218 matches
-
de multe ori ea nu însemna altceva decât o arteră fluvială internă” . În opoziție, oarecum, cu părerile personale ale scriitorilor, documentele oficiale eliberate de cancelaria imperială a lui Justinian, lasă să se întrevadă un alt punct de vedere cu privire la teritoriile nord-dunărene. Justinian, în Edictul XIII, cap. XI din Corpus iuris civilis, amenință pe Ioanes, eparhul comandamentelor militare din Orient că unitatea sa „va fi stră mutată din țară și așezată în regiunile de dincolo de fluviul Istru”ă.” spre a sta
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Corpus iuris civilis, amenință pe Ioanes, eparhul comandamentelor militare din Orient că unitatea sa „va fi stră mutată din țară și așezată în regiunile de dincolo de fluviul Istru”ă.” spre a sta de pază la hotarele de acolo” . „Barbarii” nord-dunăreni sunt amintiți de Theophanes Confesor în Cronographia sa din secolul al VIII-lea, dar relatând situații mai vechi, de pe vremea împă ratului Mauricius, angajat în luptele cu slavii și avarii la nord de Dunăre, la sfârșitul secolului al VI-lea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
venirea bulgarilor și crearea statului bulgar la 681, recunoscut de Imperiul bizantin, grecizarea imperiului de răsărit a însemnat o întrerupere temporară a legăturilor dintre sudul și nordul Dunării, pierderea provinciilor din Orientul Apropiat în fața arabilor, toate au făcut ca zona nord-dunăreană să nu mai fie privită ca o parte aparținătoare imperiului . Imperiul bizantin, care a avut și perioade de glorie, a luptat pentru supraviețuire și a dăinuit în timp până la 1453, datorită prestigiului și măreției ideii imperiale preluată de la romani. Deși
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
că aceștia n-au avut vocație imperială, fiind divizați în orașe- state, care s-au luptat între ele pentru supremație. În perioada de supraviețuire a imperiului, în secolul al VII-lea, avem mărturii despre existența unei populații latinofone în regiunile nord-dunărene, care au fost alimentate cu elemente romanizate, datorită expedițiilor avaro- slave asupra capitalei, Constantinopolul. Astfel, în lunile iunie-iulie 617, avarii apar sub zidurile Constantinopolului, urmărind să-l captureze pe împăratul Herakleios, lucru care nu le- a prea reușit și, în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
împreună cu altă mulțime de prizonieri, luată de avari în 619, din provinciile Moesia, Dardania, Thracia și cele două Dacii, dar și din cele două Panonii, refugiați în sud, spre Thesalonic, de teama invaziilor, capturată de avari și dusă în regiunile nord-dunărene, au trăit în acest exil 60 de ani, amestecându-se cu neamurile cu care au venit în contact, slavi, bulgari și avari, fără a-și părăsi legea creștină și obiceiurile părintești . Unul din descendenții acestor prizonieri, Mauros, „știa limba noastră
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
descendenții acestor prizonieri, Mauros, „știa limba noastră (greaca) și limba romanilor, slavilor și bulgarilor”, după cum relatează lucrarea hagiografică „Miracolele Sfântului Dumitru”, în cartea a doua, scrisă între anii 680-685, și a fost folosit ca translator de Cuber, șeful conglomeratului etnic nord-dunărean, cu care atacă pe avari și apoi asediază Thessalonicul . Acesta Mauros trebuie să fi învățat limba romanilor în contact cu populația locală, dacă nu cumva, înaintașii lui veniseră cu această limbă știută din sudul Dunării. Slăbit din cauza luptelor cu care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
provincie romană, provincia Dacia, ca un pinten în lumea barbară, dădea posibilitatea să fie controlat tot spațiul Daciei. Constantin cel Mare și Justinian dețineau unele teritorii și capete de pod peste Dunăre, castrele și cetățile contribuiau suficient pentru controlul spațiului nord-dunărean și a conglomeratelor etnice care se erijau în stăpâni temporari ai spațiului viitor românesc. Nici otomanii, asemenea romano-bizantinilor, nu aveau nevoie de o stăpânire efectivă, de înglobarea întregului spațiu românesc în Imperiul Otoman, pentru ca dominația lor să-și facă simțită
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să-și respecte cuvântul și „tratatele”, să meargă pe drumul Profetului care-i învață să-i respecte pe cei care au cărți sfinte; b) Moștenitori ai împărăției bizantine, otomanii au preluat și tradiția și atitudinea romano- bizantină față de spațiul românesc nord-dunărean. Așa cum am arătat deja (vezi supra), turcii au înconjurat Țările Române cu raiale și pașalâcuri, așa cum romano-bizantinii aveau puncte de sprijin la nord de Dunăre; c) Poziția geo-stategică a Țărilor Române, așezate între Polonia, Ungaria și tătari, care n-au
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
următoare (V-VII) a însemnat, pe lângă multiple modificări politice, caracterizate de discontinuitatea barbarilor la dominația politică asupra spațiului nord-dună rean, și un aport de populație adusă din provinciile sud-dunărene, ceea ce reprezentă o infuzie de elemente latinofone care au fortificat latinitatea nord-dunăreană. Ruperea legăturilor între nordul și sudul Dunării prin pătrunderea, după anul 602 d.Hr., a slavilor și apoi a bulgarilor în sudul Dunării care pun bazele unui Kaganat la anul 681, recunoscut de Imperiul Bizantin, a însemnat o lungă perioadă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nord, cât și la sud de Dunăre. Ar fi putut exista astăzi o mare Românie, Înglobând teritoriul actual al României, Bulgariei și fostei Iugoslavii! S-ar fi putut petrece Însă și procesul opus, până la capăt: slavizarea completă, inclusiv a spațiului nord-dunărean, și atunci astăzi n-ar mai exista aici o insulă latină, ci doar slavi. Cert este că asimilarea slavilor nu a Însemnat anularea lor, ci Îmbogățirea sintezei românești cu acest nou element. Concluzie firească, Însă greu de acceptat de istoriografia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de plecare: România, „urmașa Romei“ În această parte a Europei, se află la nord de Dunăre, și nu la sud! În al doilea rând, ipotezele cele mai diverse au teren liber de manifestare, dată fiind sărăcia izvoarelor privitoare la spațiul nord-dunărean de-a lungul mileniului care separă retragerea stăpânirii romane la anul 271 de Întemeierea statelor românești În secolul al XIV-lea. Este așa-numitul „mileniu Întunecat“. Lipsesc cu desăvârșire izvoarele scrise interne. Dar nici izvoarele externe nu spun mai nimic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și, În orice caz, În protectoare a elementului românesc din Balcani (aromânii). Nu este Însă mai puțin adevărat că accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după o vizită În 1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică În „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică Întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate Într-o serie de cântece
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
secolul III d.Ch., teritoriile locuite de populația daco-romană au rămas o zonă incertă și slab cunoscută, dar și un areal de civilizație în care au intervenit în timp influențe culturale creatoare. Mult mai târziu, în perioada întemeierii statelor medievale, populația nord-dunăreană a creat o situație istorică interesantă: abandonată cândva de Roma și ignorată timp de un mileniu de Constantinopol, avea să-și decidă în secolul XIV calea politică și dogmatică aparent în favoarea unei capitale imperiale, dar care era practic aproape singură
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
răspîndi- tă în mileniile Vll-V î.e.n. Dar un năzdrăvan din zonă a cărui latrinitate ținea să iasă ca păduchele în frunte a tăiat-o scurt: semnele de pe tăblițe nu sînt o formă de scriere! Așa da cultură la neamul mioritic nord-dunărean. Și un altul cu mintea țuguiată ca un stei a mai constatat că datările stratigrafice ar fi eronate. Iar un țîvlitor din cele școli pretinse academice ne zicea cu multă condescendență că tăblițele de la Tărtăria ar fi urmele unor negustori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
rezultatelor comunicate oficial) și a drepturilor opoziției de a se exprima verbal și în scris. Situația mult mai dificilă a României în comparație cu Bulgaria îl determina pe Ethridge să propună un set de soluții care să amelioreze viața politică din țara nord-dunăreană: încurajarea regelui, încurajarea inițiativelor locale, încurajarea unei crize politice care să ducă la formarea unui guvern „mai acceptabil”, exprimarea nemulțumirilor față de represiune, manifestarea interesului față de legea electorală în scopul desfășurării alegerilor libere. Cât privește atitudinea față de URSS, Ethridge credea că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
zona munților Balcani. Populația greacă a continuat să conviețuiască cu migratorii instalați în Balcani, constituind sursa politicii grecizare promovată împărații bizantini în secolele VIII-IX. Prizonieri vorbitori de limba latină au fost strămutați de la sud la nord de Dunăre, consolidând romanitatea nord-dunăreană. Episcopatele s-au menținut intacte în Peninsula Balcanică. Slavii au fost creștinați de mănăstiri și episcopate, urmând ca în secolul IX să fie creștinați și bulgarii în urma unui proces lent. Predecesorul lui Iustinian, Iustin I, s-a desprins de politică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
domnea elenismul). Totuși și această opinie este contestată de cercetători ca Nicolae Iorga, Theodor Capidan, P. P. Panaitescu sau Constantin Papanace, care neagă realitatea Liniei Jireček și privesc drept zonă de formare a Poporului român întreaga Peninsulă Balcanică și spațiul nord-dunărean până la poalele nordice ale Carpaților și țărmurile Nistrului. Raritatea izvoarelor istorice cu privire la teritoriul respectiv in mileniul I, contextul tulbure al perioadei migrațiilor și contextul politic al secolelor XIX și XX când s-au înmulțit studiile despre acest subiect, au condus
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
istoriografic mai ales în ultimele 2-3 secole origini : Dincolo de problemele științifice reale, care merg până la controversele fundamentale dintre istoricii școlilor de la Viena și de la Toronto, multe studii au fost motivate de controversa politică privind întâietatea istorică a românilor în teritoriile nord-dunărene revendicate, apoi obținute de România (îndeosebi în Transilvania, între români și maghiari), sau existența lor, anterior slavilor, în teritoriile sud-dunărene aparținând astăzi statelor slave balcanice. Prima mențiune certă a populațiilor romanice orientale se găsește în cronicile lui Theofilact din Simocatta
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
diferit la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole, între populația daco-romană și populațiile slave venite în secolul VII. Consecințele așezării slavilor la Dunărea de jos sunt importante. Are loc separarea latinității din peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. La sud de Dunăre, majoritatea populației romanice este înconjurată de slavi, iar cea rămasă, devenită minoritară, păstrează la sudul munților Balcani o limbă cu influențe slave mai mici și apropape total lipsită de împrumuturi lexicale maghiare. La nord de Dunăre
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
a studiat propriu-zis meglenoromâna pe care, pentru a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
monetar imperial roman. Armata se împarte acum definitiv în trupe de graniță ("limitanei") și trupe de campanie ("comitatenses"). Din inițiativa lui Constantin este inaugurat în 328, între Sucidava și Oescus, un pod peste Dunăre, care reflectă importanța dobândită de regiunile nord-dunărene pentru imperiu. Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, recuperează o parte din teritoriile Daciei (care fusese părăsită de legiunile împăratului Aurelian). Teritoriul reocupat în Dacia este apărat de valul ("limes") cunoscut astăzi sub denumirea de Brazda lui Novac, care pornea
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
teritoriul statelor Șerbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, si fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, la Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei). Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracica: bessii - pe cursul superior al râului Mărită; dantheletii - cam în zona Sofiei de azi; dardanii - în partea de sud
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
anterioare domniei împăratului Constantin cel Mare. Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici Dar perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare ar fi ele, a lăsat puține mărturii arheologice și documentare în afara Dobrogei, majoritatea dovezilor fiind mai ales de natură lingvistică, iar rarele obiecte cert creștine, cum este Donariul de la Biertan, fiind interpretabile și ca simple tezaurizări fără semnificație religioasă
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Lingviștii, în schimb, a se vedea Th. Capidan și Tache Papahagi, pe baza analizei limbii vorbite și a apropierii ei de limba română, considerau că strămoșii meglenoromânilor au trăit în continuitate teritorială cu dacoromânii, sau chiar au fost o colonie nord-dunăreană, a se vedea Ovid Densusianu, care au migrat în Meglen abia în sec. XII-XIII, sau chiar mai târziu. Cităm din Capidan: „Pe când istoria ne coboară pe meglenoromâni în ținutul lor în care îi găsim astăzi încă de prin sec. X
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]