286 matches
-
Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă e acolo. Fața nu mai era în bătaia soarelului și deschise ochii speriată. Nu era nimeni, doar un norișor. Se ridică, spijinindu-și palmele de pământ, și se uită în jur. Văzu pentru prima dată crucile din cimitir. Erau acoperite de frunzele florilor care își căutau loc spre lumină și se agățau de orice ca să prindă binecuvântarea cerului. Cimitirul era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
arpacaș din mâna Mariei, spre indignarea lui Marinache, curcanul, care, uitîndu-se cu un ochi, își tot învinețea mărgelele ce-i atârnau peste cioc. Din timp în timp se holba, tot cu un singur ochi, spre cerul de vară, încărcat de norișori albi, și atunci ochiul roșu, tembel, îi scânteia ca o boabă de apă. Cele trei păsări conviețuiau de nevoie în câțiva metri de teren acoperit cu găinațuri din curtea de mahala în formă de U. Și, dacă perechea de păuni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în adăpost, țipând la fiecare zguduire a pământului și explozie asurzitoare, surorile găsiră cartierul în ruine. Deasupra, pe cerul albastru, transparent, fără realitate, americanii scriseseră cu fumul colorat al avioanelor VICTORY, și literele se destrămaseră, rămânând doar un șir de norișori împrăștiați de vânt. Din nenumărate case mai rămăseseră-n picioare doar câteva ziduri, ca niște bucăți de măsele cariate. Acoperișuri făcute praf iveau câte un om luptîndu-se cu bucăți de burlan și cabluri, încercînd să mai salveze câte ceva. Vitrinele prăvăliilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toți își scoseseră șubele și paltoanele și le țineau pe genunchi. Defilau acum pe ecran niște armate. Se vedeau tancuri alergând pe întinderi înzăpezite. Se filma dintr-un avion cum cad bombele prin trapa deschisă. Jos, într-un sepia-gălbui, înfloreau norișori ca niște ciuperci. Costel, tot fără s-o privească, începuse să-i mângâie ușor degetele. Îi simțea tăieturile înnegrite de pe palmele lui de lăcătuș trecând peste încheieturile degetelor ei, făcând un zgomot slab la atingerea unghiilor sau a inelului cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omenești... Lighioane de bestiar forfotind prin codri care, deși nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist... Ochiuri de apă cu insule-n centru, spre care duceau istmuri de madrepor... Iar noi treceam pe deasupra norișorilor de aur și purpură cu pasul unei zeități oțioase, incapabile să mai dizolve grindina transparentă dintre noi și creația noastră, să intervină în mersul tragic al lumii... La mari intervale de timp (decenii? ani? ore? clipe?) coloana de văpaie fulgera
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a înțărcat, madame Sophie!" "Pardon?" Căpitanul repetă: "Și-a înțărcat. Dracul nu botează copiii." Căpitanul avea încă frizura un pic turtită de la strălucitoarea cască de pompieri ce trona acum pe un colț al mesei, atât de lustruită încît nu era norișor de pe orbitoarea boltă a verii care să nu-și găsească imaginea comprimată pe arama căștii. Mai zăreai, adunată în luciul ei, întreaga clădire a otelului Dacia, în curtea căruia se aflau grădina de vară și o parte din scena varieteului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de gând, dacă se afla între preafericiți sau între păcătoși, dacă dăduse laudă lui Dumnezeu în geamătul și-n jetul lui fierbinte sau cântase un cântec drăcesc, într-o căldare de sânge clocotit. Din firișoru-ăsta se desfăcură câlți destrămați și norișori de fum ca dintr-o lulea, și flăcăul pătrunse în marea lui împărăție dinlăuntru. Se trezise cu părul zburlit în cap și pe brațe de un lung și jalnic urlet de agonie. Ridicîndu-se de pe o fămeie ca o cadra, pe când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cutia de pantofi care vibra de-o zbatere tremurată, ca de molie mare prinsă-ntre geamuri. Deschise cutia și scoase fluturele care, lopătând din aripile acum indigo la lumina luminărilor, dar cu ochii aprinși ca doi cărbuni roșii, răspîndea-n jur norișori de puf strălucitor. Herman presimți ce urma să se-ntîmple, dar nu fu-n stare decât s-o apuce de mâini, peste masă, pe Soile, cuprinzând astfel terariul între brațele lor. Mama se ridică în picioare, ținând marea lepidopteră în palme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o lume cu un cer uriaș, de parcă un ocean azuriu s-ar fi îndoit peste crestele munților de cristal, peste straniile păduri, peste râpele cu pereții de piatră... Peste vârfurile îndrăznețe, spiralate ca și cornul inorogilor, străpungând pe mijloc cîte-un norișor. Peste oglinzile de apă pline de insule cu stânci galbene, pleznind uneori și prăbușindu-se-n golfuri înspumate. Peste savane cu animale bizare, imposibile, peste defilee în care, înghesuiți unii-n alții, umplând văile șerpuite, stăteau mulțimi de oameni goi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întunecat, punctat doar de steluța roșie din vârful Casei Scânteii. Florile sclipitoare se desfăceau, mânjind orașul cu lumina lor verde și liliachie, ca de poleieli de ciocolată. Se auzeau bubuituri de tun, pentru ca în cele din urmă să rămână doar norișori alburii pe cer, destrămați și ei de vântul rece al verii târzii. "Uite, uite și-n partea asta!", îi striga mama, fericită de parc-ar fi fost și ea o fetiță, și Mircea lipăia fuga, cu tălpile goale, la altă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piardă nimic din spectacol. Tatăl lui Mircea stătea însă doar pe balcon, între florile de regina-nopții, și din el se vedea numai vârful incandescent al țigării. Vântul aducea din depărtare miros de praf de pușcă. Se uitară până când și ultimul norișor de fum alb se destramă cu desăvîrsire. "Gata," spusese atunci mama. "S-a mai dus un 23 August." Mâncară și merseră la culcare. Mircișor stătu o vreme culcat pe spate în camera lui ca un acvariu, privind cum trec peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins colț fraged. Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
pe care au lipit o poză în care se văd câțiva nori care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu creionul trei norișori puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pauza de masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că ceva rău o să se întîmple zilele astea, hai lasă că n-o fi cine știe ce, spune Angelina, slobozind un norișor de abur din vîrful fierului ei de călcat, încercînd s-o liniștească, o să te convingi singură că ți-ai făcut griji degeaba. Am făcut o prostie, începe să le mărturisească, ferindu-se să n-o audă cine nu trebuie, am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să n-ai numai impresia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a zis tanti Mae, trebuie să fii ceva mai îndrăzneț cu mașinuța ta. Conduci prea încet. Hai, lasă-mă pe mine să-ți arăt cum se face chestia asta. Și își punea camionul să meargă atât de repede, încât ridica norișori de praf în jurul nostru. Iar din cauza asta îmi îngropa câteva jucării, așa că îmi pierdeam câte una sau două de fiecare dată când ne jucam de-a mașinuțele. Când ne duceam înăuntru, după-amiaza târziu, eram mai mereu murdari și tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim? Marius repetă întrebarea. Ah, da... Scuzați-mă, domn locotenent, mă gândeam la altceva. Un timp, fumează amândoi tăcuți. Fumul se ridică, amestecându-se în aerul rece cu norișorii de abur de la respirația lor. Apare și Iorgu. Cele câteva telefoane date de Nicky înaintea atacului au dezvăluit cum s-a transformat odrasla Licheardovicilor din "verde" în "roșu". Se întâmplase când căzuse prizonier pe frontul din Moldova. Nu în calitate de combatant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar. Părea să o fi iertat pe Tessie pentru ruperea logodnei, cu mulți ani Înainte, dar episodul plutea Întotdeauna În aerul dintre ei, ca norișorii de talc care ieșeau uneori din gulerul lui clerical. Ținând cu grijă ceașca de cafea și farfurioara, părintele Mike Întrebă zâmbind: ― Ei, Tessie, ce mai e pe-acasă? Mama știa, desigur, că părintele Mike, care venea săptămânal la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
galben, dacă nu cumva era roșie. Apoi am drept în față un nor mic, pufos, ca un măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi pot permite să vă plictisesc cu o poveste pitorească. Background - asta am fost cu toții pentru cel care a venit și a schimbat ceva în noi sau măcar a lăsat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru cu norișori albi, îngrămădiți în forme dense și precise, melancolia pădurii însorite, gustul acrișor al măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă surprinsesem privind-o pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]