699 matches
-
că mama e bolnavă și a tre buit să revin în România. Dar ți-am mai povestit peri pețiile celei de a doua întoarceri. — Ai revenit apoi la mătușa ta? — M-am bucurat de șapte luni de răsfăț nemai pome nit, până când, într-o noapte, a izbucnit catastrofa, conflict cu mătușa, explicații până la trei dimineața. Făcuse o nejus tificată criză de gelozie și, ca răspuns la nedreptele acuze, am părăsit demnă casa. Nici nu se crăpase bine de ziuă când am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se precipită mătușa. — Ce har ți-ai fi dorit să ai? — Dansul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că lăudărosul Își scurta drumul spre casă. Ăla n-a Întârziat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui le comandase, și-a Încasat onorariul și a dispărut de la domiciliu; Icu Poștașu, În vreme ce se holba la avionul de stropit aterizat pe o miriște, a observat câteva nituri retezate În coada hărăbăii, bucurându-se apoi de recunoștința piloților care, după ce au remediat defecțiunea și contra unei damigene de zece litri de vin roșu, l-au plimbat și pe el douăzeci de minute, timp În care au răspândit insecticide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș, căruia unii Îi ziceau și Monstrulică, Încerca să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul de metal, cu nituri groase, lângă care se adăpostise bunica sa vitregă ce tânjea, pe atunci, de dorul primului ei soț, dat dispărut pe frontul de Răsărit, de unde nu se mai Întorsese. Acea bunică a lui Ectoraș se resemnase după câțiva ani de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare. Multă vreme nu s-a mișcat deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am mișcat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mică rezervă a României la această tendință încă negociată la nivelul marilor puteri europene. Acest misticism ideologic al hărniciei este soluția ieșirii din criză, iar el presupune pur și simplu sacrificarea săracilor, declarați ontologic leneși (chiar dacă nimeni nu a îndrăz nit să-i declare pînă acum de-a dreptul „cerșetori”) și astfel vinovații principali de toate nenorocirile crizei trecute, prezente și viitoare. Statul social este „demascat” ca stat asistențial, iar acesta este radical delegitimizat de către puterile neolibe rale, care învinuiesc astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai simtă răsuflarea bolnavă a celui miruit prin nituri și șuruburi, cel cu tîmpla zdrobită și cu pieptul dăruit cormoranilor, Într-o ultimă hrană, Într-o ultimă salvare. Iar cum astăzi nu se poate, iar mîine se arată a fi un alt carnaval, Îmi stăpînesc cu greu sîngele gros
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în Evenimentul zilei și Jurnalul Național. Deocamdată, captivat de harul selectiv cu care doamna Lidia Bodea a compus volumele Despre frumusețea uitată a vieții și Ochiul căprui al dragostei noastre, semnate de Andrei Pleșu, respectiv Mircea Cărtărescu, am în drăz nit să-mi depun și eu vraful de mici vanități publicistice pe masa dumneaei, dându i totala libertate de-a alege, ordo na, elimina sau amâna marfa după flerul luminăției sale editoriale. Mintea mea nu se dusese mai departe de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai ve niți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări, am reușit să am și niște ore, o inspecție pentru gradul I la care a venit domnul Petre Alexandru, de la Minister. Se vede că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ceilalți își cheltuiau acolo energiile sau își consumau lenea, Maxențiu trăia ceasurile unui efort tragic pentru ca resorturile 168 lui, toate, să stea la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul corp, tot mai deznodat, să se desfacă din toate niturile așa cum avea senzația permanentă. Prințul Maxențiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
subt stăpânirea arcușurilor noastre, chemat afară de arcușurile aerului fin. Și tot așa va fi și cu fiecare executant. Aș vrea pentru joi o ploaie bună. Duminica, în ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise să desfacă iar din nituri fiecare bucată muzicală 265 pentru a controla calitatea și defectul amănuntului. Apoi se trecuse de două ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum greșeli și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului, Mary Hudson.“ În loc să-ncep acum să explic de ce aceste flash-uri de fru musețe pură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Apoi am înghețat. Ne propuseserăm tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar probabil că, fără să-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine transgresase limi tele impuse. Eram într-un parc mizer și pustiu, spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La nouă etaje deasupra pămîntului, un omuleț prindea cu Îndemînare, Într-o găleată, cuiele sau niturile de oțel incandescent pe care i le arunca de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la forjă un om Înarmat cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra În gît, aruncă cu Îndemînare, cu indiferență, pe traiectoria obișnuită cuiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra În gît, aruncă cu Îndemînare, cu indiferență, pe traiectoria obișnuită cuiul de foc. Țipătul i se suprapuse peste ecourile propriilor sale hohote, trimițînd spre marea de mașini perfecte și corecte din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și pustii sub cerul albastru, se legănau două bare metalice agățate de lanțuri, dar toate mașinile se opriseră. Omul care dădea semnalele se aplecă, privind fix, cu mîinile Încă Întinse În semn de avertisment către tovarășul său. Omul care aruncase niturile ședea Într-o parte pe o bară, strîngînd-o În mîini, cu capul aplecat Înainte, privind fără să vadă, pierdut Într-o uitare a groazei. Trupul căzuse, ca o masă arzîndă de reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de mine, și nu știam ce-o să-i spun mamei, goneam și-atâta tot, rugându-mă să nu mai ajung acasă niciodată. Muzică Stăteam pe o bancă, în spatele blocului nostru, pe deal, lângă potecă și mă chinuiam să bat un nit, cu o jumătate de cărămidă, în mânerul în forma de pește al briceagului meu cel nou, de când îl înfipsesem odată într-un copac sau în mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
odată într-un copac sau în mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu mă tai la deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mersi că a venit dispoziția asta să-i dăm la familii și să-i reînhumăm, cum vrea fiecare. Că altfel nici dr...Cine mai știa de ei?! Putrezeau acolo, neștiuți de nimeni. Ce mare scofală o tijă, o gaură, un nit, ce-o fi fost tehnica sanitară pă vremea burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]