321 matches
-
trupul arămiu, bronzat, ca toate trupurile heliotropice ale înotătorilor ennistonieni. Ploaia îi smălțuia pielea cu punctișoare luminoase. Valerie Cossom, uitându-se la el peste întinderea apei cenușii ciupite de ploaie, își duse o mână la inimă și trebui să-și oțelească mintea, gândindu-se la treburile ei politice. Nu-i vorbise niciodată lui George. Se întreba dacă-i va vorbi vreodată. — Prezintă-mă lui George. — Nu. — Ți-e teamă! — Oh, Emma! Atunci mă duc să mă prezint singur. — Nu știi... stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comporte cu atâta fermitate într-un mod absolut opus celor ce simțea? Dacă ar fi fost mai curajos și mai inteligent, ar fi putut înfiripa relații tandre, normale, cu Hattie, încă de pe când fusese o copiliță. Oare, la început, își oțelise atât de vajnic inima, încât aceasta respingea orice schimbare? Dar tocmai inima lui era aceea care se înmuiase. Dacă, în urmă cu ani, ar fi luat o dată copilul în brațe? Oare s-ar fi ferit de el? Teama de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sufletul la gură, am îndrăznit să-l privesc pe măritul Ștefan în față...Cu ochii mijiți și cu un bob de lumină în ei, vodă arăta ca și cum ar fi ascultat o litanie către ceruri. Îndată, însă, ridicându-și bărbia și oțelindu-și privirea, a întrebat: Ce aveți de spus, boieri dumneavoastră? Mărite doamne, ai făcut întocmai cum te-a îndrumat Dumnezeu și cum te-a îndemnat inima, iar noi ne plecăm fruntea în fața hotărârii măriei tale, doamne - a grăit postelnicul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ale administrației. Te rog așteaptă vești de la mine. Tews În noaptea aceea dormi convins că luase în sfârșit o atitudine fermă și că sosise timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi ale escadroanelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
da’ ce spun eu?, mult mai tânăr, am fost la Salva-Vișeu. Greu, tare greu, nimic de zis. Da’, iarăși să nu credeți că sunt un lăudăros, am plecat cu ceva de-acolo. Munca aia dură m-a călit, m-a oțelit. De multe ori, mă bătea gândul să plec, să las dracului totu’, că n o să-mi facă nimeni statuie. Da’ mă frământa întrebarea: ce-or să spună ceilalți, cum au să mă privească? Unii au plecat, s-au dus fără
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dreptul de practică în trei luni. Nu e... cum să zic, o chestie foarte savantă. Nici măcar acum nu vrea să-i spună. Cel puțin nu singură. Așa că-i spune el. Ai știut că-l vor trimite acolo? Ochii ei se oțelesc. Devine brutal de calmă. —Asta-i un fel de teorie? Cine-ți închipui tu că sunt? Eu e doar o diversiune. Știința lui știe asta de ceva vreme. O bănuise cu mult înainte ca Daniel s-o identifice. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și dacă au putut să se opună atâta timp și cu atâta energie, aceasta o datoresc marii lor inimi, care împlinea dânsa lipsele lăsate de necultivata lor inteligență. Astfel era acest popor, Geto-Dacii. Plini de energia barbară a rasei lor, oțeliți prin credința în nemurire, uniți într-un corp mare și compact, într-o pozițiune din cele mai tari atât pentru atac cât și pentru apărare, cu mintea lor ageră, predispusă pentru primirea civilizației, pe care însuși dușmanii lor firești se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și ambițioși. Fara era prea concentrat asupra altor lucruri ca să prindă înțelesul cuvintelor ei. Strigă cu asprime: - Cayle! Cei doi întoarseră capul. Cayle, cu calmul măsurat al unui tânăr care a străbătut un drum lung până a ajuns să-și oțelească nervii, fata, mai iute, dar plină de demnitate. Simțea că furia lui este atotdistrugătoare, dar emoțiile violente puseră capăt acestui gând chiar în clipa în care se ivi. Cu glasul îngroșat de enervare spuse: - Cayle, du-te imediat acasă! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
panică, de parcă ea ar fi fost o cutie de cadouri viu colorată al cărei conținut le era necunoscut. Înăuntrul cutiei putea fi un cadou la fel de Încântător ca și ambalajul sau o bombă. Armanoush a ridicat umerii de parcă s-ar fi oțelit Împotriva unei lovituri, Însă, fiind de atâția ani niște obișnuiți ai cafenelei, membrii grupului se pătrunseseră mult prea mult de apatia locului ca să se agite prea mult timp. Totuși, Asya nu a lăsat agitația să scadă. — Știați că familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Kanai și-a împreunat mâinile sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns iar pistolul în mână, l-a dus la tâmpla lui Kanai, prăbușit pe sacii de ciment, și a apăsat pe trăgaci. Trecea un tren prin apropiere. Zgomotul de pe șantier era mai infernal ca oricând. Se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat. Ori de câte ori își amintea scena aceasta, Endō trebuia să-și oțelească inima pentru ca să nu se lase copleșit de milă. Supraveghea atent toate mișcările lui Kobayashi. A pândit o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu mai ieșea din casă după apusul soarelui. Primăvara se lăsă așteptată și a trebuit să punem pe fugă doi urși înfometați, care, la căderea nopții, încercaseră să intre în casele oamenilor. XI Rotari voia să știe cum să-și oțelească sufletul și caracterul, drept care m-a întrebat în ce fel putea izbuti cel mai bine. Eu însă nu puteam să-i fiu de folos. Cu îndoielile și slăbiciunile mele aș fi provocat doar pagube. Drept care m-am gândit, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de grenadir. Are douăzeci și nouă de ani. Pe întuneric, aura sa de splendoare se zărește, fără greutate, de la treizeci de pași... La treisprezece ani, își începe inițierea în regala artă a poeziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oțelite sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul își ridiculizează maestra. La șaptesprezece ani, încasează cel mai teribil cap în gură pe care destinul putea să i-l dea: moartea lui tac-su. Din care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viitorul șef al Partidului, Nicolae xe "Ceaușescu"Ceaușescu. Sub conducerea acestuia, xe "Lupu"Lupu avea să devină un „activist al dosarelor”. Așa cum Îl descrie Vladimir xe "Tismăneanu"Tismăneanu, xe "Lupu"Lupu a fost „un stalinist din categoria pură și dură, oțelit În atâtea conspirații și manevre secrete”3. Nici În conducerea organelor locale de partid, ce constituie un loc deosebit de important În structura de putere comunistă, nu puteau fi găsiți mulți evrei. Astfel, În 1955, Într-o analiză a nomenclaturii comitetelor
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii de glasuri spăimîntate”... Frigul, În manifestarea lui materială, este mai puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie, fără urmă, fără drum, stele [...] Înghețate, cerul [... ] oțelit... Senzația mai profundă e de cădere În somn geologic, de pietrificare a elementelor: zăpada cristalină pare un „lan de diamanturi”, „totul e În neclintire, fără viață, fără glas”, apa e „Închegată” În rîuri, „cu o zale argintie” se Îmbracă pămîntul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nația care prin faptele și lucrările sale răspunde nimerit la aceste vitale întrebări. De la începutul secolului nostru mai ales, românii încă au simțit trezindu-se în sufletul lor nedumeritul dor de regenerare și renaștere. Popor tânăr și plin de viață, oțelit în cumplitele suferințe ale timpurilor, aprins de emulație în fața celorlalte popoare, el s-a aruncat c-un entuziasm nespus pe calea propășirei, a alergat ars de setea cea mai crudă - la izvoarele dorite ale culturei. Dar nenumărate și grele sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Deci asta-i ea, găina, va trebui el să zică, a cărei găinaț îmi lipsește de zile întregi. EA (se cutremură scârbită și râde): Este o posibilitate gata pregătită, dar pentru cealaltă parte a viețuitorilor ești în așa hal de oțelit, că pare ciudat. EL: Da, trebuie să se exagereze cu veselia până la capăt. Degetele lui arătătoare și degetele mari mângâie pielea gălbui verde a găinii putrede, care își plânge ultimile picături lichide ale suprafeței ei, pentru că ea, găina, trebuia să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu dealul Panului (552 m), Dealul Ghețului (467 m), Dealul Valea Iapa (507 m), Dealul Oncești (503 m), Dealul Călugăru (467 m), Dealul Taula (381 m), Dealul Gorghești (354 m), iar cea de-a doua la vest de Berheci - satul Oțelești, continuă cu Dealul Mardare (315 m), Dealul Felea (310 m), iar mai spre vest Poiana Humarului (387 m), Dealul Frunteștilor (386 m), Dealul Siliștea (339 m), Dealul Prisaca (282 m); spre vest de pârâul Dunavăț se opune Dealul Bărboasa (286
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Moldova (1749), mișcările migratorii transcarpatice s-au intensificat. Bejenarii s-au așezat pe moșiile mănăstirești sau ale marilor proprietari și au înființat sate și cătune noi ca Tarnița, Valea Iepei, Slobozia, Filipeni, deși în zonă predominau așezările răzășești ca Antohești, Oțelești, Făgheni, Oncești, Fruntești sau Mărăști, care se aflau pe vetre vechi sau foarte vechi de locuit (Bărboasa, Dealu Perjului, Velea Iepei). Primele organizări administrative în Moldova, sate, comune și târguri înzestrând țara cu mănăstiri, biserici, școli pentru formarea preoților, au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În martie 1864, prin legea comunală, se instituie comuna ca unitate administrativă. Se considera comună satul sau satele care aveau 100 de familii sau 500 de suflete. De exemplu, satul Tarnița, în 1774, când a luat ființă, ținea de Matca Oțelești. Din anul 1889 datează prima mențiune documentară a comunei Oncești. În timp, cârmuitorul județului a devenit prefect, cârmuitorul plasei, subprefect, iar vornicul satului, primar al comunei. Consiliul comunal se compunea din trei membri aleși prin vot direct și secret din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care avea ca vechil pe unul Galeru, care a ținut moșia până în 1896, când restul moșiei s-a împărțit locuitorilor contra cost, cu această ocazie fiind împroprietăriți și unii locuitori din comunele învecinate. În iunie 1866, Tarnița aparținea de comuna Oțelești, plasa Berheci, județul Tecuci. Puțina apă a pârâului Berheci a fost zăgăzuită și obligată a mișca aripile unor mori de apă ridicate din porunca boierului Lupescu la Tarnița, de unde și denumirea Dealului Coasta Morii. Înainte de 1944, satul Tarnița se compunea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Tot din cauza lipsei de pământ, ca urmare a reformei agrare din 1921, multe familii au migrat către orașe, în special în Bacău. Pentru a suplini lipsa de pământ, oamenii luau pământ în dijmă de la răzeșii din satele Antohești, Făgheni și Oțelești. Printre primele familii ale satului amintim: Maftei, Tătărășanu, Sularu, Grigoreanu, Chirilă, Vraciu, Capraru, Coca, Crețu, Moldoveanu, Moraru și Duhan. Școala din Tarnița s-a înființat în 1891, funcționând prin localuri închiriate până în 1927. Între anii 1960-1962, s-a construit o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care a acordat asistență veterinară animalelor din comuna noastră, a fost Gheorghe Barcan, acesta desfășurându-și activitatea sub îndrumarea Dispensarului veterinar din Gloduri. În prezent, funcționează în satele comunei ca tehnician veterinar Mihai Puțeanu, fiul lui Aurel Puțeanu, din satul Oțelești, comuna Izvorul Berheciului. Aurel Puțeanu a desfășurat activitatea de agent veterinar timp de peste 35 de ani, apreciat de către localnici și astăzi pentru competența profesională. Această activitate prodigioasă i-a determinat pe cei doi copii ai săi, Mihăiță și Nina, să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din 1921, în comună nefiind moșii boierești, țăranii lipsiți de pământ au fost împroprietăriți. În satul Tarnița, pentru a acoperi lipsa de pământ, localnicii lucrau în dijmă la răzeșii din satele vecine, în special la cei din Antohești, Făgheni și Oțelești. În anul 1928, agricultura acestei zone avea un caracter predominant cerealier, pomicol și viticol, cu un accentuat drum deschis dominațiilor relațiilor capitaliste în agricultură, impulsionând producția agricolă, ducând la o criză de supraproducție, neavând posibilitatea valorificării, deoarece căile rutiere nu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]