198 matches
-
chiar dacă mai erau și ploi și vânturi și frig. În al doilea rând, țiganii aveau libertate totală. Își trăiau viața după bunul lor plac și se mutau din loc în loc, de unde și zicala „Te muți ca țiganul cu cortul”. Acest nomadism trebuie căutat în cele mai vechi origini ale lor. Se trag din nord-vestul Indiei, de unde au emigrat în toate părțile lumii ajungând și în Europa și pe teritoriul țării noastre. În evul mediu majoritatea țiganilor din Moldova și din Țara
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Indiei, de unde au emigrat în toate părțile lumii ajungând și în Europa și pe teritoriul țării noastre. În evul mediu majoritatea țiganilor din Moldova și din Țara Românească erau robi și ulterior au fost dezrobiți. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, nomadismul lor a cedat locul unei vieți sedentare dându-le posibilitatea să se încadreze în toate domeniile de activitate. Sunt poate mai mulți, mănâncă mai bine, au locuri de muncă, dar le lipsește romantismul vieții pe care au dus-o părinții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fac parte. Tezaurul lor folcloric, muzical, coregrafic a fost asimilat, în unele țări de cel național sau l-a influențat pe acesta. Cântecele și jocurile exprimă întocmai starea lor de spirit. În vremurile trecute, când nu prea cunoșteau civilizația , doar nomadismul, trăiau intens toate plăcerile. Chiar dacă nu existau motive pentru bucurii, le căutau, le inventau implicânduse cu patimă în tot ceea ce simțeau sau făceau, deschizându-și sufletul larg pentru a simți și alții ce simțeau ei. aici se certau ca la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fără obligații, liberi ca păsările cerului pentru că nu stăpînesc nimic, nici obiecte, nici pămînt și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să-i scriu că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
una lângă alta pe același teritoriu, în secolul al IV-lea dispare orice individualizare culturală, așa cum dovedește arheologia. De-aici marea dificultate, pentru cercetători, de identificare și atribuire etnică a descoperirilor aparținând complexului cultural Sântana de Mureș-Cerneahov. Acum dispare și nomadismul practicat anterior de sarmați. Componenta sarmatică nu lipsește din noua configurație etnică a secolului al IV-lea, dar ei devin sedentari în această perioadă. Transformările amintite atestă o nouă coloratură etnică. Așezarea goților în aceste teritorii dacice, la est și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Șirna. Descoperirile denotă cunoștințele tehnice ale minerilor și topitorilor ce necesitau operații tehnice dificile-acestea se îmbogățeau de la o generație la alta și se transmiteau din tată în fiu, pe parcursul secolelor, în cadrul acelorași comunități umane, sedentare, statornice, cu totul străine de nomadism. Astfel, tehnologia minieră specifică cuptoare de redus minereu, controlul temperaturii și obținerea produsului finit (metalul)-o aflăm la cuptoarele de la Fizeș și Șoșdea (Banat), Ciurel (București) și Târgoviște. Era extras și prelucrat mai ales fierul, dar și cuprul (arama). În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă asupra vecinilor lor, slavi și ruși, de unde aduceau prizonieri, care erau transformați în robi și vânduți pe piețele de sclavi. Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În vârful piramuidei sociale la triburile de unguri se aflau acei "kende" sau "gyula
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de agricultură. În felul acesta, agricultura a fost forma de viață prin care au rezistat autohtonii pământurilor de la Dunăre și Carpați. Comunitățile sedentare, statornicite pe pământul lor străvechi, se aflau într-o situație privilegiată față de populațiile migratoare (alogene), care, din cauza nomadismului lor, n-au putut rezista și au dispărut din istorie. În economia societății medievale românești din perioada aceasta, agricultura era o ocupație de importanță vitală. Se cultivau, ca și până atunci, cereale, viță de vie, pomi fructiferi și legume. Sporul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ș.a., care se războiau frecvent între ele și cu vecinii lor. În rândul triburilor mongole se diferențiase o ramură, care trăia mai ales din vânătoare și pescuit, răspândită în ținuturile împădurite, iar o altă ramură a lor, mai numeroasă, practica nomadismul ecvestru și se ocupa cu creșterea animalelor în stepă. Numărul celor care se ocupau cu păstoritul a crescut treptat în detrimentul celor ce practicau vânătoarea. Printre crescătorii de animale, un statut privilegiat îl aveau proprietarii de herghelii de cai, nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacă aruncăm o privire și cercetăm, fie și fugitiv, decorul postmodernității, concluziile par mai degrabă sceptice. Identitățile, după Harvie Ferguson, sînt "oscilații continue". Fluiditatea, scrie Zygmunt Bauman, ar fi metafora principală pentru epoca noastră (vezi Modernitatea lichidă, Ed. Antet, 2000). Nomadismul planetar, avalanșa de imagini încurajînd zapping-ul, efortul "spectacularizării", ruinarea ierarhiilor, denigrarea centrului, explozia consumerismului (ca blazon al postmodernității) sînt, negreșit, simptomele unei lumi în criză. Și dacă societatea comunicării se vrea o "supermodernitate", cu aceeași fervoare ea renunță la "termenul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este asociat cu logica totalizatoare a paradigmei suveranității, sau "forma-Stat", cum se exprimă Deleuze și Guattari, a cărei funcție este definită de procesul de capturare și trasare a frontierelor. Cel din urmă, deteritorializarea, este asociat cu extrem de mobila logică a nomadismului a cărei funcție este definită de abilitatea de a transgresa frontierele și de a evita capturarea într-o formă-Stat. Primul concept se exprimă prin dorința de identitate, ordine și unitate, celălalt prin dorința de diferență, fluxuri și linii de mișcare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
the United Nations: The Changing International Agenda", European Journal of Women's Studies, 6. Regan, P.M. și Paskeviciute, A. (2003) "Women's Access to Politics and Peaceful States", Journal of Peace Research, 40. Reid, J. (2003) "Deleuze's War Machine: Nomadism against the State", Millennium, 32(1). Reus-Smit, C. (1996) "The Normative Structure of International Society", în F. Osler Hampson și J. Reppy (ed.), Earthly Goods: Environmental Change and Social Justice (Ithaca). Reus-Smit, C. (1999) The Moral Purpose of the State
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mișcarea interioară, neliniștea întreținută de instinctul mi-grației este sugerată de instabilitatea peisajului, echivalent simbolic al naturii interioare. De aceea, poetul cântă "migratoarele păsări", "hohotul vântului", "valurile întunecate și sumbre", semne ale instabilității, lumii fenomenale, cu destinul căreia se identifică. Nomadismul acesta este consecința unui atavism, urmarea unei comunicări cu un "dincolo" al strămoșilor, situație ce continuă cunoscutele experiențe similare eminesciene sau blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un loc. Sunt comunitățile de nomazi. Din punct de vedere social, sunt etichetați sub incidența unui anumit „primitivism presocial” de organizare. În fond Însă avem de-a face cu o anumită mentalitate și cu un anumit tip de comportament social. Nomadismul este „refuzul cetății”. El este o formă de manifestare colectivă care ar putea fi eventual asimilată cu „claustrofobia socială”, pe care o impune În cetate. Este gustul, chemarea pentru spațiile deschise care oferă perspectiva largă, nelimitată a unei perpetue libertăți
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
largă, nelimitată a unei perpetue libertăți. Ea reprezintă o incompletă desprindere de natură, de condiția physis-ului primordial, originar. Este repulsia sau teama de „situațiile Închise” ale vieții, specifică unor comunități umane cu o marcată notă psihomorală de factură emoțional-pasională. Semnificația nomadismului este legată de identificarea cu sentimentul timpului care curge, iar acesta este asociat spațiului nelimitat. Din acest motiv, spiritul nomadismului nu poate intra, nu se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau teama de „situațiile Închise” ale vieții, specifică unor comunități umane cu o marcată notă psihomorală de factură emoțional-pasională. Semnificația nomadismului este legată de identificarea cu sentimentul timpului care curge, iar acesta este asociat spațiului nelimitat. Din acest motiv, spiritul nomadismului nu poate intra, nu se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală pe care o impune cetatea, acceptarea fixității, iar În plan simbolic, a morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spiritul nomadismului nu poate intra, nu se poate fixa și acomoda, cu zidurile cetății, Întrucât ar Însemna, prin Închiderea spațială și temporală pe care o impune cetatea, acceptarea fixității, iar În plan simbolic, a morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este cel care dă impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morții. Rătăcirea ambulatorie, mersul continuu, specific nomadismului este cel care dă impresia cuceririi timpului, a unui timp raportat la un spațiu nelimitat. În felul acesta este anulată angoasa existențială, sentimentul morții, prin identificarea cu spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de vedere al unei mentalități citadine. Omul cetății nu-l poate Înțelege pe nomad, la fel după cum, În egală măsură, nomadul Îl refuză pe cetățeanul sedentar care preferă „claustrarea” Între zidurile cetății. Ne aflăm În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu are sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății sale. Am putea spune că, Într-o anumită privință, „claustrofobia socială” a nomadismului este opusul „cosmofobiei asociale” a cetățeanului. Aceste aspecte ne Îndreptățesc să afirmăm că situația persoanei În cetate este generatoarea unor sentimente sufletești și morale de o factură specială, reprezentate prin atașamentul și identificarea cu un anumit model și sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modificat mentalitatea. Niciodată nu a îndrăgit America și nici America pe ea, indiferent cât de mult i-a îndrăgit pe băștinași fanfaroni precum Jerry Wilson și pe prietenii lui, indiferent cât de multe cântece populare afro-americane a tradus în franceză. Nomadismul mai sus menționat a funcționat pentru Yourcenar pe câteva nivele. I-a permis să caute locuri întinse pentru a-și dezvolta contextul atât de necesar pentru plăsmuirile legate de eul biografic și invențiile din operele de ficțiune. Călătoria i-a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
reținută și abil deghizată, dar este prezentă în toate scrierile ei. În Alexis ea atacă în mod direct dragostea dintre persoane de același sex; în altă parte își camuflează narațiunile deghizând identitatea sexuală a personajelor sale. Aceste patru teme: clasicismul, nomadismul, pasiunea erotică și scrierea travesti (în special ca punct de plecare pentru cele mai mari tragedii umane) vor constitui esența acestei relatări biografice; cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu va
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sentimentul că sexul este capcana mortală din care este imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă o nouă etapă a vieții ei. Nomadismul îi fusese potolit temporar de un deceniu de hoinăreală. Era 1939 și izbucnea războiul. Germania a declarat război Franței pe 3 septembrie tocmai când Marguerite se întorcea din Alpii elvețieni. Marguerite era lefteră și singură, și nu avea de lucru
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
important lucru de menționat a fost frenezia cu care a plecat în călătorie. Nu putuse călători timp de un deceniu din cauza bolii lui Grace. Dar, acum apăruse Jerry, el însuși un călător de clasă mondială și o pereche plăcută pentru nomadismul ei. La câteva săptămâni de la moartea lui Grace, în noiembrie 1979 se încingea o dezbatere la Paris despre nominalizarea ei anterioară, de care Yourcenar aflase numai din auzite. Se formaseră tabere pro și contra alegerii ei, și ele se închegau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ale identității la interfață, inclusiv cele ale identității online. O serie de concepte sunt tratate prin prisma raporturilor dintre mediere și interfațare, destrupare și (reăîntrupare, identitate și alteritate și ilustrate prin imaginile corpului avataric ale artistei Orlan. Diferența și devenirea, nomadismul și hibriditatea sunt propuse drept caracteristici ale identității conturate și manifestate la interfață și în rețea. În cadrul discursurilor identității virtuale, postmodernismul, ilustrat de Mark Poster și mai ales de Sherry Turkle, ocupă un loc însemnat, însă criticat din cauza vulnerabilității concepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]