366 matches
-
zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
un prunc cu mâini micuțe, neajutorate, învățând cu stângăcie să apuce primele obiecte. A continuat apoi să descrie mâinile copilului Isus, ținând o pensulă, sau un instrument de scris, încercând să caligrafieze literele alfabetului. Apoi mâinile dulgherului tânăr, mâini aspre, noduroase, cu unghii crăpate și cicatrici lăsate de ciocan și fierăstrău. Apoi mâinile lui Isus, vindecătorul. Emana din ele sensibilitate și compasiune, în așa fel încât oamenii pe care-i atingea puteau să simtă curgând prin ele putere divină. Mâinile Lui
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
aș vrea să dau pâinea inimii firimituri pradă păsărilor să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri ca nu cumva elixirul vieții să nu aibă hrană și să o ia razna de nebun să nu te mai găsească cu mâinile noduroase modelez plastelina nisipului sub cântecul suav al sirenei marea șoptește ascultă o să vină și aceea clipă în care plasa liniștii ne va sta de strajă strivindu-ne Referință Bibliografică: citesc poemul tău / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > POEM IEȘIT DIN CUTIE Autor: Anca Elenă Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POEM IEȘIT DIN CUTIE 04.10.2013 Frică asta nu vrea să te scrie și are degete noduroase tremurânde că un copil abandonat maturității reci înainte de vreme mi se umflă în buricele pământului ca si cum s-ar înfiripa în urletele tale și-ar muți ideile pe albul foii nedezvirginat încă te-am întins de câteva ori în șiruri de
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
să văd această minune. Drumul de urcuș prin pădure e greu iar mie mi s-a părut și unul special. Mai ales pentru energiile ce le simțeam în jur, transmise diferențiat de brazi, de rădăcinile lor, ca niște degete uriașe, noduroase, care parcă ar fi suferit de dureri reumatice. Erau transformate în trepte pentru urcușul nostru, vibrând alături de plantele pădurii, florile pământului ce le simțeam emițând sunete, ca în filmul renumitei cercetătore, Marioara Godeanu, o demonstrație despre „modelul informațional al lumii
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
ton scăzut: - Geani, ești mereu galant cu mine! Dacă nu erai tu, nu știu cum m-aș fi putut urca în tren. M-am îmbrăcat special pentru întâlnire. Vezi, am ia, catrința și fota mămucăi. Simt și acum pe creștet mâinile ei noduroase, tremurânde: ”Fătuca maichii, să-l porți sănătoasă!” Geani, cum îmi șade costumul? Sîîît! Nu, nu-mi răspunde, lasă-mă să te privesc. Mi-e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un moment dat, conductorul
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare ... Citește mai mult Ce să mai scrie-n poezie cel care-n viața
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
stinseCum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecteO luptă a celebrității acoperită de smintealăO libertate fără forme ce dă vacarmului spoialăO minge spartă între umbre endemic inimii defecteCe să ascundă după slove o minte plină de-mpăcareBorcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subreteViori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndeleteCe să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare... VIII. SPOVEDANIE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
opri puțin căutând cuvintele potrivite, apoi oftă. Cum cheama asta fetiț? - Tea. Teodora. Bătrânul oftă din nou. - Eva nu iubit Theo! Vrea folosit el! Tu, fost bun cu el! El, prost! Scuipă ultimele cuvinte și îndrăzni să mângâie cu degetele noduroase capul micuței prin cârlionții întunecați. Ah, ce frumos fetiț! Pot vin văd el? Theo, prost! Diana ar fi vrut să-i spună că nu era nevoie să-l vorbească pe fiul lui de rău ca să poată să-și vadă nepoata
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea acvilină, buzele subțiri, cu un rânjet permanent în colțul gurii; masiv, cu brațele puternice care se terminau cu niște palme mari cu degete noduroase și boante. -Vino să-ți arăt curtea și animalele, să ții minte, că nu îți mai arăt încă odată. Aici e grajdul unde sunt caii, acolo grajdul cu cele două vaci, iar dincoace este locul în care ținem cei trei
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru și pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte și întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le străluceau în penumbră
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
goală, Lipsită de orice pudoare, Mă strânge în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare Referință Bibliografică: Ce să mai scrie-n poezie / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN
CE SĂ MAI SCRIE-N POEZIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375730_a_377059]
-
cutie de orologiu pe jumătate lăcuită; am "atacat-o" cu creioane colorate, și ele foarte proaste. Pe suprafața rebelă creionul nu mușca o dată din cinci; dar ostașul e răbdător. Desenam pe Adam și Eva de fiecare parte a unui trunchi noduros, unde, de altfel, ostenind mereu, apăru forma unui șarpe. Adam și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de trunchiuri de arbori de culoarea cărnii. Dar totul amestecat și mistuit în tonurile întunecate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apropiere; strîns întunecat stătea Spectrul. Lîngă el Tharmas se opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
will" și "the Will"; "will" este "voința", aspectul dinamic, temporal, al Sinelui (jungian)-conștiinței; "Will" este "Voia", aspectul static, etern, al Sinelui (jungian)-conștiinței. 182 (VI, 304) În jurul pîntecelor sale: Urmează o descriere a Spectrului lui Urthona. 183 (VI, 305) noduroasa Ghioaga (knotted Club): Milton vorbește în Paradisul pierdut, cartea a X-a, 294, tocmai despre "ghioaga rece și uscată, ce împietrește totul", care aparține Morții ("Death with hîș Mace petrific, cold and dry"). Așadar, este limpede identificarea Spectrului blakean cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii și reliefuri noduroase, ca niște primitive sculpturi într-un lemn tare și îndărătnic”. Aceasta e nota volumelor antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o clonă de acolo din psiac a formulat un contramanifest, o carte în care critică regulamentul. - Da. Alaana nu înțelege însă ce au de gând și deci nici noi nu prea putem presupune... - Te grăbești, Kasser, ridică Abatele un deget noduros spre celălalt. Atunci când știi care e ținta unei lovituri, prea puțin te interesează traiectoria săgeții. Iar eu știu că toată zbaterea asta a lor nu poate avea decât un singur scop. Fața lui Kasser se lumină, lăsând să se citească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lamentabil. Diribal zâmbi subțire: - Unde îți e credința, popo? Hotărăște-te: ori ești unealta infailibilului tău Dumnezeu și atunci eșecul e din vrerea Lui, ori dimpotrivă esti un necredincios fioros care nu se ridică niciodată... Starețul se mânie. Mâinile sale noduroase se încleștară pe toiagul încovoiat de care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești Abația, dacă asasinul tău perfect mă poate ține la respect, asta nu înseamnă că știi și ce este
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alergare, după epuizarea și stressul înotului. Cât despre cățăratul în copaci, aici ambele biete animale abia de reușeau, într-un târziu, să se agațe, cu eforturi jalnice, pe câte un...trunchi doborât de furtună sau pe câte un ciot mai noduros, scorțos și scorburos. La sfârșitul instrucției, toamna târziu, premiant și ...”șef de promoție” a fost recunoscut în unanimitate singurul...destul de bun înotător, acceptabil cățărător și cât de cât alergător în același timp...puiul de șarpe, ajuns acum la maturitate (Lerner
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a luminat calea. s-a întâlnit cu capră însoțită de cei trei iezi. Lupul își făcea încă planuri. Se gândea și la Scufița Roșie căreia nu-i prea pasă de nimic, nici măcar de sfatul mamei. Dar vai! După un copac noduros pândea zmeul cel rău și spânul și muma pădurii și...era cam gros copacul! Dar veselă fetiță i-a sfătuit pe Harap-Alb, pe FătFrumos și pe Ileana Cosânzeana cum să scape și privirile i s-au luminat. Frumoasă poveste!... Într-
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele Îmi sînt ca două trunchiuri albe și noduroase de copac. Dacă-mi vezi doar tălpile, juri că sînt o mamaie. SÎnt umflată cu pompa, din toate părțile. — Arăți minunat, Becky! Venetia s-a urcat dintr-o săritură pe birou și acum se Întinde agilă, Într-o mișcare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]