275 matches
-
are, în astfel de clipe, nici o demnitate. își aruncă în aer coada, izbind apoi apa, cu un zgomot asurzitor, ce se aude pînă hăt departe de jur-împrejur. Ai crede că bubuie un tun de mare calibru, iar dacă-ai vedea norișorul de aburi, de la cealaltă extremitate, adică de deasupra răsuflătorii balenei, ai crede că-i fumul exploziei. 5) în poziția normală de plutire a leviatanului, aripile cozii sale se află cu mult sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
globală. Deja calotele glaciare au început să se topească, gheața este mai puțină cu aproape cincizeci la sută decât acum șaizeci de ani. Nu vă apropiați de ei, nefiind obișnuiți cu oamenii, devin periculoși spre apărarea puilor și a adăpostului! Norișorul Spumos Norișorul alb, ca spuma, își aplecase capul spre maică sa: - Tu ce vezi mamă, când te uiți spre Pământ? - Multe, îi răspunde Norul cel Mare, în fiecare oră altceva! - Povestește-mi și mie, ce vezi chiar acum? - Uită-te
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
calotele glaciare au început să se topească, gheața este mai puțină cu aproape cincizeci la sută decât acum șaizeci de ani. Nu vă apropiați de ei, nefiind obișnuiți cu oamenii, devin periculoși spre apărarea puilor și a adăpostului! Norișorul Spumos Norișorul alb, ca spuma, își aplecase capul spre maică sa: - Tu ce vezi mamă, când te uiți spre Pământ? - Multe, îi răspunde Norul cel Mare, în fiecare oră altceva! - Povestește-mi și mie, ce vezi chiar acum? - Uită-te și tu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
i-a răspuns Norul cel Mare, noi avem nevoie de apa de pe pământ, care se ridică spre cer, așa cum se ridică și vaporii de apă pe capac când fierbe mâncarea. - Dar noi avem corpul și hainele numai din apă?! - întreabă Norișorul Spumos. - Da, sigur și când bate vântul tare, ne ciocnim unul de altul, atunci se produce furtuna și se aud zgomote mari, care se cheamă tunete, apoi pornește ploaia din corpul nostru. - Dar noi nu dispărem, așa-i? - Doamne ferește, ar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
i-au mai dat drumul, l-au botezat Oscar și până astăzi păzește casa. Oscar e alb cu pete maro, a fost mult alintat cât a fost mic, apoi legat și el, altfel s-ar fi sălbătăcit. - Nu înțeleg, zicea Norișor. - Ar fi hoinărit și el ca maică-sa, murdar și înfometat. Anul acesta, deci al doilea an la rând, Mătușa iar a făcut pui, tot sub lemne. Stăpânul i-a identificat repede, dar nu-i putea scoate de sub grămada de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vagabonzi sunt slabi și foarte murdari. - Sunt mulți oameni care luptă pentru drepturile animalelor, dar nu-i adoptă. Sau alții care îi scot din centrele de îngrijire, apoi le dau drumul. - Știi multe întâmplări, Mamă Nor! - Ține-ți ochii deschiși, Norișor Spumos, și vei vedea și tu multe. Curiozitatea învață omul. Puii de veveriță Pit și Pet, doi pui de veveriță, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Când aburii denși ai nopții se strecoară dimineața, mama lor pleacă după hrană
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar. Părea să o fi iertat pe Tessie pentru ruperea logodnei, cu mulți ani Înainte, dar episodul plutea Întotdeauna În aerul dintre ei, ca norișorii de talc care ieșeau uneori din gulerul lui clerical. Ținând cu grijă ceașca de cafea și farfurioara, părintele Mike Întrebă zâmbind: ― Ei, Tessie, ce mai e pe-acasă? Mama știa, desigur, că părintele Mike, care venea săptămânal la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar Maigret Își dădea seama că era atentă la cel mai mic gest la lui, la expresiile feței. Cu ziarul pe genunchi, privea, prin frunzișul aproape nemișcat, cerul de un albastru Întotdeauna la fel de pur, unde părea că se rătăcise un norișor de un alb strălucitor. La Paris, se plîngea uneori că nu dispăruseră unele senzații, cărora le păstrase o amintire nostalgică: o pală de aer Încălzit de soare pe obraz, jocul luminii printre frunze sau scîrțîitul pietrișului sub pașii mulțimii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să înlesnească intrarea aerului și, spera el, sosirea cât mai rapidă a viselor. Și totuși, imediat ce se aranjă în felul acesta, se luă curentul și ventilatorul încetini până la oprire. În loc să se topească, așa cum spera, într-un tărâm de vis, cu norișori, capacitatea de concentrare a lui Sampath se ascuți ca un cuțit în toate punctele în care oasele lui apăsau podeaua dură. Încă o dată, fără să vrea, deveni conștient de sforăiturile familiei sale, care, dat fiind că se afla acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de pe macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva decât să înrămeze materialul ei brut. — Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afară!... e monoton aici!... nu vezi nici o câmpie!... hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea pe după căpițele de fân! - Dar eu mă simt bine, și dacă cer ceva, Doamnele Lumini mă ajută!... nu vreau afară! - Cum asta?! Și norișorul începu să facă giumbușlucuri, să le alinte și deodată se transformă într-o stea ce-i deschise calea. - Vino, frumosule!... lunecă pe pârtia mea și hai afară ca să fii Regele luminii!... - Nu vin!... n-am chef! - Vrei să stai aici
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
cealaltă în mâna bunicii, caldă și blândă, prin care simțea cum se revarsă dragostea, cu cei dragi în jurul său și cu Dumnezeu în suflet, Angelina se simțea fericită. Dar peste această fericire trecu un gând răzleț și îngrijorător, ca un norișor alb și inocent, care ar fi vrut în joaca sa zglobie să întunece lumina soarelui. Mâine avea să înceapă un nou an școlar, iar pentru Angelina începea clasa a cincea, un nou început de la care nu știa la ce să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de cauciuc și se îndreptă spre Pontiac. Prima lovitură spulberă capul de indian din moțul capotei. A doua făcu praf parbrizul. Trei, patru, cinci și șase erau dintr-un refren cântat de Spade Cooley și făcură o gaură în radiator. Norișori de aburi porniră a fremăta în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care mi-o poartă, Nuharoo propune să-mi trimită patru dintre slujnicele ei: — E pentru a-mi arăta aprecierea față de doamna Yehonala, față de contribuția pe care o aduce mei-mei dinastatiei. Mă numește acum în mod oficial mei-mei, „sora mai mică“. Norișor este cea mai bună dintre toate patru, zice Nuharoo. O să-mi fie greu să mă despart de ea. Dar tu ești prioritatea mea. Speranța de renaștere a dinastiei stă în pântecul tău. Împăratul Hsien Feng este încântat. O laudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Aud cum crengile mătură și zgârie pământul. A doua zi dimineață An-te-hai îmi spune că sunt fructe roșii peste tot: — Seamănă cu niște pete de sânge. V-au acoperit grădina, iar unele au rămas între țiglele acoperișului. O primesc pe Norișor, o servitoare în vârstă de cincisprezece ani, cu ochi mici și obrajii împliniți. Cum trebuie să mă supun dorinței primei soții, îi ofer lui Norișor o sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sânge. V-au acoperit grădina, iar unele au rămas între țiglele acoperișului. O primesc pe Norișor, o servitoare în vârstă de cincisprezece ani, cu ochi mici și obrajii împliniți. Cum trebuie să mă supun dorinței primei soții, îi ofer lui Norișor o sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata e prinsă spionând. Am prins-o! strigă An-te-hai, târând-o pe Norișor în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Norișor o sumă frumușică, pe care fata o primește cu un „Vă mulțumesc“ dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata e prinsă spionând. Am prins-o! strigă An-te-hai, târând-o pe Norișor în fața mea. Sclava asta de nimic trăgea cu ochiul în scrisorile Majestății Voastre! Norișor neagă acuzația. Când o ameninț că o bat dacă nu mărturisește, ea își dă arama pe față. Ochii săi mici se scufundă în chipul gras atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dulce. Îi spun lui An-te-hai să stea cu ochii pe ea. După câteva zile, fata e prinsă spionând. Am prins-o! strigă An-te-hai, târând-o pe Norișor în fața mea. Sclava asta de nimic trăgea cu ochiul în scrisorile Majestății Voastre! Norișor neagă acuzația. Când o ameninț că o bat dacă nu mărturisește, ea își dă arama pe față. Ochii săi mici se scufundă în chipul gras atunci când urlă la An-te-hai: — Animal fără coadă ce ești! Apoi începe să mă insulte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Stăpâna mea a intrat pe Poarta Purității Celeste când a venit, pe când tu ai intrat pe o ușă lăturalnică. Îi spun lui An-te-hai să o scoată afară și să o priveze de trei mese. De parcă mânia mea îi face plăcere, Norișor continuă: — Mai bine te-ai gândi în al cui câine dai! Și ce dacă te-am spionat? Ai citit documentele Curții în loc să brodezi! Te simți vinovată? Îți este frică? Îți spun eu, e prea târziu să te gândești să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu. Pedepsește-o pe fata asta până tace din gură! Nu a fost deloc intenția mea ca An-te-hai să îmi ia cuvintele în sensul lor literal. Din păcate, asta s-a întâmplat. El și alți eunuci au târât-o pe Norișor la Sala Pedepsei. Au bătut-o și au încercat în toate felurile să o facă să tacă, însă fata era prea încăpățânată. După o oră, An-te-hai îmi raportează că Norișor e moartă. Sunt șocată. — Tu... An-te-hai, nu ți-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]