2,751 matches
-
de evidență al nobilimii "Bukowiner Majestätsbuch" în 23 februarie 1813. Din cadrul familiei Flondor a primit titlul de Freiherr (baron) cavalerul Nicu Flondor cu fiii săi Radu și Alexandru. În general, Flondorenii dețineau rangul de "cavaler" (Ritter), ca de altfel majoritatea nobilimii autohtone din Bucovina. Almanahul de Gotha, îl menționează numai pe Nicu Flondor, ca baron . Domnul Tcaciuc-Albu a povestit, că lui Iancu Flondor s-ar fi oferit titlul de baron, dar l-ar fi refuzat.. Această afirmare însă este incorectă. Un
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
alte persoane. Descoperind înșelăciunea coreenilor, mongolii au început să insiste cu privire la interzicerea navelor coreene în mare și la arestarea și executarea unor oameni din mișcarea anti-mongolă. Kore a trebuit să trimită în Mongolia una dintre prințese și zece copii ai nobilimii. Pretențiile mongolilor au fost retrase. În 1247, mongolii au început a patra campanie masivă împotriva Coreei, insistând asupra mutării capitalei înapoi la Songdo. Odată cu moartea lui hanului Kuyuk în 1248 mongolii s-au retras din nou. Până în 1251, anul în
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
majoră în 1253. Gojong în cele din urmă a fost de acord să se mute capitala și a trimis pe unul din fii săi, Prințul Angeyongona (安庆公), în Mongolia ca ostatic, după care mongolii s-au retras. Aflând că majoritatea nobilimii coreene a rămas pe insula Ganghwa, mongolii au început o noua campanie contra Dinastiei Goryeo. Între 1253 și 1258 au avut loc o serie de atacuri împotriva Coreei. După o serie de bătălii, mongolii au înconjurat Ganghwa și în decembrie
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
în acest război Polonia a evitat în cea mai mare parte să participe la acțiuni militare majore. Cea mai mare parte a vieții sale Ioan Cazimir a rămas în umbra fratelui său Władysław. El a avut doar câțiva prieteni printre nobilimea poloneză ("szlachta") deoarece și-a arătat deschis simpatia față de Austria și desconsiderare și dispreț față de cultura poloneză. Neprietenos, secretos, împărțindu-și timpul între petreceri generoase și contemplare religioasă, displăcându-i politica, el nu avea o bază puternică de putere și
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
va fi dominată de războiul ruso-polonez (1654-1667), urmat de războiul cu Suedia ("Potopul"). Cea mai mare parte a Poloniei a fost invadată de armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor polonezi și lituanieni și a nobilimii. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra orașelor Livonia și Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
înainte să apuce să-și vadă familia după lungul drum parcurs și după toate frământările pe care le-a îndurat. Comisia serbării se bazează pe fapte istorice reale "(Postfață Aprilie spulberat, p. 476)". Agasat de manifestările de independență ale micii nobilimi albaneze, Mahmud II, sultan, calif și iman, emite un firman de la Istanbul prin care anulează toate decretele emise în timpul luptelor și proclamă un unic, înalt firman. Pentru a restabili vechile raporturi cu Albania, se declară amnistie generală pentru toate căpeteniile
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
din Franța și Italia pentru a se documenta. Construcția a început în anul 1209, iar cele mai ample lucrări au avut loc între 1235-1260, în timpul arhiepiscopului Wilbrand. Finanțarea catedralei a venit din banii arhiepiscopiei, dar mai ales din urma donațiilor nobilimii și a taxelor orășenilor, fapt ce a nemulțumit de multe ori cetățenii din Magdeburg. În anul 1363, catedrala a fost deschisă oficial în urma unui festival primind hramul Sfinților Catrina și Mauriciu, dar lucrările erau încă departe de a se termina
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
nu era una bogată, ceea ce ar fi fost o limitare a șanselor în viață ale tânărului Stefan, alții (Leszek Podhorodecki) au demonstrat că acești șleahtici erau proprietarii mai multor sate și chiar a unui orășel, adică nu făceau parte din nobilimea măruntă. Stefan s-a născut ca al șaselea copil dintre cei nouă frați și o soră, moștenirea sa fiind astfel mică. Dată fiind afaptul că tată său, Krzysztof, era un apropiat al reginei, Stefan s-a putut face remarcat și
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
de cazaci făceau parte din categoria celor „înregistrați” - între câteva sute și câteva mii. Numărul lor varia în timp, crescând în general în timpul războaielor. Acest fapt ducea la apariția a numeroase tensiuni sociale și politice, dar fiind faptul că șleahta (nobilimea poloneză și ucraineană) încerca neîncetat să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de multe ori în conflict cu nobilimea, care încerca reducerea puterii monarhului. Tensiunile dintre cazaci și șleahtici s-au agravat în special de la sfârșitul secolului al XVI-lea, ducând la izbucnirea unor revolte, cea mai mare fiind răscoala lui Hmelnițki din 1648. În timpul acestor rebeliuni, cazacii înregistrați
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
Situația s-a schimbat în 735, din cauza decesului lui Odo cel Mare, care a fost obligat să recunoască, cu rezerve, suzeranitatea lui Charles în 719. Deși Charles a dorit să unească ducatul direct, mergând acolo pentru a obține sprijinul aquitanilor, nobilimea l-a proclamat pe fiul lui Odo, Hunald de Aquitania, a cărui ducat a fost recunoscut de Charles când Umayyazii au invadat Provence anul viitor, și care la fel a fost forțat să-l recunoască pe Charles ca stăpân al
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost ales judecător onorofic de ocol; la 28 octombrie 1869 - președinte al Congresului judecătorilor de ocol din ținutul Bălți. A dominat viața publică de aici, aflîndu-se în fruntea nobilimii bălțene din 1888 pînă la 1896. O bună perioadă de timp a condus fracțiunea locală a Partidului Național Moldovenesc. Admirator frecvent al medicinii, a construit spitale în Bălți și la Flămînzeni, înzestrîndu-le în stilul sanatoriilor moderne din Apus. A prețuit
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
trecea prin oraș cu «craii» lui, beat mort, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmățați, bucureșteni, cărora le corespunde, la altă epocă ,eroii cărții". Roman corintic, după clasificarea lui 'Nicolaie Manolescu', "Craii de Curtea-Veche" zugrăvește nobilimea crepusculară, o lume decadentă, a orgiilor și a personajelor dantești, ieșite parcă din tablourile lui 'Hieronymus Bosch'. Toate metaforele acestei lumi se construiesc sub semnul decadenței totale, a lipsei de spațializare a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitându-se la
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
ultima parte, a patra, a romanului, sunt prezentate isprăvile eroilor în casa 'Arnotenilor', care duc la declinul acestui trio insolit. Cele trei personaje aparțin boemei deșănțate a Bucureștilor, cu obiceiuri preluate de la fanarioții greci.' Pasasia' și 'Pantazi', coborâți dintr-o nobilime locală, sunt paradoxali prin comportamentul lor, pentru că viciile extreme sunt combinate cu rafinamentul unei lumi "întoarse pe dos". 'Pirgu', spre deosebire de ceilalți doi, este de extracție mai joasă, o lichea declarată, cu puterea deosebită de a cunoaște aceste medii și de
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
jucătorul optează pentru Jaf, atunci unitățile atacă populația civilă. Aurul este primit pentru fiecare cap de locuitor omorât. Se pedepsește cu scăderea punctelor de onoare. Caracterele oamenilor măreți au fost introduse odată cu versiunea 6 a jocului. A adăugat conceptul de nobilime - Împăratul și oamenii din curtea sa, pot căpăta experiență și pot crește în doua discipline distincte. Abilitățile guvernatorului în mod general, îmbunătățesc producerea resurselor și a unităților într-o provincie, pe când abilitățile generalului îți sporesc capacitățile militare. Fiecare Om Măreț
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
fost singurul sas prezent la curtea de la Gyulafehérvár. Secuii erau la rândul lor slab reprezentați la curte. Sprinitorii regelui Ioan al II-lea Zápolya nu erau în general originari din Transilvania, dar ei ocupau funcțiile cele mai importante din stat. Nobilimea conducătoare a manifestat în această perioadă încredere într-o viitoare reunificare a regatului, iar Martinuzzi a acționat în această direcție. În 1549, în conformitate cu prevederile tratatululi de la Nyírbátor, ambasadorii regelui Ferdinand I și ai Isabellei Zapolya, mama regelui minor Ioan al
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
care, din 1808 începe să ocupe sistematic țara. Relațiile franco-spaniole nu fuseseră bune în perioada 1805 - 1807 și ele se deteriorează iremediabil începând cu 2 mai 1808 atunci când francezii înăbușe o revoltă a populației madrilene. În ciuda acestei revolte, instigate de nobilimea spaniolă tocmai pentru a-l împiedica să plece, regele Spaniei, Carol al IV-lea și fiul său, Prințul Asturiilor, părăsesc țara și participă la Conferința de la Bayonne, în cadrul căreia regele abdică în favoarea fratelui Împăratului francez, Joseph, devenit José I al
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
-lea și fiul său, Prințul Asturiilor, părăsesc țara și participă la Conferința de la Bayonne, în cadrul căreia regele abdică în favoarea fratelui Împăratului francez, Joseph, devenit José I al Spaniei. Insurecția antifranceză se răspândește însă rapid în toată peninsula, propagată de mica nobilime rurală conservatoare și de Biserica Catolică, care nu ierta ateismul Revoluției franceze. Prima etapă a războiului este marcată de ralierea celei mai mari părți a armatei spaniole la cauza luptei antifranceze. Francezii înregistrează o serie de succese, dar suferă apoi
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
împăratului Carol al V-lea și ale altor rude ale întemințatului Cristian al II-lea, l-a convins de necesitatea de a reduce numulțumirea în țară, bazându-se pe magnații danezi și pe nobili. La Herredag de la Copenhaga, 1542, noua nobilime care a îmbogățit din nou Danemarca au votat pentru Cristian, oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
meserii destinată copiilor soldaților, care, în 1788, devine "l'École des Enfants de la Patrie", aflată sub protecția regelui. Paralel, își urmează cariera militară: colonel al regimentului de cavalerie La Rochefoucalud-Liancourt, este brigadier de Dragoni în 1781. Ales fiind deputat al nobilimii în Stările Generale, pentru "baillage"-ul din Clermont, i se atribuie un cuvânt faimos, pe care l-ar fi pronunțat, la 12 iulie 1789, la întrebarea lui Ludovic al XVI-lea: El ar fi răspuns: Președinte al Adunării Constituante după
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
a rezolva problemele. În 1722 a devenit clar că proprietarii de pământ nu erau nici dispuși nici capabili să colecteze eficient taxa pe cap de locuitor, asă că sarcina a fost dată armatei. Înlesnește oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16 ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofițer, primind totodată rang de nobil, pe care-l vor moșteni urmașii săi. Încurajează creșterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înființează cele dintâi herghelii
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau astronomia și a înființat școli de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie, minerit. La sfârșitul domniei, avea în plan înființarea Academiei de Științe. A introdus obligativitatea educației pentru membrii nobilimii, care începând cu 1714 nu mai aveau voie să se căsătorească decât dacă dețineau certificatul de absolvire a unei școli elementare. Pertu considera că biserica trebuie să fie sub controlul statului și să servească nevoile acestuia. După moartea Patriarhului Adrian
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
toleranță de la Nantes” (1598), deși acest lucru a însemnat sporirea tensiunilor cu papalitatea și cu Spania ultracatolică. „Bearnezul” (fr. „Le Béarnais”), așa cum era poreclit Henric al IV-lea, a reușit să eficientizeze aparatul de stat, liberalizând comerțul și slăbind marea nobilime feudală; el pune astfel bazele monarhiei absolutiste pe care nepotul său o va instaura, și care va constitui un model la care vor aspira toți monarhii europeni. Din păcate opera de consolidare statală a lui Henric al IV-lea s-
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
categoriilor sociale, în ceea ce privește problemele majore ale regatului, sfătuindu-l pe rege, votând noi taxe propuse de acesta etc. În fapt, statele generale nu erau în accepțiunea lor medievală un organ reprezentativ, pentru că puterea în cadrul adunării era monopolizată de stările privilegiate (nobilimea religioasă și laică). Statele generale reprezentau în mod concret instituția prin care nobilimea franceză își apăra interesele și exercita constrângeri asupra Coroanei atunci când acesta își întărea puterea în defavoarea sa. Franța secolului XVII este o țară în care feudalismul începe să
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
taxe propuse de acesta etc. În fapt, statele generale nu erau în accepțiunea lor medievală un organ reprezentativ, pentru că puterea în cadrul adunării era monopolizată de stările privilegiate (nobilimea religioasă și laică). Statele generale reprezentau în mod concret instituția prin care nobilimea franceză își apăra interesele și exercita constrângeri asupra Coroanei atunci când acesta își întărea puterea în defavoarea sa. Franța secolului XVII este o țară în care feudalismul începe să se destrame. Vechile instituții medievale încep să se destrame (în 1627 sunt interzise
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]