177 matches
-
imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și „pe puncte” În final. N-am citat aici decât câteva exemple (Ă). Oricine, cât de rău intenționat s-ar voi, sau ar fi, trebuie să recunoască faptul că În actuala nuvelistică românească o pleiadă Întreagă de scriitori au dăruit producțiuni deosebit de pretențioase, că În totalitate fenomenul prezintă Într-adevăr o Îmbogățire a prozei noastre prin lucrări care atacă aspecte nemaiîntâlnite, caracteristice, ale realităților de la noi, că genul a permis revelarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și când subliniază deficiențele În acest sens ale nuvelelor pe care le judecă, schematismul, lipsa de adâncime, care provin dintr-o apropiere recentă, Încă superficială, de realitate, a autorului, după cum recent este și Încă nedesăvârșit, dar În plin proces, contactul nuvelisticei noastre cu tematica actuală. E clar deci că celui ce judecă nuvela noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
râvnă. Deasemeni, e clar că nu putem propune un model, cu toate meritele lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele foarte remarcabile și mergând până la altele destul de obișnuite. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele foarte remarcabile și mergând până la altele destul de obișnuite. Dar nu În faptul prezenței acestor talente, și nu În numărul lor vedem noi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi cam 95 la sută din tinerii care scriu astăzi. Un procent de 5 la sută ar putea să rămână În literatură, după părerea cronicarului Contemporanului care Îi și indică pe aceștia. În felul acesta s-ară «asigura calitatea» În nuvelistică. Oricât de revoltătoare s-ar părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata ei lumină abia atunci când analizăm mai de aproape care sunt lucrările criticate și cine sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
burgheză se poate strecura În cultura noastră și În critica literară, amintim de studiul Pentru calitate În nuvelistica noastră, semnat de Ovid S. Crohmălniceanu și publicat În numerele 140 și 141 din Contemporanul. Ov. S. Crohmălniceanu a pornit la analiza nuvelisticii noastre, după cum foarte bine se vede, nu cu instrumente de apreciere aparținând ideologiei clasei muncitoare, ci cu un iatagan sortit să taie tocmai ceea ce clasa muncitoare apără și caută să dezvolte. (Ă). Atingând problema calității de pe o astfel de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fel. Noi am analizat fenomenul literar rupându-l de realitatea socială care i-a dat naștere, detașându-l de momentul specific În care el a apărut. Din cauza aceasta am făcut abstracție de Însemnătatea politică a acestui fenomen de masă al nuvelisticei noastre, am făcut abstracție de faptul că autorii ei, În marea majoritate, sunt forțe tinere intrate În câmpul literaturii și de faptul că În acești autori noi nu avem dușmani ai clasei muncitoare, care trebuiesc tratați cu sarcasm sau superioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fiind desigur majoritatea. Dar să nu anticipăm. Așadar Dușmănie, prima nuvelă a lui Petru Dumitriu, publicată În antologia 20 nuvele scoasă de Editura de Stat, despre care s-a mai făcut vorbire până acum, În contextul optimismului general privind noua nuvelistică, după cum afirmă și N. TERTULIAN 75 din al cărui comentariu chiar astfel intitulat, vom desprinde doar paginile referitoare la nuvela lui P. Dumitriu: „Putem porni În considerațiile noastre de la culegerea celor 20 nuvele publicate de Editura de Stat. Creația literară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Trebuie să constatăm avalanșa de producțiuni tinere pe care noile condiții de viață le-au descătușat, Între care se disting unele vizibile talente ceea ce imprimă un caracter de fenomen amplu al prozei actuale. La acesta se adaugă desigur și contribuția nuvelistică a scriitorilor «vechi», maturi. (Ă). Să analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează resorturile sufletești esențiale, tipice chiaburului. Aici o Întreagă tehnică a nuvelisticii: Nu indivizi „stereotipi”, organici, de o simplitate biologică, ci implicarea autorului prin selectarea și autolimitarea, urmărind a Înfățișa caractere tipice prin situații reprezentative. Nuvela urmărește așadar a releva caractere punând personagiile În situații categorice, În care trăsăturile tipice ies la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prea măgulitori, deși Încă din prima frază suntem asigurați de contrar cronica ( În două părți, se-nțelege, din care prima general-laudativă a concret-negativă), este prima „gafă” a criticului, urmată Îndeaproape, În numărul proxim, de alta și mai mare, referitoare la nuvelistică, pe care am menționat-o la locul potrivit; ce-a urmat, se cunoaște; sfânta indignare a lui I. Vitner din răspunsul dat Scânteii era alimentată probabil nu numai de grija principală pentru instaurarea unui climat sănătos În activitatea critică de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arată roada pusă În lanțuri.” (Ă). 73. Mihai Novicov. - Forțe noi În literatură. În : Flacăra, nr. 32 (84) 13 aug. 74. N. Moraru. - Pe marginea concursului de nuvelă. În: Viața Românească, nr. 9, sept. 1949 75. N. Tertulian. - O nouă nuvelistică. În: Contemporanul, nr. 134, 29 apr. 76. Mihail Petroveanu. - Pe marginea nuvelei „Vânătoare de lupi” de Petru Dumitriu. În: Flacăra, nr. 36 (88), 10 sept. 77. xxx Viața Românească. (Notă În rubrica Marginalii). În: Contemporanul, nr. 136, 13 mai: „deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
generală de autenticitate pe care o lasă nuvela. Și cu siguranță se poate spune că Marin Preda a prezentat veridic și cu mijloace realiste, ridicarea unui element muncitoresc (Ă). Ana Roșculeț trebuie considerată ca un important succes al tinerei noastre nuvelistice, ca una din biruințele de seamă ale literaturii noastre”. Februarie, Flacăra 23 : „Povestea Anei Roșculeț este asemănătoare cu cea a nenumărate surori ale ei. Ca atâtea alte fete de țărani săraci, Ana nu a putut urma la școală și a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amenință Înseși rosturile literaturii noastre, care-i frânează dezvoltarea, care-i alterează realizările”. În fine, În ultima parte a comentariului său, Geo DUMITRESCU 26 pune și de data aceasta punctul pe „i” - așa cum o făcuse și În anul precedent cu privire la nuvelistică, numai că acum În sens invers - dovedind lipsa poziției de clasă și a atitudinii partinice a autorului În Înfățișarea tuturor celorlalte aspecte ale realității: „Ana Roșculeț nu oglindește În ultimă instanță cu fidelitate realitatea, ba dimpotrivă, o denaturează. (Ă). Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alta În versuri de Nina Cassian. Despre volumul de povestiri scrie nu numai Geo ȘERBAN 70 subliniind „debutul merituos” ci și Ovid S. CROHMĂLNICEANU 71, care revine, astfel, În paginile Contemporanului după aproape un an de absență, determinată de critica nuvelisticii. Articolul acestuia este o scrisoare deschisă adresată Editurii Tineretului: „Dragi tovarăși. Am primit cu multă bucurie cartea tov. Gica Iuteș: Să vă povestim despre noiĂVăd pe prima pagină scris: «Dragi cititori! Poate că-i cunoașteți și voi pe Radu, Anca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prefațator a criticului, și nu numai. „Întâlnirile” sunt fericite măcar prin spiritul dezinhibat și prin stilistica neconvențională care le organizează. Comentatorul de proză a îngrijit și două antologii care includ, într-o selecție greu de contestat, piese importante ale producției nuvelistice din perioada postbelică. Ca un spadasin încercat [...], Regman folosea cuvântul ca pe un mulinet care știa să rănească fără a ucide; fraza lui era floretă, nu iatagan. De altfel, aceste fraze erau adevărate tezaurizări de limbă română sprințară, abundentă, neașteptată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comparația între stadiul nuvelei din 1949 și cel de-acum. Trebuie spus că progresul mult-așteptat încă nu se întrevede; nădejdile puse în forța stimulativă a concursurilor de nuvelă inițiate de diferite instituții: minister, edituri, cenacluri, încă nu se confirmă. Peisajul nuvelistic este bântuit de o serie de lipsuri: schematism, antirealism, obiectivism, formalism, ne-tipizare, ne-adâncire, ne-cunoaștere a realității. Totuși, spre toamnă, aflăm că nivelul nuvelei s-a ridicat simțitor, odată cu apariția nuvelei Desfășurarea de Marin Preda. Dar să dăm
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vremea sa nuvela Desfășurarea. Căci, iată: Contemporanul, după cum știm, a scris în decembrie 1952, la scurtă vreme de la apariția prozei lui Marin Preda, despre „o nuvelă remarcabilă”; de la Cluj, pe la începutul anului acesta vine vestea: „o nouă etapă în dezvoltarea nuvelisticii noastre”. Nu este chiar așa, scrie prin iunie Mihai Gafița, după cum vom afla îndată. Apoi, începând cu numărul din octombrie, Viața românească deschide o rubrică, Pe drumul realismului socialist; primul autor analizat din acest punct de vedere este Eusebiu Camilar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vădesc astfel de atitudini nejuste, neprincipiale. De exemplu, cum altfel poate fi socotită atitudinea superficială a Almanahului care apreciază că în literatura noastră, apariția nuvelei Desfășurarea a marcat nici mai mult nici mai puțin decât «o nouă etapă în dezvoltarea nuvelisticii noastre». Nuvela Desfășurarea e o realizare deosebit de valoroasă a prozei noastre, cu toate slăbiciunile ei - pe care și cronica din Almanahul literar le relevă. Dar nu ne putem juca așa cu «etapele» de dezvoltare, cu «cotiturile» Nuvela aceasta poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dec. 44. Petru Dumitriu - Despre povestirile Iui Marin Preda. Note de cititor. În: Viața românească, nr. 12, dec. 1953 45. Mihai Gafița - Drumul creației lui Eusebiu Camilar. Idem, nr. 10, oct. 1953 46. George Munteanu - O nouă etapă în dezvoltarea nuvelisticii noastre. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 2 (39), febr. 47. Mihai Gafița - Greșeli vechi în forme noi. În: Viața românească, nr. 6, iun. 48. Al. Oprea - Izbânda realismului în creația lui Marin Preda. Idem, nr. 12, dec. 1953 49. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt reduse la câteva linii (de exemplu, Florică, țigan lăutar, „ceteraș”, protagonist al unei nuvele apărute inițial în „Viața românească” din 1913, moare apărând demnitatea iubitei), dispuse în ample incursiuni în viața de zi cu zi a țăranilor. Descendent al nuvelisticii lui Ioan Slavici, autorul alunecă, pe alocuri, într-un didacticism care, deși „acoperit” de un lexic pitoresc, rămâne excesiv. Atunci când încearcă să intre pe terenul teoretizărilor, P. se arată adeptul concepției potrivit căreia estetica este o disciplină filosofică, întemeiată pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar problematica nu se modifică fundamental prin contribuția conștiinței unor personaje care să introducă în substanța viziunii generale o serie de unghiuri de vedere proprii și bine conturate, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]