192 matches
-
-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că mi-a venit mie la inspirație să pun nu știu ce ciolane la pachet. E espertate, popo, nu e de la morgă, luate la nimereală. Se înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile. Număr de predare-ieșire. Analiza de recunoaștere la fiecare, nu e că vreau eu, sau vrei matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
careva la ochi pă eroul ăsta de trecu? - Era necunoscut, dom’le! - Păi vezi? Da de unde știu io că ăla din ambalaj era erou? Poate nu știi că când a fost să se pornească toată ceremonia l-a ales la nimereală din porcoiul de oase sau ce-o fi fost acolo. Mi-a spus tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân. Ținea la mine ca la nepotul lui și mă învăța patriotismul de la război. Că a fost chiar în compania de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al neamului. Cum scrie și la cărțile de istorie, dom’ maior. De-aia i-a și spus necunoscut. Să țină toți românii minte, ca un exemplu. - Întrebarea-i, a fost sau nu erou? Pă bune. Dacă l-a împușcat la nimereală? Dacă el tocmai vroia să defecheze la inamic? Știi că cât era ei de eroi, da și mai trecea șanțul la nemți? Crezi că nu mi-a povestit tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân? Trecea dincolo la inamic și p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neamului nostru mult încercat. Chezășluirea patriotismului care a făcut România Mare! Doar am fost de față, în gară, am văzut cu ochii mei. Știi cum plângeau toți, și civili și autoritățile? Și cânta și muzica militară. Cum să fie la nimereală... - Am zis io altfel? Așa e și acuma. Avem aici oasele unui bandit. Partidul, personal tovarășu’, s-a îndurat de i-a trimis... Ce s-a mai găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odată, să se mai schimbe ceva și în România. Dar schimbarea trebuia s-o facă tot ei, care cunoșteau tot meremetul predării. „Noi, repeta adeseori Goncea, am ajuns la momentul istoric când facem predarea etapei. Dar nu oricum, așa la nimereală. Trebuie s-o facem cu tot dicihisul. O facem la marea însforare. Șnuruită și pecetluită, cum e documentele alea care le are are la arhivele lui Pomponică. Cum e și dosarele noastre. Cartonate, numerotate, însforate și sigilate cu ceară roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scena va părea și mai penibilă. Cred că cel mai bine ar fi să n-o iau chiar așa în tragic și să încerc să mă comport cât mai firesc cu putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții, zic eu, la nimereală. Finn stă pe marginea patului și are o expresie îngrozitor de tristă. Mă gândesc că i se trage de la discuția pe care a avut-o cu Vanessa sub cerul înstelat. —Ah, scuză-mă o clipă, zic eu repede. Acum chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și continuă să înainteze. Tolman era în fața lui, mișcându-se mai încet decât ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul. Alerga la nimereală. Trecu prin ușile batante, în bucătărie, cu Vasco pe urmele lui. Toată lumea țipa la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece cu grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată, tot o cârciumă de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela de fete în uniformă, m-a apucat la nimereală de sân și a strâns tare. S-a îndepărtat, lăsându-mă în urmă fără grai, smulsă din lumea mea și aruncată într-o lume adultă, în care dreptul la spațiu intim era un moft. Fetele din grup erau speriate, plana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
făcut cu totul altfel decât la noi acasă. Închipuie-ți, draga mea, că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc o canistră verde de benzină, de vreo douăjde litri, i-am zis lui Zsolt să mă ajute, și așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
face c-un om înarmat. Nu-și găsea locul. I s-a făcut foame. A mâncat mult, s-a mirat. A băut cafea; o căldură i-a cuprins trupul. A întins mâna după cartea despre America. A deschis-o la nimereală. Sub o poză scria: Vapoare în portul New York. A privit atentă pescărușii încremeniți în aer. I-a numărat. Când, spre prânz, departe, au răsunat împușcături, s-a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sufletele morților ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel!... Are ăștia la petroool!... Și te-ai umplut de parai? - ...M-am umplut de măciuci, recunoscu has-Satan cu onestitate. - Are și măciucile importanța lor, dacă ai unde să le tragi. Măciuci și măciuci... Ai unde să te tragi? Nevastă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i îngăduie, nicicând, să culeagă nici măcar pruni. - "Spre geamuri, iubite, privește", continuă fata. Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul de varză călită. Poate chiar și prepararea excelentă a ceaiului, dres cu rom și scorțișoară, fusese izbutită, din păcate, tot la nimereală. Apoi fata se întoarse smucit către el și-l sărută, picurîndu-i, de pe buzele ei, pe colțul buzelor lui, bobițe de sânge. Înmuie degetul într-una și o studie. În loc să-l excite ori măcar să-l furnice, sărutul îi dădu senzația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Întâmple invers, când a trebuit să-l parcurg de capul meu, drumul până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin În aparență), ordinea succesiunii nu răspundea nici unei reguli - pe scurt, senzația cea mai pregnantă pe care o degajau grupurile acelea de litere era că, Într-un moment de plictiseală, cineva se jucase, lăsându-și degetele să se plimbe la nimereală pe claviatura unei mașini de scris ori pe tastatura unui computer. - Conturile sunt, după cum vezi, codificate, după cum știam, de altfel, a spus Eveline mai mult ca să se descarce decât pentru a-mi risipi mie nedumerirea. Cât despre parola pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute, am luat la nimereală o carte de pe raft ca să mai citesc ceva. Am deschis-o la întâmplare. Privirea mea se oprise la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dacă asta se poate numi trădare. Și totuși, rămîn atîtea amănunte pe care n-ai chef să le spui și care ar fi fără Îndoială mult mai elocvente pentru cel dispus să-ți descifreze viața din cîteva mărturisiri asvîrlite la nimereală pe niște biete foi de hîrtie. Naiba știe ce mi se Întîmplă. Semăn tot mai mult cu o rumegătoare, mereu dau afară numai Întîmplări gata mestecate, și iarba proaspătă, dar cine este atît de utopic să creadă că În amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de tubulețe din plastic transparent mi se rostogoliră peste picioare. Scoaseră un zdrăngănit înfundat, strângându-se într-o movilă. Unele se rostogoliră sub pat, altele departe, pe podea. Am luat unul la nimereală și am citit eticheta. — CONCENTRARE. Patru miligrame. Scout ridică două care se rostogoliseră lângă picioarele ei. — JUDECATĂ, zise. Iar ăsta-i SIMȚUL UMORULUI. — STIL. EXPLORARE. CONVINGERE. ZÂMBET PRIETENESC. PUTERE DE CONVINGERE. Pilulele mici și albe dinăuntrul fiecărui tub zdrăngăniră când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recunoscu Rowe. Acum Își amintea clar de serbarea aceea: parcă se vedea dînd ocol gardului și trăgînd cu urechea la muzică. Da, visa pe atunci la inocență... Înapoia unui paravan ședea doamna Bellairs... — CÎnd mă gîndesc că ai spus la nimereală parola! urmă Hilfe. „Nu-mi vorbi despre trecut. Vorbește-mi despre viitor!“ Rowe Își aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi, oprit pe aleea pietruită a sanatoriului... „Ar fi fost mai bine să-i telefoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]