57,942 matches
-
și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate și scris: odată scrise, decontextualizate, replicile orale par incoerente, dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
europeană "care-și permite luxul unui minister care dezinformează pe bani publici", dovada vie fiind potrivit liderului liberal că Vasile Dîncu consideră PNL partid de buzunar, deși acesta numără 200.000 de membri. Ceea ce o face pe Tia Șerbănescu să noteze în finalul Brefului său: "Dacă PNL, cu 200.000 de membri e partid de buzunar, înseamnă că PSD, cu 600.000, e partid de traistă. Oricum, Al Sahaf a demonstrat la ce servește dl Dîncu: să rămînă ultimul care să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Amelia Pavel 120 de ani de la nașterea lui Franz Kafka La 30 decembrie 1911, Kafka nota în Jurnal: "Impulsul meu de a imita nu are în el nimic actoricesc, îi lipsește unitatea... Pentru imitarea unor detalii ale vulgarității am în schimb un impuls decisiv de a imita manipulările, gesturile unor oameni cu bastoanele, felul în care
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
în compoziții apar de la un moment dat și elemente de sursă iudaică, hasidică și cabalistică, în versiuni care l-au preocupat intens și pe Kafka. În scrierile lui literare nu face referiri directe la aceste aspecte; în schimb în Jurnal notează frecvent întâlniri cu evrei practicanți, relatări referitoare la rabini hasidici unii din Bistrița, Maramureș, Rădăuți pe care i-a și vizitat, totul cu comentarii de rigoare atestând participarea lui la o viață tradițională religioasă în familie. Nici aici elementele de
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
admirabil editorial: De ce sîntem pro-americani? Ideea, foarte corectă, este aceea că nu poate fi acceptată alternativa formulată de Chirac și reluată de Prodi, cum că, dacă iei partea SUA pe plan militar, pierzi partea Europei pe plan economic. Dl Cornea notează, pe bună dreptate, că nu toată Europa a fost contra războiului din Irak: au fost de această părere Franța, Germania și Belgia, iar de părerea opusă Marea Britanie, Spania, Danemarca și chiar Italia dlui Prodi, n-a existat o decizie majoritară
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
Merce îi "recomandă" să nu ia cuvântul la o ședință a Consiliului de conducere a Uniunii Scriitorilor din aprilie 1983, ce se anunța furtunoasă și, într-adevăr, cel numit "Oșanu" ascultă sfatul amicului cu grade. La rându-i, acesta își notează cu grijă părerile clujanului despre criticul N. M. (Nicolae Manolescu?), în privința căruia "nu garantează că nu ar avea ceva negativ în el, dar e un om cu prestigiu consolidat". Ca între prieteni, "Oșanu" își mărturisește și convingerile politice: Dacă ar
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât de năvalnic și de des, încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile mai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile mai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens. Săpăturile arheologice au scos la iveală numai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de Dumnezeu, care convinge pe iubitorii Lui să treacă spre Cel dorit”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 14, în PSB, vol. 81, p. 119-120) Hristos suferă în martirii Săi și devine tăria lor „În el pătimind Hristos<footnote Notă Pr. I. Rămureanu: I Tim. 1, 16. Creștinii vedeau în martiri pe Hristos, Care suferă împreună cu ei și le ușurează chinurile. (n.s. 14, 70) footnote>, el săvârșea mari minuni, zdrobind pe potrivnicul (diavolul), arătând celorlalți pilda că nimic nu e
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Iorga: ,nu ești oare câteodată prea pripit, prea impulsiv, cum zic englezii? Nu prea lesne crezător câteodată?" Aceleași reproșuri și le face sieși. Pe G. T. Kirileanu îl somează să plătească abonamentul pe trei ani la amintita publicație. Acesta își nota în jurnal că emitenta este ,o femeie insistentă și cam egoistă, care merge direct, fără să cruțe omul". Vai de bărbatul care o va lua de soție" nota Kirileanu. Am evocat o carte uitată, care merită să fie redescoperită măcar
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
comentarii însoțitoare, ceea ce crede că a fost mai interesant în revistă în segmentul de timp cercetat. Din păcate, discernământul istorico-literar al autorului nu funcționează peste tot impecabil și se întâmplă să minimalizeze tocmai texte cu adevărat importante apărute în revistă. Notează, de pildă, că în mai multe numere din 1963, în Viața Românească s-a "discutat" (ghilimelele îi aparțin) despre Titu Maiorescu, printre cei care au făcut-o numărându-se Liviu Rusu și Tudor Vianu. Faptul nu a fost totuși unul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
om cu vocația prieteniei. Totuși, răfuielile lui cu actorii, ca dramaturg care ținea la text, nu scapă neamendate, în episodul despre o "înfruntare" cu Lucia Sturdza-Bulandra. În rest, conflicte multe, și persecuții. Atunci, îmi spunea, mă închid în casă și notez în Jurnal ceea ce nu am unde publica! Într-adevăr, ținea un jurnal în care își spunea oful...". Din nou, cititorul dinaintea mea glosează: nesincer. și cam are dreptate... Din toate foile de cartotecă vivantă, încheiate, aproape întotdeauna, cu două rînduri
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
ani și care au făcut imposibile și ridicole teoriile false, diverisoniste ale D-lor Cioculescu și Vladimir Streinu, literatura decadentă a Soranei Gurian sau a lui Octav Dessila și gogorițele de șantaj cu Ťcriza culturiiť". Devenită persona non grata, scriitoarea notează cu sarcasm: " Măsurile aplicate au fost pline de clemență: mi s-a interzis să scriu în presă, mi-a fost luat dreptul de semnătură a traducerilor, am fost exclusă din Sindicatul presei. Nu sînt destule dovezi cît este de generos
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Dragomir s-a înfățișat cunoscuților cu un al chip decît cel pe care îl avea în singurătatea camerei de lucru. Iar în privința însemnărilor sale, filozoful a tăcut cu încăpățînare, nepomenind nimănui de obiceiul pe care îl avea de a-și nota în scris gîndurile. Și pentru că nimeni dintre apropiații săi nu a bănuit modul în care își petrecea orele de solitudine, tocmai de aceea despre Dragomir ai fi putut crede orice, dar în nici un caz că scrie. De pildă, ai fi
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
Heidegger, principiul viu al gîndirii sale nu fusese alterat, că deși nu putea să profeseze o meserie pentru care avea toată înzestrarea din lume - profesor de filozofie -, dovada supraviețuirii sale filozofice stătea în consecvența cu care, neștiut de nimeni, își nota cu regularitate ideile. Și astfel, analizîndu-l retrospectiv, după apariția a trei cărți purtînd numele lui, îți dai seama cît de greu se potrivește, în mintea noastră, conținutul acestor volume cu alura de abstinent al scrisului pe care Dragomir o arăta
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
Ioan Pintea crede a le putea accepta între oficierea religioasă și cea a cuvîntului cu miză estetică. Conexiunea nu e totuși foarte lesnicioasă, tangentă fiind la o anume "ispită" (,mi-a plăcut să fiu ispitit"). La un moment dat, autorul notează că l-a citit pe Luca Pițu "rîzînd și surîzînd copios", pentru a se amenda de îndată, "dar creștinește". Și a întări: "ortodox". Voluptatea (senzuală) a lecturii apare exorcizată, împinsă spre zona unei purificări: Lectura pornește dintr-o predispoziție amoroasă
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
reacția românilor simpli la acest scandal dar și a politicienilor, jurnaliștilor și altor persoane publice, mai mult sau mai puțin binevoitoare? Pe 29 martie am depus o plângere penală împotriva dementului care m-a amenințat cu moartea (Csató Kovács Imre - nota. red.) însă până la această dată nu am primit absolut nimic din partea IPJ Covasna. Nu știu dacă cercetează sau ba. Din ce se vede se pare că nu. Urmează să mă interesez de stadiul anchetei. Reacția românilor a fost una cât
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
amintită a fost publicat, în acest an, romanul lui Al. Florin Țene (președintele Ligii Scriitorilor din România) „Răzbunarea gemenelor”, apreciat de critică drept „un roman al descrierii răului și a crimei ridicate la nivel de politică de stat”, Mariana Cristescu notând, în prefață, că ni se oferă „o carte puternică, frumoasă, necesară, atât prezentului, cât, mai ales, viitorimii”, în timp ce George Roca vede în autor „un promotor cultural și inițiator al școlii „glob modernismului”. În calitate de autoare, de această dată, Mariana Cristescu a
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
Profesioniști din România, dl Doru Dinu Glăvan, a acordat, din partea Uniunii, diplome de excelență Marianei Cristescu, pentru activitatea publicistică, precum și scriitorului Lazăr Lădariu, pentru publicistică și implicarea în activitatea ASTREI mureșene, pe care o conduce. Nu în ultimul rând, mai notăm că, în peisajul cultural mureșean, a apărut o nouă editură: „Vatra Veche”, condusă de Nicolae Băciuț, care își propune tipărirea, până la 1 Decembrie 2018, a nu mai puțin de 100 de cărți, omagiind, în acest mod original, centenarul Marii Uniri
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
denumirile istorice suferite”. Exegetul precizează doar unul dintre rezultatele spectaculoase ale cercetărilor științifice de la cumpăna mileniilor: și anume ,,confirmarea scrisului geto-dacic, făcută prin descoperirea Tăblițelor de la Sinaia”. Cu deloc disimulată mulțumire întru spirit românesc și mândrie națională -, înzestratul editor român notează: ,,Carlo Troya este un superb și generos avocat pro bono al neamului nostru, inteligent și obsedat de adevăr. El ne oferă, peste timp, cel mai frumos și cel mai veridic act de identitate al poporului român.”. După ce menționează că Iacob
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
caracterul polemic. Acest aspect avea să pună în lumină și faptul că, pentru scriitorii români exilul - așa cum avea să se contureze el în realitățile nici pe departe blânde ale timpului - va îmbrăca în întregime semnificația unei existențe în suspensie. (Să notăm - și e semnificativ - că sintagma i-a aparținut lui Vintilă Horia!). Va trebui de asemenea să nu scăpăm din vedere faptul că „acest exil care - așa cum avea să constate cu mâhnire George Uscătescu - în plan politic nu a adus nimic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
exilului românesc: „...adversarul nu se îngrijorează decât de elite care, cu un sistem polițienesc bine pus la punct, prezintă avantajul că pot fi suprimate fără dificultăți”. Ceea ce - chiar la momentul respectiv - se petrecuse deja în România. Prin urmare, așa cum clarvăzător notase Eliade - a face cultură devenise unica politică eficace pe care exilații o aveau la dispoziție. „Situațiile tradiționale au fost demult inversate: astăzi politicienii nu se mai situează în centrul propriu-zis al istoriei, ci savanții, elitele intelectuale” (Eliade 1973: 103). Primele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
adulmec în ceaiul verde Old Beauty aburii unei existențe pierdute a doua mea natură e Sfârșitul pe care îl trag în piept cu încetinitorul până când fumul alb din interior mă va transforma în orele invizibile ale unui ceas mare aștept nota de plată pe care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
și, cît le permitea firea lor aspră, erau drăguți cu el. Nu se putea certa cu ei, căci nu reușise să învețe limba locului. O punea pe seama lipsei sale de talent și a faptului că, neexistînd o scriere, ca să-și noteze vocabularul, uita pînă seara tot ce învăța peste zi. Pe dacii care-l ajutau în lucrări îi botezase latinizînd numele lor mai mult presupuse. Așa, de pildă, pe omul său de alergătură, locțiitor și translator, devotat, dar cam slugarnic, îl
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]