1,528 matches
-
Păi să nu ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și aia nu l-a așteptat să vină din armată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o dată. Salteaua umplută cu aer cât să fie suficient de moale ca să te adâncești în gânduri țgunoierul Vasile fiind o persoană meditativă, avea întotdeauna grijă să și stabilească niște coordonate care să-i asigure un minimum de confort) se ridicase nițel de la pământ și aluneca pe o peliculă de apă. Rece. Rece, pentru că blocul avea o datorie de o sută douăzeci de mii de lei la întreținere, mii scrise cu stiloul, acoperite cu o ștampilă rotundă și vârâte strategic sub un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu floricică roșie. Se felicită pentru a doua oară, destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de conservare cu principiul „nițică apă n-a omorât pe nimeni“, se întoarse ostenit și se ghemui pe salteaua cumpărată pe o sticlă de coniac țoptzeci și cinci de lei suta) în tinerețe, la 2 Mai, de la un vânzător îmbrăcat sumar, în sensul că nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
inefabil surâs exotic, să se scuze idiot cu „să vedeți, domnule Pușkin, oi fi dumneata mare om, mare literat, mare poet, da’ am și eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu fire invizibile, liniștea încăperii era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată, de două ori, de trei ori. Nimeni. Curajul nu îi fusese răsplătit. Zeii nu iubeau azi îndrăzneții. Gigi Pătrunjel simți un pește rece zbătându-i-se în stomac, nițel cam aproape de inimă. Se lungi pe pernă și încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bună seamă, el însuși s-ar fi sesizat și i-ar fi înștiințat pe locatarii blocurilor 48A până la 57B, adică pe toți cei de pe aleea Muzelor, că de mâine poșta i-ar înregistra sub o nouă adresă. Aici primarul căzuse nițel pe gânduri, dar nu foarte adânc, pentru că îndoielile îi creau o stare de disconfort, care ducea din motive de nepriceput, dar de neevitat, la scandal cu nevastă-sa seara, la bătutul apei în piuă și a mezinului preșcolar, Vasile, și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nepriceput, dar de neevitat, la scandal cu nevastă-sa seara, la bătutul apei în piuă și a mezinului preșcolar, Vasile, și revenise în forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost o bună denumire, poate chiar mai bună decât orice își putuseră imagina locuitorii de pe aleea Muze lor. Doar că, așa minunat cum se dovedise,rămânea un vis ce nu avea de gând să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îl ocolea pe Plictiseală de-ai fi putut jura că o face cu bună știință. Astăzi însă era o zi specială pentru Plictiseală. Se trezise cu fruntea transpirată și bine lipită de coperta revistei Arta Culinară. E drept că forțase nițel norocul, pentru că se trezise peste noapte de vreo trei ori și și-o vârâse sub cap cu încăpățânare, enervat de foaia lucioasă care tot aluneca. Ieșise totuși din bloc cu inima ușoară, fără să-l mai aștepte pe autorul compunerii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a văzut nevoită să-și strângă catrafusele și să meargă cu ele târâș câțiva kilometri buni, până la un pod, unde împăratul urma să se mai gândească o țâră ț„țâră“ - regionalism. 1. bucată ruptă, ruptură, zdreanță. 2. în expresii, puțin, nițel, oleacă). De remarcat este însă faptul că până la urmă duș manul și-a făcut mult așteptata apariție. Nu am să știu niciodată cu certitudine cum se face că nu a avut loc nici o bătălie. De altfel, este singurul eveniment pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc ceaiul. MEFISTO: Dar e fierbinte! Abia acum un minut l-ai turnat! EMMA: Și-atunci, balul? MEFISTO: E nițel mai complicat de explicat. Oricum, ceaiul e bun. (Bea) EMMA: Ce să-ți cer... ce să-ți cer? MEFISTO: Pînă te gîndești, o să-ți cer eu puțină miere. Ai? EMMA: Imediat (Iese și revine cu un borcan de miere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că te gândesc mai mereu. Cred că e o greșeală că mi-am dedicat viața unui om ca tine, dar sunt anumite lucruri cu care nu te poți lupta. Felul în care tu ești prezent în ființa mea depășește gra nițele înțelegerii mele. Fac acțiuni obișnuite și deodată, pur și simplu, mă pomenesc că îmi ard obrajii și mă întreb ce cauți în plexul meu. Îmi spăl mâinile cu apă rece și mi le pun pe obrajii încinși. Uite, astăzi simt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dulce primit în copilărie, tăietura frazelor, percuția cuvintelor, combina ția de sensibilitate și grotesc, fantezia luxuriantă, rafinamentul obținut din simplitate și stil, ineditul expresiei, jongleria lexicală, umorul-dinamită, amprenta personajelor și trimiterile, nu puține, care te obligă pe tine, cititor, la nițică gimnastică mintală. Urmarea? Am încercat să mi-l închipui pe Dan Alexe scriind. Iar imaginea care mi s-a format instantaneu în minte a fost a unui bucătar care gătește stârnit de propria-i foame, dar și ca să astâmpere foamea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dacă ai senzația că și tu ai fi gândit lucrurile la fel. Dragostea e alunecarea pe nesimțite în punctul de vedere al celuilalt. ٭ Cărțile au diferite statute ontologice; cum spuneam în altă parte, punctul de pornire îl constituie maculatura. Undeva nițel mai sus se află compilația de texte, care este depășită în mod clar de o bună prezentare a ideilor altora. Urmează prelucrarea în manieră personală a gândurilor altora, acum uitate (deoarece au devenit sine); deasupra acestora sunt cărțile de creație
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Îi Înterzice un lucru, ăn mintea ei deja plănuia cum să facă acel lucru. El, Decebal, care ieșise Învingător din atâtea grele bătălii, nu știa ce să se mai facă cu ea.Femeile ar fi vrut s-o poată lua nițel de păr, copiii ar fi vrut să arunce cu pietre după ea, bătrânii ar fi vrut să-i spună câteva cuvinte grele, dar era fiica conducatorului lor. Și nu avea Decebal destule probleme cu țara? Trebuia să mai și domolească
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lume În căutarea unui locșor, dar unde, unde? Că nici pe șanț n-a fost acceptat. Cum mergea el așa abătut și necăjit, ajunse la un cimitir plin de cruci vechi, lăsate Într-o parte. Se opri să se odihnească nițel și văzu că nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să citeasca numele de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
acasă la ea. Pădurarul aduse lemne, morarul aduse făina, iar primarul venise cu hârtia semnată. Și fiecare vroia s-o ceară de nevastă. Când au văzut că au fost Înșelați, au luat-o la rost pe văduva, i-au ciufulit nițel părul roșcat. Ea, ca să scape din mâna lor, a luat-o la fugă și s-a ascuns În pădure. Nimeni n-a mai auzit de ea, căci nu s-a mai Întors În sat. Doar din când În când, venea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cânta în strună publicului. În perioada comunistă, când publicul juca un rol minimal în câmpul literar, compromisul autorului cu critica a atins rafinamente bizantine." Dându-le în suficientă măsură dreptate celor doi respondenți, Cronicarul se vede nevoit să remarce, presat nițel de context și de moment, că autonomiile, de orice fel ar fi ele, au parte de contestări - credibile - din mai toate direcțiile. Bunul-simț ca paradox Un foarte bun interviu a realizat, în nr. 154 din OBSERVATOR CULTURAL, Ovidiu Șimonca (pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte fetișcane, cu frunțile lor prea caste, au acum "himenele în flăcări". O mostră de fantezie, de fantasmă dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
fost infirmat de SIE, dar greșeala aceasta m-a făcut pe mine, dar și pe alții, să ne gândim la originea semiromânească a lui Atta, din roman. Poate lucrurile sunt ușor forțate, dar mi-am amintit de ele, fiindcă au nițică savoare. Aș mai dori să mă refer la o undă profetică, plecată dintr-un roman încă nepublicat, Cei calzi și cei reci, care - de data aceasta - cred că e mai convingătoare decât toate celelalte. La ce mă refer? În romanul
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de brici. A dispărut orice toleranță și blândețe. Am vorbit de eretici în prezența Papei, nu se face. Anna Freud mă salvează propunând o întâlnire prin pădure la Meierei. Îmi îmbunătățesc nițel situația cu citații care dovedesc că am citit cu atenție principalele cărți ale învățatului, care își reia figura de om de lume și drumeț vesel."21 Nu ne putem da seama dacă la mijloc e o imprecizie a memoriei sau
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
contactul dintre omul de știință și estet. Pătrundeam în casa aceea nu ca pacient, ci ca rudă îndepărtată (s.m., G.A.) desigur, totuși primit într-un mod care-mi îngăduia să circul nestingherit peste tot. Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite și mai neașteptate piese. Precumpăneau statuetele, ceramicele, uneltele și obiectele de cult. Ca și întreaga lui generație - a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl - Freud era cucerit și obsedat de arta australă și neagră
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut la Polirom, Cine adoarme ultimul, înscris de cronicari printre cele mai importante apariții ale anului editorial. Surprinde plăcut, mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei valori). Iar apoi, felul în care el vorbește despre un mare coleg de breaslă, Ștefan Bănulescu, creatorul unui spațiu literar inconfundabil în proza românească. Copil, Bogdan Popescu avea lungi ezitări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]