KorAP: Find »[drukola/base=nizam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 >

196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

mare. Nizam se arătase oarecum liniștit. Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia. Cum Khayyam nu-l contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk? Gâfâia. Omar tot nu spusese nimic. — Prietenul tău Hasan Sabbah străbate țara strigând sus și tare că eu nu sunt decât un viclean slujitor al turcilor. Crezi că asta se va spune despre mine mâine? Că vor face din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase prietenul să alunece netulburat către destinul său. În pofida acelei nopți de Încercări, Nizam sfârșise prin a se resemna. Se obișnuise cu gândul de a nu mai fi. Dar se Îndepărtase tot mai mult de treburile statului, hotărât să-și dedice tot timpul care-i rămânea terminării unei cărți, Siyas-set-Nameh, Tratatul despre Guvernare, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar că Își dorește o moarte spectaculoasă, o moarte pe măsura sa. O va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii au confirmat faptul cu un aer stânjenit, sultanul lasă să-i izbucnească furia. Vorbește despre tragerea În țeapă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
să-i izbucnească furia. Vorbește despre tragerea În țeapă a tutorelui său, de tăierea În bucăți de viu, de crucificarea pe crenelurile fortăreței. Apoi fuge s-o anunțe pe Terken Hatun că a hotărât, În sfârșit, să-l demită pe Nizam al-Mulk din toate funcțiile și că-i dorește moartea. Rămâne de văzut În ce mod se va face execuția fără a provoca reacții În rândurile numeroaselor regimente care-i păstrează credință vizirului. Dar Terken și Djahane au propria lor idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
moartea. Rămâne de văzut În ce mod se va face execuția fără a provoca reacții În rândurile numeroaselor regimente care-i păstrează credință vizirului. Dar Terken și Djahane au propria lor idee: pentru că Hasan dorește, la rândul său, moartea lui Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea evenimentelor este pusă la punct până la ultimul detaliu: sultanul Îl va atrage pe Nizam la Nihavand, o cetate situată la egală distanță de Isfahan și de Alamut. Acolo, Asasinii Își vor lua sarcina asupra lor. Documentele din epocă relatează că Hasan Sabbah și-a strâns oamenii și i-a Întrebat: „Care dintre voi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
la egală distanță de Isfahan și de Alamut. Acolo, Asasinii Își vor lua sarcina asupra lor. Documentele din epocă relatează că Hasan Sabbah și-a strâns oamenii și i-a Întrebat: „Care dintre voi va scăpa această țară de răufăcătorul Nizam al-Mulk?”, că un bărbat poreclit Arrani și-a pus mâna pe piept, În semn de Încuviințare, că stăpânul Alamutului l-a Însărcinat cu această misiune și a adăugat: „Moartea acestui diavol este Începutul fericirii”. În această vreme, Nizam stă Închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de răufăcătorul Nizam al-Mulk?”, că un bărbat poreclit Arrani și-a pus mâna pe piept, În semn de Încuviințare, că stăpânul Alamutului l-a Însărcinat cu această misiune și a adăugat: „Moartea acestui diavol este Începutul fericirii”. În această vreme, Nizam stă Închis În casă. Cei care-i asediau divanul l-au părăsit, aflând de căderea sa În dizgrație, numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre femeile care trăiesc În spatele draperiilor”. „În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre femeile care trăiesc În spatele draperiilor”. „În vechime, scrie Nizam, soția unui rege a căpătat o mare putere asupra acestuia, iar de aici s-au născt doar discordie și necazuri. N-am să spun mai mult, pentru că oricine cunoaște, În alte epoci, situații asemănătoare.” El adaugă: „Pentru ca un gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
rămas-bun. — În starea În care te afli, n-ar trebui să străbați asemenea cale, Îi spune acesta. — În starea mea, nu mai contează nimic, și nu drumul va fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție, Malik Șah Își Întreabă „părintele”: — Cât timp crezi că mai ai de trăit? Nizam răspunde fără nici o umbră de șovăială: — Multă vreme, foarte multă vreme. Sultanul e descumpănit: — Că te arăți Înfumurat cu mine, treacă-meargă, dar cu Dumnezeu! Cum poți să rostești un asemenea lucru, spune mai degrabă „Facă-se voia Lui!”, El e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
părinte” și n-aș vrea să Îndur umilința și durerea de a-l vedea mort. - Mă Învoiesc, Îmi spuse Profetul, vei muri cu patruzeci de zile Înaintea sultanului”. Malik Șah e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna pe Carte, că, dacă vizirul ar fi ucis, nici unul dintre dușmani nu i-ar supraviețui! XIX

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la o vânătoare de lei, de la un turnir, de la o Încăierare sângeroasă, de la o tumultuoasă adunare a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
copilăresc, animalic, o iubește, o va iubi până la ultima suflare. Terken știe că el nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cel mai mare, pe nume Barkyaruk, era fiul propriei sale verișoare. Cum să-l Îndepărtezi, sub ce pretext? Ce succesor mai bun decât această de două ori selgiucid, beizadea, putea să acceadă la demnitatea de moștenitor? Asta era părerea lui Nizam. El, care voia să pună puțină ordine În certurile turcești, el, care avusese Întotdeauna preocuparea de a instaura o anumită regulă de succesiune dinastică, insistase, cu cele mai solide argumente de pe lume, ca fiul mai mare să fie desemnat. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
alor săi. Terken nu e mulțumită, n-ar fi astfel decât dacă stirpea ei ar fi asigurată cum se cuvine. Este totuna cu a spune că nu-și dorea nimic mai mult pe lume decât căderea În dizgrație a lui Nizam, piedica În calea ambițiilor ei. Pentru a-i obține ordinul de condamnare la moarte, era gata de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
moarte, era gata de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia Îi e teamă. Pe neașteptate, Întinde mâna spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea cu vârful dinților. Ce gust pot avea smochinele atunci când te știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se saltă anevoie pentru a se ridica În picioare. Corturile haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct de semințe parfumate de leac ca să se ușureze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]