486 matches
-
-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci din sînu-i Luváh căzu departe că răsăritul de apus Și vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, la mijloc se rostogoli. De este-acesta Babilonul sau Ierusalimul, nu știm. Totu-i Confuzie. Totu-i tumult, și singuri noi scăpat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a avut șansa să se reunească Într-un astfel de ansamblu muzical. Ce fericire, ce câștig! Că ți se livrează pe nesimțite un ideal sublim al Înălțării și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
înăuntru. Era vorba probabil de ceva marfă rară iarna - portocale sau pur și simplu mere, nu-mi mai amintesc. Depășisem deja limita psihologică cea mai importantă a așteptării - ușa magazinului, în fața căreia zeci de oameni înotau încă într-o zăpadă noroioasă. În momentul acela a venit lângă mine sora mea: fiind doi, aveam dreptul la o cantitate dublă de marfă pe cartelă. N-am înțeles ce a provocat deodată mânia mulțimii. Oamenii care stăteau în spatele nostru au crezut, poate, că sora
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic în demersul lor. Nu erau eroi care-și arătau vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aruncați. Dar nu bănuiam nici pe departe ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atît de neagră? La ora 11 dimineața au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atît. Lăsăm CÎmpulungul În urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plînsete, jale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
digestiv, pentru a preveni disconfortul cauzat de mucus. În combinație cu eupatorium perfoliatum și salvie, este considerată un diaforetic și poate fi folosită sub formă de ceai la tratarea răcelilor. Semnătura sa este dată de creșterea în soluri umede sau noroioase, de aceea poate fi folosită pentru bolile umede ale aparatului respirator. Sirop simplu de tuse cu iarbă-mare Turnați 1 cană de apă peste 1 cană de rădăcină de iarbă-mare și adăugați 1 cană de miere. Aduceți la punctul de fierbere
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc, în zadar am aștepta să căpătăm de la el mîngîiere la miezul nopții! Moneda asta îmi vorbește cu înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă și în drumurile noroioase, anii copilăriei și ai tinereții noastre, nedespărțiți de pulsația de bucurie și durere, de aliajul acela viu pe care îl numim pământ natal. Cuvintele tale au venit ca un ecou al acelei îndepărtate prezențe: — Într-o zi, va trebui să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
km depărtare de orașul Brno, pe direcția spre Ungaria. Peste doar câteva ore, însuși Napoleon a poposit în fața depresiunii din apropierea orașului. încercatul strateg a purces la examinarea zonei, cu propriul pas. Terenul era îndeajuns de accidentat și, mai ales, noroios. Urcat pe spinarea unui gorgan - gorganul lui Zuran, vechi mormânt tătar - de pe care ochiul putea cuprinde o amplă priveliște, Napoleon a cercetat, nemișcat, zările. în scurt timp, și-a făcut cunoscută hotărârea: - în acest loc îl voi învinge pe inamic
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
trebui să își stabilească noul domiciliu. Bătrâna, curioasă să mai afle câte ceva pentru emisiunea de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia întruna, punând tot felul de întrebări. Frosa, adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
buzele supereducate, de opt ani, ale Clementinei le Întâlnesc pe ale mele. Și apoi, undeva sub toate acestea, inima mea reacționând. Nu chiar o zbatere. Nici măcar un salt. Ci un fel de clipocit, ca o broască sărind de pe un mal noroios. Inima mea, acea creatură amfibie, s-a micșorat În acel moment Între două elemente: unul era emoția, celălalt teama. Încercam să fiu atentă. Încercam să fiu stăpână pe situație. Dar Clementine mi-o luase cu mult Înainte. Își dădea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mi-am plecat capul În fața zeului dorinței disperate. Am sărutat pântecul Obiectului și apoi, Încet, căpătând din ce În ce mai multă Încredere, am luat-o În sus. Vă amintiți inima mea de batracian? În dormitorul Clementinei Stark făcuse un salt dintr-un mal noroios, mișcându-se Între două elemente. Acum făcea un lucru și mai ciudat - se furișa pe uscat. Înghesuind mileniile În treizeci de secunde, Își dezvolta conștiința. Sărutând pântecul Obiectului, nu făceam numai să reacționez la stimuli plăcuți, așa cum făcusem cu Clementine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În ceața dimineții, În timp ce mașina Își croia drum prin locurile neumblate care semănau cu un parc. Nu-i mai păsa de cei doi din spate, se gândea doar la bivoli. Bivolii după care umblau Își petreceau ziua Într-o mlaștină noroioasă, unde nu-ți putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau să pască la loc descoperit - dacă reușeau să se bage cu mașina Între locul ăla și mlaștină, Macomber avea șansa să facă ceva. N-avea de gând să mai vâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până la capăt. — Vrei să te-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
febrilitate, carele erau încărcate în cea mai mare grabă și cu furie și țâșneau imediat, ciocnindu-se unele de atele în toată confuzia aceea, iar animalele fugeau din îngrădituri fără ca cineva să le urmărească; cei mai mulți dintre huni alergau pe cărări noroioase, în direcția opusă dușmanului, care înainta mereu. Forțele ce acopereau retragerea păreau, în mod evident, inferioare ca număr avangărzii armatei lui Etius; și totuși, angajară cu ea, în fața zidurilor Aurelianei, o luptă confuză, al cărei rezultat putea fi doar intuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe atât de gălăgioasă, aproape 120.000 de locuitori (foarte mulți la vremea aceea), cu destine la întâmplare, aruncate în aer, jucate la zar, țipate pe străzi odată cu jurnalele de dimineață (asta înainte de război), din centru până în mahalalele desfundate și noroioase și de aici în portul altădată cosmopolit. O lume anunțând porțile Levantului. Optasem pentru profesiunea de magistrat, fără vreo înclinație specială, cred, decât instinctul ce sălășluiește în fiecare din noi pentru înfăptuirea ideii de dreptate, a marelui echilibru după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a dreptul se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude echității sultanului. În suk-uri, turbanele turcilor și tichiile creștinilor și ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-au găsit o ocupație mai bună. În ziua în care am debarcat, eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului. Până și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru nervii lor. Am repus mașina în mișcare și am început călătoria spre casă. Fiasco-ul se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
În tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să se miște sau să șuiere. Și totuși, după numai câteva minute, Popescu văzu În marginea Îndepărtată a plăpumii de aburi, acolo unde drumul subțire și noroios se ridica din valea sau vâlceaua care-l ascundea, un punct roșu. Rămase cu ochii ațintiți pe acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără care venea grăbită spre calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]