246 matches
-
de la care preia comportamentul; c. internalizarea: preluarea anumitor comportamente normative aflate în consonanță cu sistemul axiologic personal. Aserțiunile anterioare, deși mai vechi ca an de prezentare, aduc un plus deobiectivitate în analiza raporturilor dintre normativitatea construită prin influență educațională și normativitatea rezultată în urma unui proces de acceptare/impunere/supunere, dezvoltat în plan atitudinal de către elevi. Cercetările privind conformarea s-au realizat în direcții diferite, metodologic și teoretic: behaviorist, cognitivist (Sheriff, Asch), interacționist (Milgram) etc. După celebrele experimente ale celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Greșeala există și, în loc să ne resemnăm cu gândul că este ceva de domeniul iremediabilului, ar fi mult mai nimerit să o considerăm ca un fenomen natural de învățare, de educație. E bine să fie depășite accepțiunile greșelii ca neînțelegeri ale normativității ori ca incapacități de transpunere în practică ale acestora și să ne oprim mai mult asupra conținutului psihologic, iar mai apoi asupra celui recuperator al său. Concepțiile psiho-pedagogice prezintă greșeala din mai multe perspective: • concepțiile clasice așază greșeala sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
subliniem de asemenea și stimularea elevilor în facilitarea procesului de punere a întrebărilor). Dialogul elev - profesor necesită un climat educațional stabil, deschis și constructiv; - conduce activitatea desfășurată în clasă, direcționând procesul asimilării, dar și al formării elevilor prin apelul la normativitatea educațională. Durkheim definește conduita psihopedagogică a educatorului prin intermediul noțiunii de „dirijare” care facilitează construcția sentimentelor și a ideilor comune; - coordonează, în globalitatea lor, activitățile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanență realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
învățare: - inductiv; - deductiv; - practic; • motivație: - extrinsecă; - intrinsecă. 2.4. Dimensiunea normativtc " 2.4. Dimensiunea normativ\" Specialiștii în sociologia clasei de elevi au observat că acest univers școlar este o reflectare micro (în miniatură) a problematicii unei societăți. 2.4.1. Normativitatea în clasa de elevi Normele sunt ansambluri de reguli care reglează desfășurarea unei activități educaționale (Emil Păun). a. Normele explicite reprezintă sistemul de referință al clasei, preexistând apartenenței la grup a elevilor. Pot fi divizate la rândul lor în două
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a. Normele explicite reprezintă sistemul de referință al clasei, preexistând apartenenței la grup a elevilor. Pot fi divizate la rândul lor în două categorii: • norme constitutive, care decurg din caracteristicile procesului de predare - învățare și de transmitere a valorilor cunoașterii (normativitatea didactică) și • norme instituționale care decurg din prezentarea instituției școlare ca instituție socială. b. Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viața în comun a grupului. Cele mai importante surse de constituire a normelor de grup sunt: - interiorizarea normelor
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
omului care vrea să o imite. A ierta înseamnă a valorifica virtutea compasiunii, a înțelegerii răbdătoare, a încrederii în resursele de reabilitare ale fiecăruia, oricât de jos ar fi alunecat. A ierta e a pune bunătatea inimii mai presus de normativitatea mecanică, oarbă, a rațiunii „juridice“. Iertarea poate fi amânată, dacă vinovatul amână să o ceară. Dar ea nu e niciodată suspendată definitiv, exclusă din prin cipiu, refuzată fără drept de apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dezacordul total al individului în raport cu realitatea, asociat cu o gravă alterare a personalității (schizofrenie, paranoia, PMD, parafrenie, psihoză epileptică). Capitolul 24 Psihoigiena grupelor sociale (II) 1. Persoana-limită Noțiunea de stare-limită nu este suficient de bine precizată. Ea se definește în raport cu normativitatea, fie că se referă la cadrele nosografiei uzuale (cazul-limită fiind transnosografic), fie că se referă la raportul „normal-patologic”, situație în care „cazul-limită” trebuie considerat fie „subnormal”, fie „perinormal”. Ceea ce caracterizează o „persoană-limită” sau un „caz-limită” este un tip de semiologie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conștiinței morale corespund cu factorii care edifică sănătatea mintală. În mod egal, conștiința morală se poate transforma în conștiință morbidă, prin intervenția următorilor factori: răul model; imitația unor deprinderi rele; lipsa de educație; starea de anomie socială dată de lipsa normativității; incultura; bolile psihice; alcoolismul; psihopatiile. În general, se consideră că bolnavii psihic nu mai dispun de o conștiință morală. Modificarea conștiinței morale apare ca o consecință a tulburărilor psihice, cum de altfel este posibil ca bolile psihice de tipul psihopatiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
valorificându-i experiența 5. 5. Învățătorul promovează învățarea reflexivă și autonomă pentru fiecare elev.” (L. Glügé, 2002, p. 83) În realizarea demersului didactic, învățătorul conduce activitatea desfășurată în clasă, direcționând procesul asimilării, dar și al formării elevilor prin apelul la normativitate educațională. Durkeim definește conduita psihopedagogică a educatorului prin intermediul noțiunii de „dirijare”, care facilitează elaborarea sentimentelor și ideilor comune. În același timp, coordonează în globalitatea lor activitățile instructiv-educative ale clasei, îndrumă elevii pe drumul cunoașterii prin intervenții punctuale adaptate situațiilor respective
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
sistemică la efecte de modă. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, este de dorit mai curând schimbarea de perspectivă asupra noilor tehnologii, decât o neglijare sau „apărare” față de astfel de evoluții - până la un punct, obiective și firești. Mai mult decât atât, normativitatea subsecventă noilor tehnologii informaționale forțează ca și normativitatea școlii să se plieze sau să se reconfigureze în raport cu specificitatea ei, determinând o schimbare a tradiționalelor funcțiuni ale învățământului. Dacă în mod curent școala scapă exigențelor randamentului sau concurenței, acestea vor impregna
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sta așa, este de dorit mai curând schimbarea de perspectivă asupra noilor tehnologii, decât o neglijare sau „apărare” față de astfel de evoluții - până la un punct, obiective și firești. Mai mult decât atât, normativitatea subsecventă noilor tehnologii informaționale forțează ca și normativitatea școlii să se plieze sau să se reconfigureze în raport cu specificitatea ei, determinând o schimbare a tradiționalelor funcțiuni ale învățământului. Dacă în mod curent școala scapă exigențelor randamentului sau concurenței, acestea vor impregna politicile educative de tip nou. Cine nu adoptă
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sau mai puțin importantă. Aici, creația se realizează între egali, și nu de la profesor la educați. (Castegnau, 2003) Produsul cultural aduce bucurie spirituală și comuniune adâncă, multinivelară, de ordin cognitiv, volitiv, afectiv. Se dezvoltă astfel o cultură a rețelei, o normativitate superioară, ce motivează și încurajează învățarea pe mai departe. Comunitatea virtuală aduce la lumină o formă a inteligenței colective, concretizată în producții intelectuale, paradigme ideatice, rezonanțe interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pe care profesorul trebuie să-l exercite în clasă: puterea și autoritatea. Deși corelative, aceste concepte acoperă sfere semantice diferite, mai ales în domeniul controlului social. În concepția lui R. Peters 83, puterea denotă mai ales modalitățile brutale, lipsite de normativitate consensuală, prin care un individ îi supune pe ceilalți voinței sale. În acest sens, amintim, în primul rând modalitățile de coerciție fizică (pedeapsă dureroasă, restricția de a ieși afară la joacă etc.), apoi pe cele de coerciție psihologică (amenințările), dar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
conceptuale / 13 I.2. Procesul schimbării în educație / 18 I.2.1. Perspective de abordare a procesului schimbării educaționale / 21 I.2.2. Componentele procesului de schimbare educațională / 29 I.3. Niveluri și tipuri ale schimbărilor educaționale / 35 CAPITOLUL II. NORMATIVITATEA PROCESULUI DE SCHIMBARE EDUCAȚIONALĂ / 51 II.1. Principiile schimbării educaționale. Definire și caracteristici generale / 51 II.2. Caracterizarea principiilor schimbării educaționale / 54 II.2. 1. Principiul fundamentării axiologice a schimbării / 55 II.2. 2. Principiul racordării la social / 57 II
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educație trebuie continuată și susținută prin investiții substanțiale, cu deosebire în planul reabilitării bazei materiale. Deși inițial acuzau lipsa unei pregătiri prealabile pentru schimbare, treptat oamenii și-au intrat în ritmul schimbării, și-au asumat responsabilitatea implementării acesteia. Capitolul II Normativitatea procesului de schimbare educațională II. 1. Principiile schimbării educaționale Definire și caracteristici generale Orice domeniu de studiu, orice acțiune sau proces se fundamentează pe baza unui set de principii, legi, norme sau reguli care capătă valoare de proceduri, acestea asigurând
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
demersului respectiv spre atingerea obiectivelor propuse inițial, precum și legitimitatea sa. Plecând de la aceste considerente, putem afirma că procesul schimbării educaționale nu face rabat de la acest aspect, iar pentru o imagine mai clară, se impune de la început clarificarea unor concepte esențiale: normativitate, normă, principiu. Configurat ca un proces deschis, autoreglabil, ce conține elemente situate într-un raport de intercondiționare, procesul schimbării educaționale urmărește obținerea unor rezultate bine stabilite, mai exact, competența prospectivă. Pentru aceasta se impune asigurarea și respectarea unei normativități structural-funcționale
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
esențiale: normativitate, normă, principiu. Configurat ca un proces deschis, autoreglabil, ce conține elemente situate într-un raport de intercondiționare, procesul schimbării educaționale urmărește obținerea unor rezultate bine stabilite, mai exact, competența prospectivă. Pentru aceasta se impune asigurarea și respectarea unei normativități structural-funcționale care să-i asigure reușita. Dar ce înțelegem prin normativitate? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, norma reprezintă o "regulă, dispoziție obligatorie, fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă", ceea ce ne permite să avansăm
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
conține elemente situate într-un raport de intercondiționare, procesul schimbării educaționale urmărește obținerea unor rezultate bine stabilite, mai exact, competența prospectivă. Pentru aceasta se impune asigurarea și respectarea unei normativități structural-funcționale care să-i asigure reușita. Dar ce înțelegem prin normativitate? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, norma reprezintă o "regulă, dispoziție obligatorie, fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă", ceea ce ne permite să avansăm ipoteza conform căreia normativitatea vizează ansamblul regulilor, principiilor, cerințelor care capătă
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
-i asigure reușita. Dar ce înțelegem prin normativitate? Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, norma reprezintă o "regulă, dispoziție obligatorie, fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă", ceea ce ne permite să avansăm ipoteza conform căreia normativitatea vizează ansamblul regulilor, principiilor, cerințelor care capătă caracter de normă ce asigură eficiența unei acțiuni. Elementul central al acesteia îl reprezintă însă principiul. Din punct de vedere etimologic, cuvântul principiu își are sorgintea în lat. principium care înseamnă "început", ceea ce
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
drumul în jos". 7 un exemplu elocvent în acest sens îl constituie teoria lui Ivan Ilich despre deșcolarizarea societății și susținută în lucrarea "Une société sans école". -----------------------------------------------------------------------280 283 279 MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII EDUCAȚIONALE MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII EDUCAȚIONALE Introducere Problematica schimbării educaționale Normativitatea procesului de schimbare educațională Dinamica schimbării educaționale în organizația școlară Strategii de promovare a schimbării la nivelul organizației școlare Direcții de promovare a schimbării în organizația școlară Modele și instrumente ale managementului schimbărilor educaționale Educația pentru schimbare Considerații finale Bibliografie
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
În acest loc intervine o argumentație teologică distorsionată care a nutrit nu doar frapanta supradimensionare, ci și rătăcirea în esența ei. Dl. Sorin Antohi reamintește ideea lui Jürgen Habermas, potrivit căreia, după insuccesul filosofiei moderne de a-și alcătui o normativitate autonomă, fără recurs la trecut, idealurile utopice se leapădă treptat de caracterul lor secular, adoptînd forme religioase. De altminteri, fondul cultic, al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
problema identității, colective dar și personale. Teoriile deja existente referitor la această chestiune sînt, crede sociologul, fie excesiv culturaliste, în sensul că se rezumă la a reconstitui o istorie culturală a conceptului de sine, fie naiv-prescriptiviste, în măsura în care aspiră la o normativitate a identității, incapabilă să țină cont de teoriile antecedente. Roșe aspiră la o abordare foucauldiană a conceptului de sine, în lumina căreia noțiunea de subiectivitate să fie înțeleasă ca rezultat, proiect al unui anumit tip de cunoaștere, apt de a
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
tiranic" impresionism: "Acest prim roman adevărat, cum place unei bune părți a criticii să considere Nunțile necesare." (81) Înnoirea pare astfel o dificultate de a rămâne învechit! Lectura profitabilă a operei lui Țepeneag este una de tip radar, hiperatentă la normativitatea inovatoare și la delimitările de procedurile pe care le depășește. În finalul articolului, autoarea (re)descoperă în Nunțile un "model de operă textualistă" (89). Dar să mai vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
căci dragostea e prin definitie beligeranta. Subversiunea, însă, implică existența unui univers oficial și puternic, pe care să îl vizeze: or, acest univers e inevitabil extraliterar, el ține de un spațiu larg al mentalului colectiv, cu toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie a iubirii așa cum o concepe Paz e în deplină siguranță numai în literatură. Dar și acolo ar putea fi amenințată, mă tem, de substituirea corpusului de texte cu care operează autorul printr-un altul
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără a plânge permanent pe ruinele dispariției conceptului de literatură cu majusculă. Întreaga subtilitate a cărții stă în extrapolarea conceptului de interpretare la domenii și instituții supuse unui grad ridicat de normativitate. Teologia, justiția, dar și viața cotidiană ar avea la bază, în nu mai mică măsură decât literatura însăși, mecanismul interpretării. Iată, așadar, cum, printr-un șiretlic de argumentație, Ioan Pânzaru reușește să generalizeze un termen aflat până acum în câmpul
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]