1,437 matches
-
Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a vițiului și simțind în ele o certă tulburare - spuse cu același surâs fin Barzovie - mă gândeam cât de schimbătoare sunt toate ale omului. Tu, oșteanul care-ai învins la Strâmbu și Streaja, la Dâlga și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și Trunchiu... - își aminti visător spătarul. — ... și la Marna și Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dâlga și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și Trunchiu... - își aminti visător spătarul. — ... și la Marna și Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-i plăcea să citească. Zile și nopți întregi stătea închisă în odaia ei și se desfăta când cu morocănosul, dar vajnicul Ahile cel iute de picior, când cu atrăgătorul, dar cariatul Villon, cel iute de mână. Cidul, Vergiliu, Petroniu, oștenii din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la Madrid îi erau cei mai buni și adevărați prieteni. Nu ieșea din încăpere decât dimineața pe la orele șase, când de pe balcon arunca mâncare unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai citească. Cu vasta lui experiență, marchizul știa că scoaterea gărgăunilor din capul unei ființe îndrăgind lectura se poate face o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are poftă să se răcorească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușa lui, el nu. Toate femeile îl credeau și, de aia, îl iubeau mai mult, și mai mult. Aceste jurăminte îi aduseseră un succes enorm de casă. În țara aceasta minunată, în care telenovelele fac atâta succes la mulțime, popor, oșteni, Bărbați și femei devenise telenovela preferată. Mulțimea găsea în vocea lui duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Loredana, mai trece de ici-colo plictisit, părul lui negru, cârlionțat, îi cade într-un mod absolut indian în ochi, așa văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aici, în scenă, până la sfârșit, și, după ce Hamlet moare, actrița o să arunce pe el cămașa asta roșie, înțelegi ce vreau eu în scena asta cu Ofelia și Hamlet?, cred că putem scoate din personaje, mie nu-mi trebuie mulțime, popor, oșteni, or să fie în scenă Regele, Regina, Hamlet, Laertes, Osric, Horațio, mai vedem, mai gândesc, eu aș vrea un altfel de Hamlet... Du-te și-ți pune un tricou negru, că nu pot repeta cu tine îmbrăcat așa, în albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află de milenii în teritoriile ocupate bine camuflați în cerșetori, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra ori cine știe ce alte meserii, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură, oștenii își uitau menirea picând unul câte unul ca răpuși de iatagane. Beiul e dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeți, pregătită cu dichisuri și parfum scump, pe un pat cu aur și plocade. - Acum să-mi pregătiți
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - Pe nenăscutul oștean NEBUNIA TOAMNEI Invadate de culori nebune Câmpurile par chilimuri scumpe, Ascultând de legile minune Sărbătoarea toamnelor irumpe. Nefi resc tronează galbenul aprins Cadru ireal de lumini și fl ori, Curcubeie vii pare că au nins Întregind tabloul care-ți dă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
al țărilor române, idee patriotică anticipând Unirea dar nu a beneficiat de condiții favorabile. Înaintea bătăliilor ținea post împreună cu întreaga oștire și se înălțau rugăciuni în biserici. A avut doi importanți duhovnici: pe Simeon Sihastrul și pe Daniil Sihastrul. Pe oștenii viteji îi răsplătea cu moșii și dregătorii înalte ca de exemplu pe Șendrea, Hatman, Luca Arbore, aprodul Purice din care s-au tras mai târziu Movileștii. Mulțumea întotdeauna lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte și înălța cu bucurie biserici. A
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
Paloș? BUZDUGAN: Măria Ta, a dispărut acum câteva zile. VODĂ: (încruntat) Tocmai acum când aveam mare nevoie de el? BUZDUGAN : Să nu fi căzut în mâinile dușmanului... Voievodul dă pinteni calului cu paloșul ridicat. VODĂ: Înainteee!... La luptă bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Râuri de sânge să curgă din ei!... Înainteee!... După mineeee!... Vodă se avântă nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă loc spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat de turci, lovește din răsputeri cu paloșul. Căpitanul Buzdugan încercară să se apropie de el. Izolat de oștenii săi, Vodă continuă să lupte creând în jurul său mormane de cadavre. Deodată apare un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucește în soare. Cavalerul lovește cu o forță ieșită din comun, iar
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
de parcă are aripi și doboară cu copitele cai și călăreți. PALOȘ: Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Marea victorie e aproape!... De pe deal pașa privește desfășurarea luptei. Acolo jos, un călăreț deschide cărare printre năvălitori. PALOȘ: Oșteni, urmați-l pe vodă!... La luptăăăă!.... Înainteeee!... BUZDUGAN: (strunește calul; cu bizduganul ridicat) Acesta-i Paloș al nostru!... A înviat din morți!... Uraaaa!... Înainteee!... Astăzi vom zdrobi vrăjmașul!... Înainteeee!... Vodă și Paloș ajung unul lângă altul. Continuă să lupte. VODĂ
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
lovește cu sânge rece spintecându-i cu paloșul. Lângă domnitor ajunge Buzdugan. BUZDUGAN: Sunt alături, Măria Ta! VODĂ: (cu arma ridicată deasupra capului) Înainte, vitejii mei! Urmează câteva scene generale de luptă în care turcii o iau la fugă, iar oștenii domnitorului aleargă după ei. Undeva, pe o colină, un călăreț cu pletele în vânt lovește de zor cu paloșul ce strălucește în reflexe stranii în bătaia soarelui. Cal și călăreț se depărtează ca o nălucă lăsând în urma lor movile de
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
umerii lați, părul lung ce-i cade pe spate, mustața ca două țepușe ce ies de sub nas în lateral, fruntea înaltă, sprâncenele stufoase, ochii ageri și pătrunzători, fața gravă și dură, bărbia puternică.) Într-o noapte, cu o ceată de oșteni credincioși, ageri la minte și la braț, am pătruns deghizați în straie păgâne în tabăra turcilor. Le-am dat foc la corturi și i-am încăierat de s-au măcelărit între ei. Dar năvala lor era de nestăvilit. CONTESA: În
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
muncitorul harnic de altădată, la șomerul de azi, de la doctorandul ce-a ras toate facultățile din calea sa, împăunându-se cu câte o biografie cât un tom, la personalități din absolut toate sferele culturale, artistice, științifice, sportive etc., numeroșii iluștri oșteni politici ne-au condus la periculoasa prejudecată de azi când am ajuns să ne privim semenul foarte întrebător și circumspect. Impresia despre oricine a devenit relativă, susceptibilă de modificare în termenul cel mai urgent, atât de urgent încât adesea nu
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
BLESTEMATĂ - III. PRINCIPELE MOȘTENITOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua zi dimineața, căpitanul Preda observă lipsa principelui și un gând straniu îi străfulgeră prin minte. Pe dată adună câțiva oșteni și alergă în grabă pe calea cea mai scurtă la grota vrăjitoarei. Mai spera, ca în nebunia sa, Radu Valdescu să nu fi încălcat teritoriul zgripțuroaicei și acum să rătăcească prin munți. Când se apropie de locul cu pricina văzu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
peșteră încă mai ieșea fum, iar împrejur totul era pârjolit. Aici avusese loc dezmățul diavolilor cu hidoasa babă. Cu fiorii fricii în inimă făcu cale întoarsă, fără să arunce măcar o privire înapoi. Ajunși la poalele muntelui ordonă unuia dintre oșteni ca în ziua următoare, împreună cu câțiva tovarăși de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
se va înmuia, ne vei fi de folos prin sfaturile tale. - Atunci arată-ți curajul și să tragem o raită până la iaz. Să nu ne abatem de la drum indiferent de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
întâmplase noaptea trecută spre plăcerile și deliciul vicleanului. Fără să zăbovească, făcură cale întoarsă în galop până la poarta cetății. Căpitanul Preda porunci celor prezenți să-și strângă în grabă lucrurile de valoare și să părăsească fără zăbavă așezarea și pădurea. Oștenii se supuseră, bănuind că la iaz se petrecuse o tragedie groaznică. Peste două zile, Preda însoțit de Mircea Potcoavă și încă doi călăreți, porniră în zori cu durerea în suflet spre ținutul Severinelor cu trista veste a dispariției principelui și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
mâine în zori! Totul este pregătit de plecare, inclusiv tânărul și viitorul principe este nerăbdător să-și ia în primire noile atribuții! A doua zi dimineața, Mihai primi binecuvântarea mamei sale și însoțit de căpitanii Preda, Vladimir, Miron și câțiva oșteni, luă drumul spre ținutul Gorjiilor. Boierii de acolo îl primiră cu brațele deschise: - Bine ai venit pe plaiurile noastre, Măria Ta! În sfârșit, Domnul s-a îndurat de noi și ne-a dăruit un conducător care să ne apere viețile
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Am și pornit! răspunse Tragodas. Nici nu va trece o săptămână și cred că voi fi în fața regelui Lycaoniei! Prea fericit de importanța misiunii sale, Tragodas își potrivi traista grea în spate și plecă vioi să-și îndeplinească solia. Câțiva oșteni l-au însoțit până la zidul cetății, unde acesta dispăru în galeria întunecată ce ducea în afara orașului. - Nemaipomenită șansă am avut găsindu-l pe acest umil, dar inimos, cerșetor! își zise regina, răsuflând ușurată în urma plecării lui. Se sădea astfel în
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]