1,758 matches
-
această carte, de a o avea ca obiect de preț pentru totdeauna în raftul cu delicatese. O undă de melancolie străbate selecția în sine a acestor poeme, la treizeci de ani de la debutul autorului. Poetul vorbește din perspectiva unui bilanț nostalgic, o casetă cu amintiri pare să fie acestă antologie personală, dăruită cititorului cumva la despărțire. Și cum sper să nu fie vorba despre o despărțire reală, poetul Adrian Popescu mai avînd încă multe de spus și multe Umbrii concrete de
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
mormântul din cimitirul Bellu, un monument funerar de marmoră albă în care a săpat, sub portretul scriitorului: COMANDOR EUGEN P. BOTEZ (JEAN BART) 1874-1933 iar în partea de sus a blocului de marmură a dăltuit, într-un medalion, o corabie nostalgică, cu pânzele în vânt - bricul "Mircea", la bordul căruia comandorul și-a făcut ucenicia și pe care, sub numele literar Jean Bart, l-a imortalizat în Jurnal de bord.
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
în acea vreme, se manifestă Ștefan Stănescu, Elegia destinului, Sicriul la pagina Poeții premiați de către România literară. Alți colaboratori cu versuri: Em. Cobzalău (1913-1986), poet ardelean, Plecare spre somn, creație lirică premiată de către revista lui Cezar Petrescu, Ovid Caledoniu (1914-1974) nostalgic în Dar noaptea, poet din gruparea bucureșteană Meșterul Manole, apoi Teodor Scarlat (1907-1977) cu Har și Anotimp, cu exerciții de virtuozitate, George Sfîrlea (1915-1943) cu Glas peste lut, poetul a decedat pe frontul de răsărit. Const. Pârlea (1917-1985) livresc în
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea cu rotunjimile oferite de înflorirea unui bujor ("Voyeur de pivoine") sau încîntarea de a descoperi că "acel moment delicat în care copilăria ar putea să te
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil, decupînd în momentul trecător plăcerea nostalgică, dar și structura de adîncime a raporturilor sociale și a hazardului ce intervine în cotidian și îl modifică, Philippe Delerm reabilitează "clipa cea repede" și o expune, dezvăluind-o ca "minunată" și crudă totodată.
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
uneori foarte crud este uimitor stăpînit. Ovidiu Verdeș nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici și faze, are unele defecte de amănunt, dar în ciuda lor rămîne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umilește întregul experimentalism pretențios al anilor '80 ca și oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu. Să fie primul exemplu, la noi, de
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
a acestei rodnice înfăptuiri: Liviu Călin, Teodor Vârgolici, Andrei Rusu, Gh. Pienescu, Geo Șerban, Radu Albala, Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Al. Săndulescu, Tiberiu Avramescu, Niculae Gheran, Domnica Filimon, Maria Simionescu, Mirela Teodorescu și încă alții". Z. Ornea are toate motivele să fie ,,nostalgic" în aceste rînduri de acum mai bine de un deceniu; mai întîi pentru că și astăzi cei amintiți (cărora li se adaugă tot... cei de-o vîrstă ori, din păcate, numai amintirea lor, din alte centre culturale: ieșenii N.A. Ursu, Al.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-au gîndit că "achiziția" e bună din orice direcție ar bătea vîntul. Vine Anul Caragiale, scot statuia la vînzare, cu mici modificări și... oameni s-au făcut! Bate vînt nostalgic de la Răsărit, scapă de fața lui Caragiale și îi fac chip nou lui Lenin, ce se va potrivi minunat trupului existent, lăbărțat și ghiftuit, cu talpa destul de bine dezvoltată. Dacă se grăbesc și nu pot aștepta nici unul din prilejuri, hibridul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
introducă și la noi, deși cu întîrziere, spiritul înnoitor și luminat al capitalismului. Civilizația română modernă ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui Blaga) asupra celei minore, al civilizației burgheze raționale și deschise asupra naționalismului nostalgic și reacționar. Filosofia politică lovinesciană este la fel de actuală după comunism cum a fost înainte de el. Raționalismul lui Lovinescu n-a fost legat doar de felul cum concepea el istoria civilizației române, ci și de întreg modul lui de a se
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea aurorală a insului, a culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual, aflat într-o potențialitate inocentă. Aproape o jumătate a cărții este centrată pe comentarea unei probleme care - dată fiind sensibilitatea cu totul specială pentru evoluția post-decembristă a României - a înveninat relațiile dintre intelectuali, reiterându
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
avîntate ale adolescenței și ale primei tinereți pînă la activitatea efectivă a maturității, cu bătaie imediată, criteriile lor ajung să difere radical. Unele proiecte nerealizate se mistuie în nebuloasele sufletului fără efecte notabile, altele stăruie, revin la suprafață aidoma unor nostalgice fantasme. Dar cutez a crede că o viață lăuntrică reală nu s-ar putea întemeia decît pe o sumă de neîmpliniri, care-i dau un accent sacrificial. Perfecțiunea e intangibilă, iar urmărirea ei cere jertfe. A realiza tot ce ți-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp de nuanțe, triază lucrurile și persoanele rapid, le plasează automat în una din cele două tabere. Care
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
mare valoare. Unde ne-ar fi dat să mai apucăm o epocă precum cea a Minervei de pînă prin 1992-1993, cu atîtea splendide realizări! Salut cartea confratelui Iordan Datcu Sub semnul Minervei și o recomand călduros pentru că e un memento nostalgic demn de admirat. Iordan Datcu, Sub semnul Minervei. Editura Universal Dalsi, 2000.
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
poetul, în 1944, a deschis-o cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea întocmai" (p. 51). Sînt și mici bucăți literare, cum e Momentul dictat de spiritul lui Caragiale pe litoral în 1966, scenă grotescă despre serviciile publice în România anilor '60, sau evocarea nostalgică a unor scene din copilărie (Portorico Cuba, titlul se referă la porecla dată unui cerșetor, nu vă gîndiți la ținuturi exotice), sau a unui motan și a existenței lui pisicești (Feline domestice). Prin urmare o carte plăcută, despre lucruri dragi
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
25 și 26 ianuarie), la care n-am mai ajuns de mult și din motivul important că nu s-au mai produs prea multe spectacole. Sărbătorirea a patruzeci de ani de activitate a teatrului mi-a creat și o stare nostalgică și m-a îndemnat să privesc atent în urmă. Radu Beligan a construit, din toate punctele de vedere, unul din locurile teatrului românesc. În intervalul unei stagiuni montau, de exemplu, Moni Ghelerter, Radu Penciulescu, David Esrig, Lucian Giurchescu. Scenografia era
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu în așa fel încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
curaj Ioan Lăcustă pentru a risca un asemenea final care, chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor ierta insolența romanului După vânzare, un roman cu aparența unei farse care, poate, abuzează de formula proteică a genului jucându-și destinul pe ultima mână, cum se zice. Pentru un scriitor al
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
pare a se fi schimbat prea mult. Găsim și aici, în cea mai mare parte a volumului, aceeași formulă biografistă prozaică, în discurs direct, liniar, alb, fără tropi, o poezie nu doar în siajul beatnicilor nord-americani, dar de-a dreptul nostalgică după formula lor dezinhibată, antilirică ș.a.m.d. Deși lipsa de audiență a poeziei beatnicilor din ultimele decenii este de notorietate, influența lor și-a trăit la noi, după 1989, a doua tinerețe. Radu Andriescu a început chiar o serie
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
încet-încet, se ridică mici avanposturi ale producției românești de carte, ce rezistă cu adevărat "concurenței" traducerilor de ficțiune apărute în colecțiile de profil de la Polirom, Humanitas sau Paralela 45. Cel care a reușit să-și onoreze blazonul, printr-o revenire nostalgică cu un volum spiritualizat este Radu Aldulescu, prozator care își menține dorința de a se impune pe o piață literară bătăioasă, în care totuși atât de invocatul reviriment al prozei românești pare a fi deocamdată mai mult promoțional și statistic
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1 și 1, 2
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
scoată din țîțîni gardul peste care căzuse plăpînda victimă. Trezind și interesul televiziunii (locale!), flagranta confuzie dintre efect și cauză va continua să dăinuie. În realitate, ca și în filme. Într-un film ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă de către formația Air - se încearcă să se vorbească despre uciderea inocenței, și nu despre virginitatea fetișizată (vezi secvența balului în care aparatul se rotește asupra fetei cochete - sclipitoarea Kirsten Dunst - abandonată în iarbă și în desfrîu). Nu despre
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]