166,875 matches
-
unei erudite incursiuni în domenii ale cunoașterii extrem de diferite. Misiunea Antoanetei Ralian, traducătoarea, nu a fost, prin urmare, una ușoară, din moment ce o asemenea carte presupune echivalarea unor terminologii foarte diferite. Dar oricît de reușită ar fi traducerea, ea pierde inevitabil nota polemică, cu siguranță involuntară, pe care o are cartea în America. Numele căutătorilor lui Boorstin sînt, fără excepție, masculine, iar spațiul exterior culturii occidentale e aproape inexistent în carte. Or, într-o Americă în care tezele feministe și cele ale
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
Panait Istrati, impune rigoare în formularea titlurilor. În lumea Mediteranei - Răsărit de soare și În lumea Mediteranei - Apus de soare, ca fiind formele românești date chiar de autor titlurilor în franceză, Méditéranée (Lever du soleil) și Méditéranée (Coucher du soleil). Nota asupra ediției reține amănuntul că Apus de soare respectă textul din 1936, apărut în Editura Cartea Românească. Autor al studiului Spre alt Istrati (Minerva, 1986), Mircea Iorgulescu, posesor de importante date istorico-literare și adînc implicat în semnificația operei, semnează aici
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale cărți de proză T de la Trezor în care definește cel mai bine crezul liricii sale: Exact în momentul când ajung în pragul ultimei grote... orologiul moară de vânt... bate miezul nopții... Când ultima notă majestuoasă se stinge, intru cu gravitate în sala luminată a giorno, și iată-mă, brusc, înconjurat de mine însumi!... Simplu joc? Sau vanitate? Sau joc al vanității? Amuzament faraonic?... Nimic din toate acestea. Ca orice artă de a conduce - mai
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
aceasta, care-i dă farmec, este diagnosticată, curând, ca fiind exaltarea unui maniaco-depresiv, drept pentru care familia, scoala & societatea se grăbesc să-l vindece de "nebunia muzicii" și să-l aducă la "normalitate". Un film care începe banal și în notă comică, pentru ca, pe parcurs, să-și schimbe tonalitatea și să aducă în discuție indiferența & opacitatea adulților față de tineri și frământările lor, legitimitatea unor metode de "socializare"- pe de o parte, iar pe cealaltă, iresponsabilitatea, lipsa de discernământ, vulnerabilitatea & fragilitatea ca
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
benefică a acesteia. Opțiunea celor doi cercetători ai istoriei literare, în general, și ai literaturii exilului, în special, s-a oprit la revistele Înșiră-te mărgărite (Rio de Janeiro), Ființa românească (Paris), Revista scriitorilor români (München) și Cuvîntul românesc (Canada). Nota asupra ediției, semnată de Mihaela Constantinescu-Podocea, informează atît asupra locului unde au fost publicate dintr-un început nuvelele, adică revistele mai sus numite, cît și asupra timpului scrierii lor: în jurul anului 1950. Nota aliniază informațiilor de localizare și datare și
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
scriitorilor români (München) și Cuvîntul românesc (Canada). Nota asupra ediției, semnată de Mihaela Constantinescu-Podocea, informează atît asupra locului unde au fost publicate dintr-un început nuvelele, adică revistele mai sus numite, cît și asupra timpului scrierii lor: în jurul anului 1950. Nota aliniază informațiilor de localizare și datare și pe aceea a caracterului viu al creativității lui Vintilă Horia. Restituind "aproape în totalitate nuvelistica de exil", volumul se transformă datorită numărului și calității, în argument, cu atît mai mult cu cît scrisul
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
văzută "cu ochiul dinăuntru" (Nu pe dinăuntru) și mai toate textele în care, aproape că nu mai interesează faptele narațiunii, pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
Gheorghe Grigurcu De altfel, sînt și anii în care C. Dobrogeanu-Gherea capătă și un bust într-un scuar central al Bucureștilor, răsplată de care n-au avut parte figuri mai ilustre ale trecutului românesc". Semnificativă e nota în josul aceleiași pagini, unde Gherea e pus în cumpănă cu... colaboraționistul Petru Groza: "Mai multe persoane au dat jos, în 1990, cu elan "revoluționar", bustul din strada Maria Rosetti, socotindu-l pe Gherea o figură caracteristică fostului regim comunist. Protestul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
Nicolae Manolescu În Adevărul din 28 martie, dl Cristian Tudor Popescu publică o notă sarcastică referitoare la cea dintîi Întîlnire a "României literare", la care a avut amabilitatea să participe. Deasupra unor fotografii ale lui Marin Preda, în civil, și Ion Dolănescu, cu turban, se lăfăie titlul: Marin Preda, cenzurat de textierul lui Dolănescu
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
din acest punct de vedere, I. Ludo, care în Răspîntia, "revista pereche a Orizontului lui Sașa Pană", s-a rostit în legătură cu "marile figuri ale culturii și literaturii române". Nu intră aci în chestiune justețea sau injustețea aserțiunilor în cauză, ci nota lor etnică, reliefată cu o înverșunare hitleristă: "Apărător, încă dinainte de război, al intereselor evreiești, I. Ludo se înfățișează acum ca misionar al comunității evreiești, hotărît să se răfuiască, o dată pentru totdeauna, cu naționalismul șovin și cu antisemitismul românesc. Cîtă subiectivitate
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
scriitori, pe care l-am recenzat de cîteva ori și din al cărui nr. 1-3 pe 2002 aș reține: grupajul de opinii ale scriitorilor despre "limba română atacată la Chișinău", amplul articol consacrat de dl Vitalie Ciobanu Jurnalului cărtărescian și notele d-lui Vasile Gârneț intitulate Comuniști, anticomuniști și restul poporului - peisaj în mișcare. Citez din acestea din urmă: "O caracteristică a comuniștilor basarabeni este antiintelectualismul lor afișat, exhibat, cu o lipsă de complexe greu de imaginat pentru epoca pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
neapărat din cercurile selecte, fără îndoială că dânsul nu a cunoscut și prețul, întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție, nu va mai pătrunde nici în birturile excelând în piftii și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
ilustrează vocația cu pricina. Primul este un autodenunț. Din cinism sau din prostie, dl Popa publică în recenta sa Istorie a literaturii române de azi pe mîine pagini pe care le găsim în Cartea Albă a Securității sub forma unor note informative. Dl Dan C. Mihăilescu a pus pe două coloane în L.A.I. comentariile critice din Istorie semnate Marian Popa și denunțurile din Cartea Albă, semnate Micu. Lucrurile nu se opresc aici. Într-o anchetă a Convorbirilor literare din februarie
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
un sistem individualizat și subzistă de-a lungul timpului, vom avea o creatură a seriei principale... Individualitățile chimice, speciile chimice nu au caracterul istoric al individualităților biologice. Virusurile de ex. nu au o continuitate ereditară. În schimb, amândouă au o notă comună, esențială: au o formă proprie, persistentă, ce tinde să se reconstituie și să reapară când structura lor a fost alterată... Ceva în geniul "Învierii" ori existenței lumii de apoi... De altfel, între cele două serii enunțate mai sus nu
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Constantin Țoiu Note dintr-un caiet de școală, subțire, liniat. Scris cu creionul. Scriere ștearsă azi, nedatată, dar, după caligrafia cuminte, școlărească, trădând un cu totul alt om, tânăr, care a încetat de mult să mai fie, pare aparținând anilor șaizeci... Ce mă
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
caligrafia cuminte, școlărească, trădând un cu totul alt om, tânăr, care a încetat de mult să mai fie, pare aparținând anilor șaizeci... Ce mă izbește și-acum este aplicarea însemnărilor, îneverșunarea lor teoretică, într-o epocă în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e sigur, e că stilul meu - considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
o mai veche contribuție românească la această temă, cea a istoricului Constantin Marinescu, ale cărui ipoteze privind etimologia numelui Părintelui Ioan acreditează originile etiopiene ale legendei. Impresionează felul în care autorul reușește să ofere, pe parcursul unui studiu care cu tot cu substanțialele note de subsol nu depășește șaptesprezece pagini, o cantitate uimitor de mare de informații, dar și o lectură proprie a legendei, tentantă, convingătoare, deși neașteptată, pentru că răstoarnă un raport ce părea mai mult decît evident: imaginea Părintelui Ioan nu este un
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
-și spioneze prietenul. De ce, nene Iancule? Păi, a zis Dan Oprescu, voia prin aceste turnătorii să-i asigure o protecție lui Stelian Tănase, care era "într-o fundătură". N-am înțeles în ce consta facerea de bine. Citind în carte notele informative ale lui "V. Cristescu" (D.O. și-a luat acest pseudonim fiindcă citea pe atunci Dicționarul personajelor lui Dostoievski de Valeriu Cristea "și am decis să-i spurc numele"!), îți dai clar seama că nu să-l scoată din
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
o verificare a trecutului (de parcă în Parlament și în funcții n-ar fi destui foști securiști și colaboratori ai Securității, cu dosare făcute pierdute sau păstrate bine, departe de ochii CNSAS). În cartea lui, Stelian Tănase comentează, pe marginea unei note informative a lui "V. Cristescu" din 14.XII.1989: "Regimul mai avea de trăit exact o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
aur primit în dar de la copii, se va lupta cu exercițiile de gimnastică, se va pudra neîndemânatic. Și toate astea nu din pornire proprie, ci pentru că vrea să fie "la înălțime" pentru copiii ei, dar și pentru a nu face notă discordantă în această nouă ambianță în care, spune ea, numai exteriorul contează. Așa, "nu mai e o ființă împuținată în zdrențele bătrâneții, ci revine de la egal la egal în câmpul acțiunii umane". Atunci confuzia crește fiindcă rolurile se inversează. Întrebări
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
miza adevărată a polemicii. Poate citește editorialul din 22. În Timpul ieșean din februarie, la rubrica Din revistele altora, se observă cu privire la această dispută un lucru mult mai evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze gîndirea realmente democratică din Romînia. Nota din Timpul îl citează pe dl. C. Stănescu din Adevărul literar Și artistic în legătură cu monopolul cu pricina. De unde se vede că lucrurile sînt mai complicate decît socoate dl. Cornea. În fine, dl. Șerban Papacostea denunță un plagiat: capitolul despre Ștefan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
și personaje noi precum Ina și Lucian, Leopardul. Din manuscrisul Străinei nu se cunosc decât câteva fragmente, în majoritate publicate până azi în "Viața Românească", "Revista Fundațiilor Regale", "Lumea" lui G. Călinescu, "Kalende", "Gazeta literară", "Ramuri", "Revista scriitoarelor"... Într-o "notă scurtă" se face precizarea: Numele de Străina ales de mama cea cam excentrică, motiva că familia bărbatului ei, vorbind de ea, îi spunea Străina. I se păruse, nu ofensator, ci foarte interesant, măgulitor și crezuse de cuviință să-și boteze
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le observăm succesul sau eșecul - or, este absolut evident că această "soluție existențială" a medievalității a fost una de succes, adecvată epocii ei, integrându-ne "sistemului
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
expresiv, natura convențională a imaginii pare a-i sabota realitatea acesteia, plasînd-o undeva în zona efemerului și a reversibilității. Și în ceea ce privește aspectul celălalt al picturii sale, cel lăuntric, acela în care vecinătatea lui Ciubotaru poate fi invocată fără a forța nota, se întîmplă, oarecum, același lucru. în vreme ce Florin Ciubotaru construiește forme solide prin orchestrația halucinantă a unor detalii mereu ținute sub control, Mirela Dimcea folosește detaliul și își exercită vocația analitică doar spre a determina zonele de fragilitate a imaginii, acele
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]