458 matches
-
totul altceva. Mihaela Ursa: Nu pentru că se opun, ci pentru că nu renunță la subiectul liber - garanția majoră a ideii atât de prețioase de libertate și democrație. Foucault, de pildă, e Încă privit foarte reticent de către multe grupări teoretice americane pentru că, nihilist fiind, neagă subiectul. Teoria americană Încă verbalizează prezența - Întreprindere care, În Europa, stârnește cel mult condescendență și ironie. Horea Poenar: Asta-i deja o chestiune de politică a interpretării, care crede că poate vorbi din afara discursului, că Îl poate controla
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se ridică): Ăștia sunt niște oameni de nimic și nu niște cetățeni, ăștia sunt criminali de război, care foarte probabil reprezentanții opiniei că pâinea e o porcărie, că pâinea e un nimic, că noi suntem un nimic. KARLI: Răufăcătorilor pâinăcioși, nihiliștilor, trădătorilor de război. SCHWEINDI: Extrem de foarte exact, domn' Karl, nu m-am îndoit o clipă de d-voastră. HASI: E un om primitiv, dar un băiat bun și poate, foarte probabil, să și-o tragă foarte bine. CÂRCIUMAREASA: Și-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în privința tropismului plantelor și a spuselor oamenilor; ea presupune că în afară de natură, de realitate, de ceea ce este, nu există nimic, astfel încât cuvântul „Dumnezeu” numește ansamblul universului vizibil și invizibil, cunoscut și necunoscut. Păstrarea numelui „Dumnezeu”, utilizarea lui în aceste scopuri nihiliste, plasează într-o perspectivă în care toate se echivalează pentru că nimic n-are valoare. Dumnezeul dintr-un loc nedeterminat - teist sau deist - care judecă, face viața imposibilă prin castrare, interdicție și lege, prezente pretutindeni; Dumnezeul de nicăieri, deci de peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unei lumi decăzute, care îi aduce doar prejudicii. Prima povestire dovedea indulgența naratorului în fața naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ales pe Satan ca personaj principal, În locul lui Prometeu, deoarece cel din urmă poate fi descris ca „nepătat de ambiție, invidie, răzbunare și dorință de mărire personală, defecte ce fac să scadă interesul nostru pentru Eroul Paradisului pierdut”5. Exegeza nihilistă se găsește Încă În faza copilăriei, iar umbra lui Milton se bucură de prea mare autoritate ca să poată fi depășită. În loc de a-1 reînvia pe Satan - operație Înfăptuită de Byron, cîțiva ani mai tîrziu -, Shelley preferă să rămînă În cadrul mitologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se arată dezolat de abisul nihilist ce stă la pîndă sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei influențe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei influențe gnostice directe, Însă atitudinea nihilistă a lui Leopardi se află În mod cert la polul opus În raport cu cea a gnosticilor 9. În 1953, René Nelli a făcut observația că marii poeți epici ai romantismului francez sînt pătrunși de un spirit maniheist 10. Acest lucru ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apare dezorientat. Gândirea filosofică a identificat în „nihilism” cauza esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În cuvântul „nihilism” se rezumă, ca într-un codice luciferic, întreaga criză a culturii contemporane; de altfel, această semnificație amplu destructivă o înțelege Nietzsche, primul mare profet și teoretician al nihilismului, care într-un fragment scris în unul din ultimii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mare profet și teoretician al nihilismului, care într-un fragment scris în unul din ultimii ani de luciditate afirmă: „Nihilismul: lipsește sfârșitul; lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»; ce înseamnă nihilismul? - că valorile supreme se depreciază” (VIII, II, 12). În fața atmosferei nihiliste catolicii sunt personal tulburați și sunt îndemnați să reacționeze. Nihilismul preocupă creștinismul - neobosit căutător și înflăcărat profet al sensului - toc-mai pentru că este prăbușirea spre non-sens. Însă, creștinismul nu poate numai să se preocupe, dar este chemat să contribuie, din punctul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
preocupă creștinismul - neobosit căutător și înflăcărat profet al sensului - toc-mai pentru că este prăbușirea spre non-sens. Însă, creștinismul nu poate numai să se preocupe, dar este chemat să contribuie, din punctul său de vedere, la indicarea ieșirii de siguranță din labirintul nihilist: și astfel de ieșiri există, într-adevăr, mai multe decât una. Preoții, în multele lor slujiri ale Cuvântului, trebuie să caute să ajute omul nihilismului să recucerească valorile pe care le-a pierdut în ceața neantului. b) A ajuta la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
departe ingratitudinea față de țara sa (a refuzat, d. ex., să ajute câțiva studenți români tuberculoși, deși are o avere considerabilă...); este aproape nebun 7. Cioran are geniu și este un foarte mare scriitor, dar cartea sa este dintre cele mai nihiliste opere din câte există și e greu să vorbești despre ea în ziare. În orice caz, voi găsi cu ușurință alte subiecte. Mi-ați putea indica numărul necesar de pagini șsubl. S.W.ț? (pagini ca acestea) Viitorul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
supranaturale, prin intuiție, har creator și nu în ultimul rând, prin credință. Cât despre importanța revelației, aceasta este un prim factor ce asigură accesul la perceperea și cunoașterea sacrului (a dumnezeirii), așa cum susținea Petre Țuțea în anii '90, răspunzând filosofiei nihiliste a lui Emil Cioran, privitoare la problema divinității și a imposibilității lui declarate de a crede 69. Tuțea afirma că Adevărul sau Principiul unic al tuturor lucrurilor, Dumnezeu, nu poate fi cunoscut decât prin revelație, adăugând că în lipsa inspirației supreme
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a implica mai mult cetățenii, de a le suscita participarea, fapt sesizabil și prin vehicularea mai intensă a expresiei democrație participativă. Participarea ar trebui să fie o condiție pentru evitarea enclavizării, a ghetto-izării fenomene care produc "găști de cartier", mișcări nihiliste, extremiste. Oamenii, locuitorii orașului fac orașul bun sau rău, civilizat sau sălbatic, curat sau poluat, liniștit sau insuportabil de zgomotos... Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia. Fiecare în parte poate gândi că nu contează, dar important ar fi să
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
din arta tradițională și modernă, desigur, nu va mai fi nimic care să țină de "adevăr" sau de metafizic, ci doar de formele goale, măștile rămase în muzee în vederea producerii de alte măști (simulacre). Arta trebuia să fie și ea nihilistă. Or, nihilismul este definit ca rotire în afara unui centru (Dumnezeu), ceea ce Nietzsche a numit eterna reîntoarcere, sintagmă atât de ambiguă. Adevărul, dacă totuși ne mai slujim de cuvânt, rămâne ceea ce modifică pe observator (lector) în întâlnirea cu opera 94. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmoderniste cristalizate deja în lume. 5.2. Radical Evil. O altă posibilă confuzie decât cea dintre transmodernism și postmodernism, semnalată deja, e aceea dintre transmodernism și paramodernism. Ea se ivește în cazul ciudatului gânditor John Zerzan, inițiator al unei mișcări nihiliste radicale, anarho-primitivistă. Fost taximetrist (născut în 1944), cu studii la Standford din Berkeley, un rebel antiglobalist cu domiciliul actual în statul Oregon, într-o locuință austeră care vrea să reproducă lăcașul lui Diogene Câinele, adept deopotrivă al lui Rousseau, John
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
scris un eseu violent împotriva postmodernismului (La catástrofe del postmodernismo), iar dintre cărțile sale cea mai reprezentativă (tradusă în mai multe limbi) este Future primitive and other essays.231 El opune postmodernismului un transmodernism radical, ca inițiator al unei mișcări nihiliste anarho-primitivistă. De fapt, Zerzan practică un bizar hiper-postmodernism în oglindă. Dacă postmodernismul se-ntoarce în trecut cu o detașare parodică, John Zerzan ia lucrurile în serios, bănuind că a existat un Eden "pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dioniziace, de reluarea imagistică a complexelor orfice, oedipiene, menadeene, faustice, demetrice. Dar o estetică comportamentală, behavioristică care să ne deslușească o concepție de viață, un modus interpretativus pare să răzbată din versurile poemei. Un așa personaj centrat pe o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
încercare. Trebuie spus că este vorba de o încercare dincolo de capătul răbdării. Femeia credincioasă se simte pustiită pe dinăuntru și părăsită de Dumnezeu. Se îndoiește în credința ei și reproșează divinității chiar faptul de a se fi născut. Gest grav, nihilist, cioranian, de neimaginat la un creștin autentic: „O, Doamne, de ce ai permis să mă nasc?” Îl consultă atunci pe înțeleptul Stello, care acolo, sus, în ceruri, trebuie să fie la curent cu ceea ce se petrece pe pământ: „Cu mine ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
vegheze la respectarea liniei de funcționare a Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
măsură", ci și un "instrument de judecată". Ea este în același timp judecător și lege, conducând la nihilism ca variantă a spiritului critic. Din această perspectivă, este suficient de clar de ce un asemenea tip de critică fundat pe un spirit nihilist, distructiv nu poate fi acceptat de Biserică, fiind în afara Predaniei. Al doilea tip de critică teologică consideră că "ordinea obiectivă, la care orice judecată trebuie să raporteze faptele, este ordinea creației lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește viața religioasă în genere, că
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creștine, este "solidar răspunzător sau solidar suferitor" pentru toate disfuncționalitățile care pot periclita echilibrul comunității. O asemenea critică nu este niciodată excesivă, fiind una care constată abaterile în vederea îndreptării lor. În schimb, cealaltă critică teologică axată pe dimensiunea spiritului critic, nihilist nu este numai una exagerată, ci chiar periculoasă pentru orice așezare religioasă. Ispita politicului nu a ocolit o parte a clerului ortodox care își manifesta dorința de a intra în arena publică, demonstrând o dată în plus că "în sufletul chiriarhilor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă calitate contradictorie de lege și judecător, ducând la o limitare a operației judecății, la o disoluție a ordinii obiective care ființează la baza oricărei judecăți. Spiritul nihilist devine ultima expresie a acestui spirit critic cu care, pe bună dreptate, Biserica nu poate fi de acord. Schimbarea centrului de raportare al existenței de la Dumnezeu la rațiune conduce la apariția acestui tip pernicios de critică, dând naștere perioadei spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un concept cardinal al teologiei sale negative? Sau până și Leonardo care, într-o adnotare din Codex Atlanticus (folio 389 verso d) scrie: "Între lucrurile mărețe care se află printre noi, ființa nimicului este cea mai măreață"? Sau biblia scepticismului nihilist, Quod nihil scitur a lui Francisco Sanches? Și apoi Leibniz, mai cu seamă cu celebra întrebare formulată în Principiile naturii și grației: "De ce există mai degrabă ceva decât nimic?" și cu răspunsul încă și mai stupefiant: "Pentru că nimicul este mai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]