245 matches
-
de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea "Bucak" (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”. De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
erau 20166 de școli publice create sub domnia sa. A încercat să conducă expediții costisitoare în Burma, Vietnam, Sakhalin și Champa pentru a securiza vasalii din celelalte țări. Dar invaziile asupra Japoniei din 1274-1280 și asupra Javei din 1293 au eșuat. Nogai și Kochu, hanul hoarde albe, a stabilit relații de prietenie cu dinastia Yuan și Ilkhanat. Nogai și Kochu, hanul Hoarde Albe, a stabilit relații de prietenie dintre Regatul Yuan și Ilkhanat. Dezacordurile politice între ramurile rivale ale familiei al marelui
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Vietnam, Sakhalin și Champa pentru a securiza vasalii din celelalte țări. Dar invaziile asupra Japoniei din 1274-1280 și asupra Javei din 1293 au eșuat. Nogai și Kochu, hanul hoarde albe, a stabilit relații de prietenie cu dinastia Yuan și Ilkhanat. Nogai și Kochu, hanul Hoarde Albe, a stabilit relații de prietenie dintre Regatul Yuan și Ilkhanat. Dezacordurile politice între ramurile rivale ale familiei al marelui Khan au continuat, dar succesul economic și comercial al Imperiului Mongol a continuat în ciuda certurilor. Kublai
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Bugeac. Creștinii din regiune, pe atunci Moldoveni, depindeau de exarhatul “Proilaviei” cu sediul la Brăila. În 1569, sultanul Selim al II-lea a expulzat o mare parte din populația creștină și a repopulat Bugeacul și Ismailul cu supușii săi, tătarii nogai, originari din Caucazul de Nord. În 1633, fortăreața a fost distrusă de cazaci. În lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: "”Ținutul Ismailului, din care
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
incontrolabil și era palidă la față un panarițiu superficial debutant se tratează prin aplicarea locală de antiseptice eventual prin administrarea de antibiotice pe cale orală populația este majoritar musulmană fiind formată din mai multe etnii niciuna nedeținînd majoritatea avari caucazieni lezghini nogai ceceni ruși gândirea corectă se distinge prin următoarele caracteristici claritate precizie ordine consistență coerență întemeiere servește la determinarea meridianului magnetic constituind elementul principal al busolei și al dispozitivelor sensibile de detectare a cîmpurilor magnetice acest fenomen are loc în lipsa câmpului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
au fost conduși de aceiași lideri, în cadrul cîte unui hanat mongol mai mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat pe nogai să se refugieze în Crimeea, precum și într-o regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-au așezat numai în jurul Astrahanului și în delta râului Volga, stăpânirea calmîcă
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat pe nogai să se refugieze în Crimeea, precum și într-o regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-au așezat numai în jurul Astrahanului și în delta râului Volga, stăpânirea calmîcă s-a întins de la munții Ural la râul Terek. Ei au continuat
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
Până și țarul Moscovei pretindea că este urmașul lui Genhis. Tătarii urmau tradiția hoardei, adică spre deosebire de autocrația de tip otomană, hanul conducea cu participarea beilor (șefilor clanurilor nobile) din familiile Șirin, Barın, Arğın, Qıpçaq, iar mai târziu, Mansuroğlu și Sicavut. Nogaii, care s-au supus hanilor Crimeii după prăbușirea Hanatului Astrahanului în 1556, au devenit un element important al Hanatului Crimeii. Circasienii și cazacii au jucat în anumite perioade roluri importante în politica hanatului, supunându-se beilor sau hanilor. Teritoriul hanatului
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
proprii, în conformitate cu sistemul otoman al comunităților confesionale. Ei își controlau finanțele și comerțul și plăteau taxe în schimbul cărora nu trebuiau să facă servicul militar. Nu există dovezi că minoritățile religioase nemusulmane ar fi fost discriminate. Tătarii crimeeni nomazi și toți nogaii erau crescători de animale. Crimeea avea numeroase porturi comerciale prin care mărfurile transportate pe Drumul mătăsii erau exportate către Imperiul Otoman sau Europa. În Hanatul Crimeii existau numeroase orașe mari, frumoase și pline de viață precum Bahcisarai - capitala hanatului - Kezlev
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
fabricate în Bahcisarai erau exportate în Polonia, iar cuțitele tătărești erau foarte apreciate în rândul membrilor triburilor caucaziene. Tătarii erau apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul Crimeii a fost cea mai importantă forță militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanță în apărarea granițelor islamului, în special
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
mai importantă forță militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanță în apărarea granițelor islamului, în special împotriva moscoviților și puterilor europene. Pentru o lungă perioadă de timp, tătarii și nogaii, organizați în ceabuluri (unități militare) au efectuat raiduri în Principatele dunărene, Republica polono-lituaniană și Cnezatul Moscovei. În timpul a ceea ce se umea "culegeerea recoltei din stepă", tătarii înrobeau mulți țărani slavi, jefuiau satele și orașele, din această pradă de război hanul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
fost lipsiți de unele dintre cele mai importante surse de venit: prada din jafuri și sclavii. Sprijinul de care se bucura hanul din partea clanurilor nobile a scăzut în continuare ca urmare a eșecurilor externe dar și luptei interne pentru putere. Nogaii, care asigurau o parte foarte importantă parte a forței militare crimeene, au încetat să-i mai ofere hanului sprijinul necondiționat. Forțele unite ruso-ucrainiene au atacat puternic Hanatul în timpul campaniilor Cigirin și a campaniile crimeene. În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, ruși
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
aceea nu erau fanatici religioși. Atunci când au adoptat islamul, au rămas la fel de îngăduitori ca mai înainte, iar hanul Hoardei de Aur, care a trecut primul la religia musulmană, le-a permis rușilor să înființeze o eparhie creștină în capitala mongolă. Nogai Han, o jumate de secol mai târziu, s-a căsătorit cu fiica împăratului Imperiului Bizantin și și-a dat propria fiică de nevastă unui prinț rus, Teodor cel Negru. Unii istorici moderni, (cel mai cunoscut fiind Lev Gumilev), postulează că
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
rută comercială. Concluzia este că mongolii au avut o influență pe termen lung asupra rușilor și a Rusiei moderne. Hoarda de Aur a fost succedată de Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului Hanatul Crimeii și de Hanatul Siberian, ca și de Hoarda Nogailor, care au făcut ravagii în Principatul Moscovei în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
Ghirai, în fruntea a 120.000 de călăreți, a devastat în mai multe rânduri regiunea Moscovei, până când, în 1572, bătălia de la Molodi a pus capăt incursiunilor tătărești în nord. Zonele de frontieră au mai fost jefuite de tătarii din Hoarda Nogai și Hanatul Crimeii pentru alte multe decenii. Zeci de mii de soldați au fost mobilizați pentru apărarea Marii centuri de palănci, ceea ce a fost o povară uriașă pentru Rusia, a cărui dezvoltare socială și economică nu mai avansa. Războaiele au
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și punctelor comerciale întărite și au devenit o parte integrantă a armatei ruse. În secolul al XVI-lea, pentru a apăra zonele de frontieră de năvălirile tătarilor, cazacii făceau servicu de patrulare și observație a mișcărilor hoardelor de tătari și nogai din regiunile de stepă. Cazacii ruși au jucat un rol important acțiunea de colonizare de către Imperiul Rus, între secolele al XVI-lea și al XIX-lea, a Siberiei, (în special datorită lui Ermak Timofeevici), Caucazului și Asiei Centrale. Cazacii au
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
și care locuiau zona muntoasă a peninsulei Crimeea mai înainte de 1944, formând cam 60% din totalul populației, ialiboilii, care trăiau pe coasta sudică a peninsulei și care reprezentau cam 35% din populație și noğaii (care nu trebuie confundați cu poporul nogai) care erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
islamismul a început să câștige aderenți printre bașchiri, pentru ca în secolul al XIV-lea să devină religia dominantă în zonă. Până în secolul al XVI-lea, teritoriul de azi al Bașchiriei a fost împărțit între Hanatul Kazanului, Hanatul Siberiei și Hoarda Nogai. După cucerirea Kazanului de țarul Ivan cel Groaznic în 1554 - 1555, șefii triburilor bașchire apusene și nord-vestice au cerut țarului să fie admiși în Cnezatul Moscovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, , teritoriu în cadrul statului rus, a
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii și țiganii, toate împrăștiate în diferite zone ale Caucazului. Printre popoarele turcice, este cel azer, la sud-est, și turcici kipceak (kumâk, nogai, karaciai și balkar), la nord. Singurele popoare semitice din Caucaz sunt asirienii, care au fugit înspre teritoriile ruse, fiind prigoniți de turci la sfârșitul Primului Război Mondial. Asirienii trăiesc în principal în orașe. Mai sunt, ca peste tot, și evreii juhuro, urmașii
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
mai durat aproape un secol, până la asasinarea lui Geanibek (Djanibek) în 1357. Hoarda Albă și Hoarda Albastră au fost unite într-un singur stat de fratele lui Bătu, Berke. La sfârșitul secolului al XIII-lea, puterea a fost uzurpata de Nogai, un nobil care nu se trăgea din spița lui Bătu. În timpul domniei lui Uzbek (sau Üzbek, Özbek) (1312-1341), armata imperiului avea peste 300.000 de luptători. Politica Hoardei privind cnezatele rusești urmărea ținerea Rusiei divizată și slabă. În secolul al
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
prizonieri în propria capitala, Samarkand. În primele decenii ale secolului al XV-lea, puterea a fost preluată de Edigu, un vizir care l-a învins pe marele duce al Lituaniei, Vitold, în bătălia de pe râul Vorskla și a proclamat Hoarda Nogai ca fiind posesia să. În anii 1440, Hoarda a fost răvășita de un nou război civil. De această dată, hoarda s-a scindat în șapte hanate: Hanatul Siberiei, Hanatul Qasim, Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului, Hanatul Kazah, Hanatul Uzbek și Hanatul
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
de către autorul cărții "Borogani" (1994), Vasile Gajos, mai aproape de adevăr este data de 5 iulie 1765. Denumirea satului are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite "bologani", de aici
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
sau a Marelui Canezat al Moscovei. Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri, iar în partea de sud se aflau stepe. Populația stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de stepă sau nogaii, care nu recunoșteau tot timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu calmîci. Mai târziu, în
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]