea și cu spatele sprijinit de perete, Hansi se uită la noi ca la niște pitici nevolnici, incapabili să vadă mai sus de propria lor statură de două palme. - Voi nu citiți ziarele? N-ascultați radioul? - De unde ziare și radio, Îi spun, dacă văr-tu ne ține În grajdu’ ăsta de luni de zile și ne tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
impunerea lor, trebuie să rămână apanajul statului. Fizionomia valorilor estetice preformează eticul și civicul, din acest motiv arta este un instrument de natură politică. „Căci forma de guvernământ este pentru oameni o adevărată hrană, cea bună-i face buni, cealaltă - nevolnici.” E evidentă aici o filiație frumos-bine-fericire civică pe care guvernările de orice tip trebuie să o ia în considerare ca pârghie a puterii în exercițiu. Criteriul esențial al artei este binele și veracitatea, și nu plăcerea estetică. „Platon condamnă arta
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1619-1638) (8) Exclamația-comentariul (1639-646) "Ah! de așa de multe-orori sunt îngrozit Îl plâng pe Rege și peal său destin cumplit Vai! și slavă Cerului că la această soartă Nu mi-am adus obolul și n-am lovit odată Și doar nevolnic martor al suferinței lui Îl plâng fără vreodat să mă învinui Apare! La ce veste îngrozitoare mai pot să mă aștept Sângele tatălui și lacrimile fiului, O, Doamne ce nedrept! Referințe bibliografice ADAM J. M.: 1984: Le Récit , Que sais-je
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cerșetori și vagabonzi" (Mănoiu, Epureanu, 1996, p. 4). După războaie, domnitorii sau unii boieri înălțau biserici sau mănăstiri pentru a mulțumi lui Dumnezeu de biruința împotriva dușmanilor țării. Pe lângă aceste locașuri sfinte se înființau bolnițe sau azile pentru nevoiașii suferinzi, nevolnici sau pentru cei loviți de soartă. "Solidaritatea obștii (a comunităților), întemeiată pe stăpânirea comună a unor bunuri, se extinde și pe tărâmul organizării judecătorești și administrative, obștea funcționând ca un organism autonom și din acest punct de vedere" (Istoria românilor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pedeapsă? întreb cu prudență. Să i se mărească un defect fizic sau psihic, pentru o lună, cel puțin. Ce, cum adică?! Păi, dacă este șchiop, să fie și mai șchiop, dacă este chior, să fie și mai chior, dacă este nevolnic, să fie și mai și... Nu, asta nu vreau. Dacă el este prost eu nu vreau să... Este prost? Atunci să fie și mai prost. Zîmbesc, apoi rîd în hohote, apoi îmi dau lacrimile de atîta rîs și babalawó este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu, nu, nu. Dacă mama moare, ce sens mai are lumea? Nu! Lazarus se află lângă mine. Mi-a vegheat somnul, visul. -Nu-i așa că nu e adevărat visul, spune-mi, Lazarus, nu-i așa?! țip eu și mă simt slab, nevolnic, un fir de nisip, o frunză în vânt, o coajă de nucă pe valuri, un nimic. Lazarus coboară privirea și nu zice nimic. Știu exact cum trebuie să interpretez tăcerea lui. Nu e în stare să mă mintă, deși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un deceniu în urmă, publicam în revista 22 „Adio, Grobeimea Voastră!”, consideram că epuizasem orice răspuns pe care aș fi putut să-l dau unui lung șir de „imprecizii” la care ne supunea dl Breban pe mine și pe alți nevolnici precum dna Monica Lovinescu și dnii Virgil Ierunca, Paul Goma, Ion Negoițescu, Bujor Nedelcovici etc. Mi-am propus atunci să nu mai intru în nici un fel de polemică pe această temă cu dl Breban, acceptând atât diagnosticul pe care i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fi vrut să-l aleagă pe cerbul înfrânt! Poate pentru că mă simt aidoma lui, la fel de neputincios și de trist. Am nevoie ca o ființă iubitoare să se sacrifice necondiționat pentru mine și să mă urmeze oriunde, oricât de slab și nevolnic aș fi. Dezolare Am trecut de cinzeci de ani. Mă simt golit de puteri și dezolat. Amintirea trecutului mă face să roșesc. E un simțământ recent, ivit odată cu plictiseala cronică ce m-a invadat brusc. Nu mai știu cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trec Styxul, cine mă va salva?” o întreb pe Aia. Ea mă privește cu mare răceală, exact așa cum profesorul se uită la un elev leneș care nu vrea să învețe lecția. Atunci mă simt ceea ce sunt, adică doar un străin nevolnic, tolerat de ea dintr-o generozitate pe care nu vreau s-o accept. Reușește să mă pironească cu atâta dispreț pedagogic, că nu mai găsesc cuvinte să-i răspund. Antropomorfoză Eroul din miturile acestei culturi orale înaintează până la o limită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi se întâmplă tocmai mie, care eram maestrul tuturor îngrijirilor cosmetice și corporale. Mă simt istovit, fără să mai am vreo putere de a reacționa. Gândul sinuciderii mi-a devenit familiar. Aia spune că e doar un gând de om nevolnic și că unei persoane culte, ca mine, n-ar trebui nici măcar să-i treacă prin minte una ca asta. Aceste cuvinte mă fac să roșesc. Așa că mă las în voia ei, a ierburilor ei de leac; știu de pe acum că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]