34,776 matches
-
unui important premiu, prezența la Festival măcar a câtorva scriitori de incontestabilă reputație internațională. Anul trecut: Alain Robbe-Grillet, Jorge Semprun, Michel Deguy, anul acesta: Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Amos Oz. Numai cu rea voință s-a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe acești mari scriitori, ca și cum ei ar fi căzut din cer în România și nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune. În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediții a Festivalului
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
o alesesem. În primii ani am avut momente de mare îndoială. Cunoșteam cât de cât operele marilor artiști și mă întrebam dacă voi reuși să mă apropii vreodată de ei, dacă voi putea ajunge aproape de nivelul lor. Am avut marele noroc să-l am profesor pe cel mai mare sculptor român al epocii, Dimitrie Paciurea. A fost o cinste pentru mine să pot căpăta secretele meșteșugului de la maestrul Paciurea. - După facultate, ați obținut o bursă oferită de Școala română de la Fontenay-aux-Roses
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
lucrărilor mele. Aici se află cam jumătate din activitatea mea; restul lucrărilor sunt răspândite pe la particularii care le-au achiziționat sau pe la alte muzee, fie cumpărate de stat, fie donate de mine; am lucrări expuse și în străinătate. Am avut noroc și de prezența domnului Dăscălescu. Dânsul are o însușire mai mare decât aceea că este directorul muzeului: este prietenul meu de suflet, de gânduri și de viață, cu care discut și mă sfătuiesc. Există o înțelegere completă între noi și
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au fost cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă, norocul unei alte familii: lucrările mele, care mă înconjoară și pe care le iubesc ca și cum ar fi copiii mei și colaboratorii mei din muzeu. - La fel ca într-una dintre sculpturile dumneavoastră, ați avut un înger mereu alături. - Dragă, problema se
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
parte a culturii lor autohtone, care astfel devenea europeană, un motiv de bucurie și speranță pentru țările lor, un semn premonitoriu, de bun augur pentru viitor. Rodica Binder: Numai că foarte puțini au fost scriitorii care au avut meritul sau norocul să străpungă și zidul indiferenței Occidentului față de soarta locuitorilor estului european. În urmă cu cîțiva ani, vorbind cu un scriitor român refugiat de mult în Occident, cu Dumitru Țepeneag, l-am întrebat dacă există în Apus, în Franța chiar, după
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
uitarea. Autorii acelor țări erau pur și simplu dați uitării. Cînd ei își făceau apariția în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori care au avut noroc, cum este cazul meu. Am avut parte de o bună primire, nu mă pot plînge. Iar cînd am putut lua cuvîntul, am făcut-o și pentru ceilalți. Poate și fiindcă Albania, deși era comunistă, nu făcea parte oficial din blocul
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
era mică, bizară, nițel donquijotescă și trăznită, eu nu făceam parte din restul familiei socialiste. Iată de ce cazul meu a fost oarecum special. RB: Ați avut o bună primire datorată originii, dar și calității operei, și nu în ultimă instanță, norocului de a fi avut buni traducători. Fără ei nici un scriitor est-european nu-și poate face cunoscută opera în Apus. În drum spre Neptun mi-ați povestit istoria descoperirii faptului că primele două versuri ale Iliadei „Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai porniri inspirate din biografia lui Jack Spintecătorul, a lui Râmaru și Terente. Noroc că președintele era ocupat să-și debiteze pamfletul înmuiat în acizi etici, pentru că altminteri ar fi avut toate motivele să-l treacă fiori de spaimă: ura, violența și veninul stăteau să dea în clocot, gata-gata să inunde spațiul dintre fiarele
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon pentru că la tăierea moțului și-a ales de pe masa de daruri un toc de scris. A fost fericit; spre deosebire de el, Ioana Stîngă, țața Ioana Găletoaia de la Brăila, n-a avut norocul să meargă prea mult la școală: la ea în sat, copiii trebuiau să muncească în rînd cu părinții, la cîmp, în bătătură, cu animalele; a avut și ghinionul unui bărbat bețiv și violent, care însă era omul ei și stîlpul
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
când de om de nimic, când de om mare, cu precizarea că Hitler și Stalin n-au dispus de un asemenea poet: „Ce, e puțin asta?” monologhează dl. Marian Popa. Iar Ceaușescu, adăugăm noi, care s-a bucurat de acest noroc, și l-a spurcat singur, către sfârșit. Suflet încăpător, Adrian Păunescu l-a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu îl iau pe al său. À la bonne heure! Să ne gâtuim invidia care
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
pa că am treabă, nu stau acum...” - și mai ales cu alte formule de salut: „hai pa și să ne vedem sănătoși...”; „Hai pa și spor la treabă!”; „Hai pa și s-auzim numai de bine!”; „hai pa și mult noroc la toată lumea” etc. Unul dintre exemple - „Hai pa! Pe mai târziu” - e interesant pentru că cuprinde o formulă de salut (produsă probabil prin calc) dintr-o categorie mai puțin frecventă în română: cea care indică despărțiri scurte, anunțînd revederea peste puțin
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
nu crezi că împăratul Traian s-ar fi luat la bătaie cu vreun partizan de prin Munții Orăștiei. În acest caz, scuză-mă că ne-am cunoscut... Sau așa o fi crezut și el, da’ a dat de dracu’? Dat. Norocul lui că regele Decebal avea trădători pe lângă el, așa cum cu sfințenie s-a păstrat tradiția la români... Să nu-mi zici că nici de regele Cioabă n-ai auzit!... Și uite-acum stau să mă întreb dacă nu cumva suntem chiar
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
cu răsfăț) mi se duce memoria la dracu”. Sau: “Am pățit-o rău de tot, domnule, nu-mi mai aduc aminte de nimic.” Vede departe îndărăt, numai departe... Cum ai privi lumea cu un binoclu întors. Domnul palid la față Norocul meu (reproduc vorbele lui Al. Cazaban după notele mele spontane, precizez azi în mai 2003, aparatul de înregistrare fiind o raritate pe acele vremuri) este că memoria e ca și o femeie, are în capriciile ei reveniri, vechi fidelități. Îmi
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
prin 1955, 1956, cu volume de critică literară, scrise în spiritul dogmatismului epocii, care a umbrit și uneori grav, aproape toată generația. Mai târziu, a publicat o remarcabilă carte despre G. Călinescu, romancier (1973), pentru ca, după câțiva ani, să aibă norocul de a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El a adus acolo reale servicii literaturii române, și cu sprijinul statornic și entuziast al profesorului Klaus Heitmann, reputat romanist
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
ministru și a obținut „negația” pe repartiție, grație notorietății, de data asta recunoscute. Pot spune cu mâna pe inimă, și ca mine nenumărați alți foști tineri cercetători, că profesorul Gr. C. Moisil a fost singurul OM pe care am avut norocul să-l cunosc în tinerețe. De el îmi voi aminti întotdeauna cu venerație. Dacă am fi avut mai mulți Oameni ca el, altul ar fi fost „statutul” nostru ca țară, în aceste zile. Ștefan Gavat Inginer electronist
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
furt de combustibil din conducte. Drept urmare, zeița CSJ, simțindu-se cam lovită-n umbrela supremației, a sunat lăsarea la vatră a polițiștilor arestați printr-un viciu procedural de un procuror al CMA... Acest lucru l-a iritat pe Zeus 3) (noroc că Hera 4) era în ședință de Guvern!), care a clarificat lucrurile spunând că „în acest caz ne confruntăm cu o interpretare greșită a textului legii” și că lăsarea la vatră a fost o măsură nelegală. În consecință, CSJ a
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
zecile, de când urcăm împreună panta lentă a înțelegerii, care rămâne unilaterală. A înțelegerii motivelor pentru care n-am abandonat nici dumneata, nici eu, una și aceeași cauză - meritul de a fi recunoscut într-un târziu, că purtătorului unui talent (fără noroc însă, din motive pe care numai bunul Dumnezeu le știe) trebuie să i se recunoască, printr-un miracol, victoria. Dar în ceea ce mă privește, disperarea de a contempla aproape neputincioasă florile nobile din grădina dumitale, în care nimeni nu se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
Anatoliei; și după hanuri prost ținute, infestate de soldățoi ieniceri, avînd în principiu sarcina de a ne apăra de bandiții de drumul mare, dar a căror prezență, în loc să ne liniștească, ne silea să ne închidem în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
membri ai cabinetului său, respectiv: Mircea Beuran și Elenă Dumitru. Dar și fiindcă prietenul meu Haralampy s-a bucurat atât de mult de această restructurare, încât l-a apucat brusc și brutal un plâns cu sughițuri cu perspectivă de apoplexie... Noroc că am telecomandat repede pe Etno Tv exact când Florin Condurățeanu, la emisiunea "Taifasuri, cu vocea să de om atacat de fantome în Codrul Vlasiei, o somá pe doctoriță Olga Simionescu: "Apoi, măi, domle, mie să-mi spuneți cum și
Schimbarea domnilor - bucuria n. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13757_a_15082]
-
bine că scriitori adevărați erau foarte puțini; îi miroseam imediat. Eram foarte retras și când a apărut Galeria..., toată lumea s-a întrebat: De unde a apărut ăsta?. Eu știam de unde: de la Garabet, de la Landry... Mă mir, totuși, că am avut acest noroc, pentru că aș fi putut să cad în darul beției, să mă deturnez. Ei nu, am dus o viață foarte sobră, fără să știu ce fac, de fapt. Mă pregăteam pentru scris. Când am început, eram gata antrenat. - Scrisul cere disciplină
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Îngerul îmi citise cartea cumplit/ Omorînd-o cuvînt de cuvînt/ Și la sfîrșitul cititului sfînt/ Cu gura lui s-a iscălit.// Din cuvînt vin, în cuvînt mă întorc/ Între timp la ce bun să mor, îngerai,/ Treacă de la mine la tine noroc / De n-aș fi scris eu, ce omorai?" ( Ex libris). Să mai adăugăm că Ileana Roman are obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
să-l pricep și să nu-l uit: "dacă privești unde trebuie, ai să vezi lumea toată ca pe o grădină." Mă gîndesc tot mai mult la cei dragi din jurul meu, la prietenii mei, adică, și știu că am avut noroc. Nimic nu pare întîmplător, legăturile devin vizibile uneori, faptele mi-au revelat întîlniri extraordinare asupra cărora mi-am propus să poposesc mai des. Este un subiect care mă interesează, despre care am mai vorbit și care mă ancorează în intimitatea
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
0,06. Ajung la Cluj după două zile de tren; am plecat de la Cannes pe 24, dimineața la 9, am schimbat la Nisa, Milano, Veneța - cu trei ore de vis între două trenuri! -, Budapesta... (Oricum, mai bine decît cu avionul!) Norocul meu s-a numit Fabian, tînăr jurnalist la Televiziunea Ungară cu care-am împărțt compartimentul de dormit de la Veneța la Budapesta; cum aici trebuia să schimb nu doar trenurile, ci și gările, Fabian - care, coincidență, trebuia s-ajungă tot în
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
întregi - cum nu sînt Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru (în State a avut cronici ditirambice), așa că iese din discuțe - mă lupt totuși să primească o mențune
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]