2,270 matches
-
bucure de o libertate excesivă și nepotrivită cu disciplina militară. Pentru aceasta a și fost învinuit în Senat de către Fabius Maximus, care l-a numit corupător al armatei romane. Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost pedepsită; și toate acestea numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci cînd cineva a voit să-l scuze în fața
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
frică de infanterie atunci cînd s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atît de încăpățînați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria franceză, iar elvețienii sînt nimiciți de infanteria spaniolă. Și cu toate că lucrul acesta nu s-a dovedit încă în întregime prin faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întîmpla; căci aici infanteria spaniolă s-a ciocnit cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și ar fi putut cu siguranță să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face ceva împotrivă; căci dacă n-ar fi fost cavaleria care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi nimicit pe adversari. Cunoscînd ceea ce lipsește atît unei infanterii cît și celeilalte, se poate alcătui o alta nouă care să reziste cavaleriei și să nu se teamă de infanterie; lucru care va fi cu putință atît prin noul model al armelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să nimicească „generația actuală”, rezervând urmașilor bucuria instalării în pământul făgăduinței: „Toți oamenii care văd slava Mea și semnele/minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustiul acesta și M-au încercat cu aceasta pentru a zecea oară și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și, după șapte zile, toți cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinați vor fi nimiciți” (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul față de lumea prezentă este accentuat, stimulat în sens negativ de optimismul utopic stârnit de lumea de dincolo. La urma urmei, în ce rezidă capacitatea de atracție a scrierilor apocaliptice, dacă nu tocmai în descrierile amănunțite ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul om, până la ultimul cal, până la ultimul tun de către luptătorii lui vodă Constantin, care i-au împresurat pe-ai noștri și i-au măcelărit în crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită a dezordinii totale ale ei atmosferă în care oamenii se vor nimici, măcelări până la ultimul. Ceea ce e mai sus e un vis frumos al cuiva ce era fericit. Ea trăia. Sau se va păstra urma a ceea ce a avut întotdeauna nobil rasa albă: intelectualitatea, istețimea, frumusețea, securitatea? "Miorița", Coșbuc, Arghezi, C. Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
veni. Atunci ea mă face egoistă. O iau la bătaie cu ură. · Mi se oferă o sumă de bani și mă bat cu anume ființă vulgară. Accept. E simplu. Nu există reguli, numai această atitudine a mea de a o nimici ca două animale luptând pentru supraviețuire. Totul pe instinct. Însă luptele-artă, cum ar fi scrima sunt nobile. Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și oracular, cu emoție cvasi-erotică, nume de melodii underground și trecând din mână în mână câte o sticlă cu vodcă ieftină sau câte o țigară fără filtru, erau mai curând excitați de ideea de a fenta "garda" decât de a nimici societatea. Chiar și termenul pe care fragezii înrăiți îl utilizau pentru a-i desemna pe banalii gabori locali (și, prin aceasta, pentru a-și înnobila cauza proprie) face trimitere la An Garda Siochana, poliția irlandeză care se ocupă, între altele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aud și nu văd realitatea din juru-mi, norii zvăpăiați de pe cerul albastru sau miile mărgele care cu ușurință se joacă cu ochii și cu gândurile mele, deșirându-se pe firul apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult, dacă vreau sau nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și cei din trecut, a căror obstrucție în anumite chestiuni, -admise astăzi de biserică apasă greu asupra lor. O literatură simplistă, adecvată mentalității poporului dintr-o epocă oarecare, poate întârzia întru câtva pătrunderea marilor idei, dar niciodată nu le poate nimici. Voi veți vedea". Așa ne-a spus Mântuitorul, așa vă spun și eu. (Flacăra Sacră, II, 5, 1935, pp. 4-5) Cremațiunea și religia creștină "Țărână ești și în țărână vei merge" (V) Transpunând demagogia politică pe teren religios, unii dintre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
felul de nimicire a stârvului omenesc și că "cenușa" nu e tot una cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile îmbătrânesc ca și ființele. Crematoriile, deci și cenușa tuturor morților incinerați după ani și ani de zile se vor coborî tot spre pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci timpul măsurat de mărginirea minții noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
secătuire a propriului eu. Tot ceea ce el caută să unească, mobilizându-și toate forțele, de fapt distruge. Materia pe care el a crezut că o vede - și care poate chiar a existat - el o arde, prefăcând-o în cenușă. Astfel nimicește chiar și propriul său eu, se distruge pe sine însuși. Și își pierde sufletul. în vreme ce trupul meu se lăsa pradă violentei beții, ochii mei virgini intraseră într-o stare acută de trezie. Da, atinseseră o stare de trezie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul este materia paternă fundamentală din lume, creînd și distrugând născând și nimicind, unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut flogistonul nu l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și flogistonul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cinică. Poate că Mateiu ar fi trebuit să schimbe scenariul, punând în ficțiune crima proiectată și nedusă la îndeplinire de Pantazi, mai degrabă decât aluzia vagă a acestuia: Ťșdacăț ar fi fost nevoie să făptuiesc ceva mai grav decât să nimicesc o zdreanță de hârtie, ei bine, așa cum mă vezi, nu aș fi pregetat... Nu eram sărac cu duhul!ť. Poate forța catartică a compunerii literare ar fi fost mai eficientă dacă nu simplul gând, ci chiar intenția de-ter-mi-nată a omorului
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
zile, parcă nici n-am mai auzit pe nimeni invocându-l pe Dumnezeu, nici la bucurie, nici la necaz. Nici măcar preoții sub privirile cărora se dărâmau biserici, nici patriarhul Teoctist nu îndrăzneau să spună măcar "pâs" în fața tăvălugului comunisto-securist care nimicise țara. Românii nici nu-și mai doreau, de altfel, nimic. Paralizia ne cuprinsese ca o molimă, iar ciuma minții făcuse din noi simple mașinării controlate în cele mai mici gesturi. De zbaterile noastre spirituale avea grijă județeana de partid, iar
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
mai-marii Înaltei Porți, au transmis mesajul trezirii culturale la București și la Iași. Slavă și cinstire lui Nicolae Iorga, acestui mare român care nu s-a aliat cu aceia care au încercat să șteargă orice legătură cu grecii și să nimicească sufletul sufletului lor, adică Bizanțul după Bizanț. Când s-a constituit identitatea națională românească? Nu se poate da un răspuns simplu, întrucât e vorba de un îndelungat proces evolutiv. Valahia se numea "Pământ Rumânesc" (}eara Rumânească) încă înainte de 1500. Însă
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
de a face parte dintr-o Cruciadă menită să elibereze creștinătatea de sub jugul otomanť; autorul și-a propus să prezinte Ťnu un simplu râvnitor de putere, ci un ambițios îndemnat de un țel măreț la început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin concurs de împrejurări neprevăzute și rătăcitor prin amețelea înaltei regiuni în care a ajunsť" Adâncind analiza ideatică a piesei, Șerban Cioculescu descifrează sensul fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de rânduielile
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
unei tactici de supraviețuire politică, cu orice preț. Cameleonea își asigura astfel încă o bună bucată de timp în care a continuat să troneze imperturbabil asupra culturii românești, reabilitînd pe unii dintre cei pe care se mîndrea a-i fi "nimicit" fără scrupule, precum Arghezi. La congresul al XII-lea a sărit cu promptitudine pentru a-l insulta pe Constantin Pârvulescu, care a avut nemaipomenita cutezanță de a-l fi înfruntat la scenă deschisă pe despot. În 1978, l-a rugat
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
cu doar câteva indicații sumare asupra conținutului textului. Traducerea integrală a fost publicată în ultima ediție a Jurnalului Zeitschrift, destinat Papirologiei și Egiptologiei, iar textul din vechime se face "auzit" după cum urmează: "O, aruncător de tunete și fulgere, Iao, trăznește-l, nimicește-l, nimicește-l pe Babylas, zarzavagiul". Textul continuă..., "... după cum lovești carul de luptă al lui Pharaoh, așa să lovești și în caracterul mizerabil al lui Babylas". Profesorul Hollmann a precizat că a mai întâlnit blesteme aruncate asupra unor oameni înspăimântători
Un blestem, vechi de 1. 700 de ani, scos la lumină () [Corola-journal/Journalistic/67704_a_69029]
-
câteva indicații sumare asupra conținutului textului. Traducerea integrală a fost publicată în ultima ediție a Jurnalului Zeitschrift, destinat Papirologiei și Egiptologiei, iar textul din vechime se face "auzit" după cum urmează: "O, aruncător de tunete și fulgere, Iao, trăznește-l, nimicește-l, nimicește-l pe Babylas, zarzavagiul". Textul continuă..., "... după cum lovești carul de luptă al lui Pharaoh, așa să lovești și în caracterul mizerabil al lui Babylas". Profesorul Hollmann a precizat că a mai întâlnit blesteme aruncate asupra unor oameni înspăimântători, precum gladiatorii
Un blestem, vechi de 1. 700 de ani, scos la lumină () [Corola-journal/Journalistic/67704_a_69029]
-
Cristina Alexandrescu , un evanghelist din SUA, susține că un asteroid ne-a putea nimici pe toți săptămâna viitoare. Am scris o carte, care vorbește despre un asteroid care lovește pământul. Nu văd altă calamitate care să se potrivească vorbelor lui Iisus. S-ar putea întâmpla săptămâna viitoare sau peste 1000 de ani. Oricând vrea
Un evanghelist sperie oamenii: O să murim cu toții săptămâna viitoare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79253_a_80578]
-
Moartea nu a fost creată de Dumnezeu. Ea este un accident ca o urmare a păcatului neascultării omului față de Dumnezeu, izvorul vieții. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune că cel din urmă dușman al omului care va fi desființat sau nimici este moartea. Noi ne-am obișnuit cu ea, uneori o numimun fenomen natural. Sfânta Scriptură ne spune că moartea este contrară firii și că de fapt, conform firii este numai viața. Întrucât Hristos Domnul, cel răstignit și înviat, ne-a
Paște 2014. Patriarhul Daniel către credincioși: Omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru viață veșnică by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79262_a_80587]