274 matches
-
profesorului său9; în plus tânărul cercetător va încerca o demonstrație. "Să urmărim dezvoltarea psihologică a celor doi protagoniști"10 acestea sunt cuvintele care precizează metoda de lucru aleasă. În martie 1882, în ziarul Timpul, Eminescu făcea o recenzie favorabilă volumului Novele din popor subliniind faptul că ,,problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toată finețea unui cunoscător al naturii omenești"11. Și Iorga observa, zece ani mai târziu, "minunatele analize psihologice, cu totul și cu totul admirabile, scrise cu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ei atunci când s-a oprit asupra "creației epice", scriitorul cel mai important a fost considerat scriitorul șiriian: ,,Mult mai însemnat și cu siguranță cel mai destoinic dintre cei mai tineri și aflați încă în viață este Ioan Slavici. [...] Ale sale Novele din popor (1881), povești ale satului, având un stil diferit de cel al nuvelelor studiate, scrise de Auerbach; mai firesc, natural, apropiat de lucrările lui A. Bitzius, au fost primele de acest fel din țară"66. Știm cât de des
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
simți și de a gândi în toate părțile poporului român", după cum anunța Slavici în articolul programatic Vorba de acasă cu care se deschidea această Tribună literară la mijlocul lui ianuarie al anului 1894. Abia în 1906, el se hotărăște să tipărească "novela" în volum la Institutul de arte grafice și editură Luceafărul din Budapesta. S-a păstrat o interesantă corespondență privind condițiile de tipărire și pașii ce au urmat în desfacerea volumelor 131. Cele 1200 de exemplare ale primei și singurei ediții
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un șir de opere care oficializaseră un stil al unui scriitor ardelean, bun cunoscător al semnelor lumii din care provine, deținător al unor evidente abilități de analiză profundă, psihologică și sociologică a societății prezentate. Induși în eroare de subtitlul de "novelă" propus de Slavici pentru roman, primii recenzenți au văzut în această operă o "a doua Moară cu noroc"132. Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Slavici pentru roman, primii recenzenți au văzut în această operă o "a doua Moară cu noroc"132. Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator al unor "novele din popor". Mutația perspectivei critice s-a produs în alt plan, cel al investigării tipului de scriitură propus. De la Magdalena Popescu la George Munteanu sau Vasile Popovici s-a vorbit mult despre Mara ca roman abisal al resorturilor psihanalitice sau
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
noroc fusese deja citită de Maiorescu, căci descoperim în jurnalul acestuia o multitudine de aprecieri contradictorii despre ea. "Foarte curioasa și interesanta nuvelă a lui Slavici (lungă)" va vedea lumina tiparului abia în decembrie 1881 ca text inedit al volumului Novele din popor. După mai bine de cincisprezece ani de activitate literară, Slavici păstrează încă vie această valență proteică a personalității sale creatoare. Scriitorul propune însă cititorului prin "Hanul Ciorilor" prima și singura sa lucrare de literatură fantastică. După ea, Slavici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să publice cât mai multă literatură populară și cultă, aceasta inspirată din folclor. În intenția redactorilor revista trebuia să devină și o publicație de informare bibliografică, dar inițiativa, ca și altele, nu se va realiza. Într-o cronică dedicată volumului Novele din popor al lui I. Slavici, se dezvoltă un program literar ambițios, bazat pe refuzul importului de literatură străină. Scriitorul român, se spune în același loc, trebuie să plece de la realitățile autohtone, iar rostul literaturii naționale este acela de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287063_a_288392]
-
Poeme romnești, traduse în limba germană, publicate de Mite Kremnitz, prietena și în multe colaboratoarea Reginei. Trei romane: Din două lumi, Poșta de război, Astra, scrise în colaborarea ambelor scriitoare și publicate sub pseudonimul Dito și idem. O serie de novele, tot de Dito și Idem sub titlul În rătăcire conțin: Răzbunare, Romanul Zoiei, Pablo Domenec, Vera, Noria și tot în aceeași colaborare tragedia istorică Ana Boleyn. Volumele de poezii germane originale: Furtune, Liniștea mea, Vrăjitoarea, Iehovan, Patria, Cântece de meseriași
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde - luate din volumul „Din chinurile vieții”; „De-a baba oarba” de Al. Vlahuță din „Novelele” apărute în editura Frații Șaraga din Iași; „Legendele privighetoarei” de Simion Florea Marian din Biblioteca pentru toți, Editura literară Carol Műller București; „Logodna prin sărutat” de V.A Urechia; „Amintiri despre Eminescu” de Al. Vlahuță; „Piatră de opal” de Carmen
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
translator al guberniei Galiția (C.C. Talmaciu a Gubernâi de Galițiea, Cernăuți. S-au tipărit și se află la Petru Ekart tipograf Craisului Bucovinei). Tălmăcitorul bucovinean (1770-1822) încă de la 1817 făcuse „o înștiințare pentru gazete românești”, în sensul că o să publice „novele sau gazete românești.” El intenționa deci să editeze o revistă pentru român „trăind sub deosebite stăpâniri, dar având aceeași limbă, aceeași lege și aceleași obiceiuri.” Ziarele fiind „istorie împreună viețuitoare cu noi”, Racoce afirmă că românii „socotiți împreună fac o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
femei, București, 1938; Învățători folcloriști, București, 1940; Meșteșugul văpsitului cu buruieni, București, 1943; Literatură populară, I-II, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1977-1985. Ediții: Teodor Vârnav, Istoria vieții mele (Autobiografie din 1845), pref. edit., Râmnicu Sărat, 1893; Nicolae Gane, Novele, pref. edit., București, 1938. Repere bibliografice: Angelo de Gubernatis, Dictionnaire international du monde latin, Roma, 1905, 752; Tudor Pamfile, Artur Gorovei, „Șezătoarea”, „Ion Creangă” (Bârlad), 1912, 3; M. Lupescu, Artur Gorovei, „Calendarul revistei «Ion Creangă»”, 1913, 49-51; Mihail Sadoveanu, Folticenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
să asigure o existență îndestulată celor doi copii ai ei, Persida și Trică, încercând în același timp să le construiască viața după propria ei dorință. Conflictele care se declanșează și implicațiile lor, prezentate pe un larg fundal social, constituie substanța „novelei”. Adept al unui roman înțeles ca o suită de caractere, prozatorul se oprește îndelung asupra personajelor, cărora le creează portrete vii și sugestive, reliefând, de obicei, câte o singură trăsătură, considerată reprezentativă. Deasupra tuturor se ridică Mara, definită prin vigoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
1862; ed. îngr. Marian Barbu, pref. Ștefan Cazimir, București, 1984; Judecata lui Brânduș, București, 1864; Zulufenblum sau Drepturile ebreilor, București, 1879; ed. (Zulufenblum), București, 1898; O floare la Plevna, București, 1880; Zapciu, București, 1881; Bătăușii, București, 1894. Traduceri: Florian, Trei novele, București, 1853; Paul de Kock, Lăptărița din Montfermeil, București, 1855, Madelena, București, 1857. Repere bibliografice: N. Iorga, Bucureștii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan Em. Bujoreanu, 1862), AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XVI, 1934-1935; Călinescu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
pe tema morții, compuse după pierderea soției și a fiicei sale, îmbină accente elegiace preromantice cu meditația retorică religioasă. Alte meditații și alegorii, scrise într-o limbă firească, dar fără relief, sunt închinate frumuseților naturii și iubirii de oameni. O „novelă bănățeană”, Ruja, publicată în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1845), este prima scriere în proză cu subiect țărănesc din literatura Ardealului. Doi tineri, Ruja și Pătru, care nu se pot căsători din cauza sărăciei, îl ucid pe bogatul Trăilă, preferat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Mai colaborează la „Ateneul român”, „Revista română”, „Revista idealistă” și mai ales la „Literatură și artă română”, unde în 1901-1902 publică romanul Îndreptări. Ca volum, Viața la țară, primul din ciclul Comăneștenilor, iese în 1898. Anterior se mai tipăriseră culegerile Novele (1888), Alte orizonturi (1894), Novele romane. Frica (1895), Imnuri păgâne (1897) și romanul Lume nouă și lume veche (1895). Numit, după înapoierea în țară, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, apoi ministru plenipotențiar clasa a II-a, Z. se dedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dezvăluie momente intime din viața lui Johann Strauss, Din Dobrogea adună „scene și portrete” mai mult ca probabil „după natură”. Trei narațiuni din volumul O muză (1922) fac parte din proiectatul serial Amintiri din cariera diplomatică. Conținutul unei proze din Novele romane e rezumat în titlu: O vânătoare de vulpe în Campania romană. Badea Cârțan la Roma. În câteva mici scrieri rememorative relatările sunt înecate în descripții: Mănăstirea Dealu, Ceahlăul, împrejurimile orașului Albano. Spre Costești, un fel de reportaj cinegetic, întârzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
premiată o nuvelă, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Familia”, unde publică, până în 1903, versuri, povestiri, nuvele. Mai scrie în almanahul orădean „Fenice”, în revistele „Amicul familiei”, „Minerva”, „Lumea literară”, „Rândunica” ș.a. La Gherla îi apar volumele Poezii (1881) și Novele (1902). Dacă în versuri - de dragoste, mergând spre istorie ori avându-și sorgintea în poezia populară - R.-B. îi imită greoi pe V. Alecsandri și pe D. Bolintineanu, în proză se simte mai în largul lui. Ca și alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
de valorile consacrate, de „literatura noastră clasică și actuală, opere ce avem mai desăvârșite”. Autorii selectați sunt Ion Creangă (Amintiri din copilărie - fragment), Mihai Eminescu (Ce te legeni, codrule, La mijloc de codru des, Ce stă vântul, Glossa), I. L. Caragiale (Novelă, La hanul lui Mânjoală), Barbu Delavrancea (Bunicul, Bunica), Octavian Goga (A murit Caragiale), George Coșbuc (Mama), N. Gane (Aliuță, Petrea Dascălul), Alexie Mateevici (Limba noastră), Nichifor Crainic (În taină), Tudor Pamfile (Snoave). Se mai reproduc versuri de Mihai Codreanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290657_a_291986]
-
criticii literare. Debutează timpuriu, în 1850, când publică o fabulă în „Zimbrul” (unde mai târziu va figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, iar în 1854 Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii. Mai colaborează la „România literară”, redactează cu Iancu Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Mărăcine (reprezentată în 1872) și Curtea lui Neagoe Vodă (pusă în scenă în 1875), caracterizate prin stilul romantic avântat, propriu teatrului istoric românesc până după Barbu Delavrancea. SCRIERI: Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, Iași, 1851; Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii, Iași, 1854; Omul muntelui (în colaborare cu Marie Boucher), București, 1858; Schițări de literatură română, Iași, 1859; O vorbă despre literatura desfrânată ce se încearcă a se introduce în societatea română, Iași, 1863; Les Sept montagnes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria D, t. I: Didactica, București, 1883, seria E, t. I: Novele, cugetări, foiletoane, bibliografii, varia, București, 1883, seria B, t. II: Memorii prezentate Academiei Române în 1887-1888, București, 1889, t. III: Memorii prezentate Academiei Române în 1888-1889, București, 1890; Schițe de istoria literaturei române, București, 1885; Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Autografele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
1884-1935), Brăila, 1936; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 130-142; Al. A. Philippide, Panait Istrati, povestitor al prieteniei, ALA, 1937, 854; Perpessicius, Opere, III, 169-176, 542-563, 664-665, X, 91-96; Alexandru Talex, Panait Istrati, București, 1944; Pierre Foix, Panait Istrati. Novela de su vida, Mexico, 1956; Mircea Zaciu, Panait Istrati, TR, 1957, 4; Al. Piru, Panait Istrati, VR, 1957, 2; Al. Oprea, Panait Istrati, București, 1964; Edouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, 1968; Demostene Botez, Memorii, I, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
unul dintre "los paladares". Accept propunerea, spun eu. Alege tu unul convenabil! De fapt habar nu aveam ce-i acela un "paladar" și mă jenam să întreb. În mașină, prind însă curaj și întreb, totuși. Cuvîntul "paladar" vine de la o "novela", un foileton brazilian foarte popular în Cuba și în toată America de Sud, și care se chema " Cînd amorul se plătește". O mamă, ruinată de fata ei cea rea, reîncepe viața vînzînd tartine pe plajă... în final ea realizează un mic restaurant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întreabă de n-are marfă cu dânsul“ (M. Kogălniceanu, Fiziologia provincialului în Iași); „Ispravnicul era o amfibie cu straie moldovenești sau leho-asiatice, la picioare neamț, la cap franțoz, la brâu purta sabie și la șapcă roș“ (G. Sion, Un curcan. Novelă din Moldova). Mulți oameni de o anume vârstă și condiție socială adoptaseră costumul „ruso-turc“ evocat mai sus de Kogălniceanu. Un boier întâlnit de J.A. Vaillant la Dulcești (lângă Roman) în 1841 păstra încă veșmântul oriental, dar înlocuise ișlicul cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fante de mahala, arhivar și publicist, fanfaron și incult, folosindu-se de o frazeologie ce trimite la Rică Venturiano. Cu istorisirile sale, uneori naive, alteori înțelepte, mereu atrăgătoare, G. poate fi socotit unul dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzlețe (1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]