4,294 matches
-
să readucă la masa devălmașă bunuri deținute locurește și să le distribuie conform normelor devăl mășiei egalitare. În satele de clăcași, boierul redistribuia an de an terenurile țăranilor aserviți care trebuiau să plătească dijmă, dar măsurătorile erau făcute tot de către obște. Suprafețele de câmp se distribuiau după numărul de membri ai fiecărei gospodării. În satele libere, obștea distribuia pământuri definitiv, nu periodic, și nu după numărul membrilor unei gospodării, ci după alte criterii: fie distribuții egalitare, pe cete sau pe gospodării
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
egalitare. În satele de clăcași, boierul redistribuia an de an terenurile țăranilor aserviți care trebuiau să plătească dijmă, dar măsurătorile erau făcute tot de către obște. Suprafețele de câmp se distribuiau după numărul de membri ai fiecărei gospodării. În satele libere, obștea distribuia pământuri definitiv, nu periodic, și nu după numărul membrilor unei gospodării, ci după alte criterii: fie distribuții egalitare, pe cete sau pe gospodării familiale, fie inegalitare, pe contribuția la plata birului, pe suprafețele posedate anterior. În plus, obștea avea
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
libere, obștea distribuia pământuri definitiv, nu periodic, și nu după numărul membrilor unei gospodării, ci după alte criterii: fie distribuții egalitare, pe cete sau pe gospodării familiale, fie inegalitare, pe contribuția la plata birului, pe suprafețele posedate anterior. În plus, obștea avea drept de preemțiune la vânzarea sau arendarea unor bunuri imobile; putea să facă împrumuturi; să arendeze o parte din patrimoniul său; să cumpere de la alte sate și de la propriii săteni (Stahl, 1998, vol. II, pp. 53 58, 61-66). Prin
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
urmare a presiunii statului, și nu ca urmare a unei recunoașteri locale a necesității lor. Prin „presiunea statului” nu vreau să sugerez neapărat o condiționare directă, deși sunt și astfel de cazuri; este vorba mai degrabă de o constatare, de către obște, a necesității creării unor astfel de structuri generate de interacțiunea cu statul, și nu de constatarea unor nevoi locale. Astfel, stimulentele create la nivel constituțional au modelat forma și modul de funcționare a nivelului alegerii colec tive. Se poate argumenta
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
regulă strictă era că doar această adunare hotăra asupra lucrurilor ce priveau toată Vrancea.” (Stahl, 1998, vol. I, p. 160) Aceste structuri de organizare și conducere vrâncene aveau o ierarhie internă care corespundea organizării teritoriale a Vrancei: satul avea o obște, alcătuită din totalitatea membrilor satului; hotarul avea un sfat mic, format din reprezentanții obștilor sătești componente; ocolul avea Sfatul cel mare al Vrancei, constituit din reprezen tanții sfaturilor mici (Stahl, 1998, vol. I, p. 185). Satele roite nu erau complet
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Stahl, 1998, vol. I, p. 160) Aceste structuri de organizare și conducere vrâncene aveau o ierarhie internă care corespundea organizării teritoriale a Vrancei: satul avea o obște, alcătuită din totalitatea membrilor satului; hotarul avea un sfat mic, format din reprezentanții obștilor sătești componente; ocolul avea Sfatul cel mare al Vrancei, constituit din reprezen tanții sfaturilor mici (Stahl, 1998, vol. I, p. 185). Satele roite nu erau complet independente, fapt care vine să confirme ipoteza lui Stahl conform căreia devălmășia este condiționată
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
asupra intereselor private. Internalizarea acestei norme făcea ca sătenii să nu opună o rezistență mare redistribuirii terenurilor. În plus, după cum am spus, redistribuirea avea loc după ce se strângea o masă critică de nemulțumiți și micile înțelegeri parti culare, aprobate de către obște, nu mai dădeau roade. Cu alte cuvinte, redistribuirea avea loc atunci când majoritatea conștientiza că se află într-o situație mai proastă dacă nu schimbă regulile. Revenind la costuri, ele erau mult diminuate deoarece în comunitate existau norme de reciprocitate și
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
acord mutual, întărit rareori de acte. Aici se contată și o relație eficientă între nivelul constituțional și cel al alegerii colective în sensul în care, atunci când se ajungea la conflicte care nu puteau fi rezolvate decât în instanțele oficiale, hotărârile obștii, consemnate sau nu în acte, erau acceptate în instanță. La fel ca în paragraful anterior, îmi exprim opinia că această colaborare între cele două niveluri vine din faptul că nivelul constituțional nu avea resurse să gestioneze astfel de situații și
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
pe care statul o lasă adunărilor obștești ca pe o conștientizare a eficienței acelui mod de organizare, ci ca pe singurul posibil în acel moment. Dacă la început statul era mai mult un agent care constata rezultatele distribuției făcute de obști, în 1863 apare un Regulament al hotărniciilor, ajungându-se astfel la un sistem mixt de reglementare a împărțirii hotarelor în care atât obștea, cât și statul afectează deopotrivă distribuția terenului. Mecanismul de soluționare a conflictelor despre care vorbeam mai sus
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
actul domnesc (6, 12, 24, 36, 48), care erau și „jurători” (arbitri) și care serveau de martori în fața domniei atunci când hotărârea trebuia „aprobată sau casată”. Însă, după cum am mai spus, implicarea organelor de stat nu însemna o diminuare a rolului obștilor în stabilirea hotarelor. Deși în toate celelalte chestiuni obștea dădea o importanță decizională egală membrilor ei, în probleme de hotărnicie, oamenii buni și bătrâni aveau o importanță mai mare decât ceilalți membri datorită faptului că, în lipsa documentelor, memoria acestora era
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și „jurători” (arbitri) și care serveau de martori în fața domniei atunci când hotărârea trebuia „aprobată sau casată”. Însă, după cum am mai spus, implicarea organelor de stat nu însemna o diminuare a rolului obștilor în stabilirea hotarelor. Deși în toate celelalte chestiuni obștea dădea o importanță decizională egală membrilor ei, în probleme de hotărnicie, oamenii buni și bătrâni aveau o importanță mai mare decât ceilalți membri datorită faptului că, în lipsa documentelor, memoria acestora era deosebit de utilă. Prin urmare, pe lângă regulile de cuprindere de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de față, deoarece ciobanii cunoșteau mai bine anumite părți ale hotarului, lucrătorii agricoli pe altele și, dacă cele spuse de ei erau confirmate de sătenii din satul alăturat, atunci puteau fi stabilite hotarele. Nicio persoană nu cunoștea întregul hotar, dar obștea, ca întreg, îl cunoștea prin punerea cap la cap a diverselor părți de hotar cunoscute de un țăran sau altul (Stahl, 1998, vol. I, pp. 121-122; vol. II, p. 80) . După cum afirmă Stahl (1998, vol. I, p. 122), amestecul dintre
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
prin punerea cap la cap a diverselor părți de hotar cunoscute de un țăran sau altul (Stahl, 1998, vol. I, pp. 121-122; vol. II, p. 80) . După cum afirmă Stahl (1998, vol. I, p. 122), amestecul dintre intervenția statului și intervenția obștii varia de la caz la caz, în funcție de statutul social al celor implicați în litigiile respective. De exemplu, în cazul moșiilor domnești, mănăstirești sau boierești, ponderea amestecului statului era mai mare. După ce am văzut care erau elementele specifice nivelului constituțional și cele
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dus la necesitatea prelungirii posibilității de exploatare a aceluiași teren pe perioade mai lungi și apoi permanent. Astfel, apare și obligația tuturor de a lăsa miriștile drept izlaz la dispoziția tuturor locuitorilor satului. Prin urmare, dacă în prima etapă intervenția obștii asupra exploatărilor agricole era aproape inexistentă, în următoarele etape ea se accentuează, iar deciziile operaționale devin din ce în ce mai reglementate de nivelul alegerii colective și chiar și de nivelul constituțional, după cum vom vedea mai jos. „Tehnica moinei sălbatice silvo-pastorale” este cel mai
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
pagube agricole (Stahl, 1998, vol. I, pp. 276-277). „Tehnica izlăjirii sau a păscutului în miriște” consta în permiterea pășunatului pe orice teren agricol după strângerea recoltei, chiar dacă acel lot fusese în folosință individuală, denotând încă o dată puterea de intervenție a obștii asupra individului. Creșterea animalelor avea un caracter predominant colectiv, în principal datorită capacității reduse de a prelucra individual produsele obținute pe de urma creșterii animalelor. Acestea fie erau lăsate nepăzite în izlazul devălmaș, fie erau împiedicate sau priponite. Cele două
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în care animalele nu aveau voie să pască, și nu a celor în care aveau voie (Stahl, 1998, vol. I, pp. 258-261, 277). Existau însă și terenuri agricole pe care, datorită valorii lor economice, se produceau aglomerări. Soluția identificată de obște a fost aceea de a scoate acele terenuri din regimul izlazului și a face loturi egale care să fie distribuite către cei îndreptățiți. Suma acelor loturi se numea țarină și avea o formă de patrulater, alungită, din cauza faptului că era
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și se instalează statornic pe ele, an după an, terenul rămas pentru pășunat scade. „Nu mai este posibil, deci, ca păscutul în ogor să rămână nereglementat și se caută fie o plafonare a drepturilor de păscut, fie o despăgubire a obștii pe calea unei plăți făcute de posesorii vitelor.” (Stahl, 1998, vol. I, pp. 282-292) Despre această problemă vom discuta însă în paragrafele următoare. Tot ca regulă de cuprindere, fiecare gospodărie avea obligația de a exploata terenurile agricole cu propriile forțe
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
acte oficiale conform Codului civil, ci se apela la simpla înțelegere. Actele oficiale se realizau în cazurile în care copilul era fie înfiat, fie în afara unei legături recunoscute oficial. În cazul transmiterii terenurilor prin simpla înțelegere, se remarcă faptul că obștea funcționa ca agent de monitorizare a acestor transferuri. Prin urmare, tatăl nu împărțea averea între copii după bunul-plac, ci după un tipic practicat de toate gospodăriile. Astfel, părintele trebuie să-și împartă averea la numărul copiilor pe care îi are
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
bătrân. O altă regulă consta în faptul că băiatul cel mic rămânea în casa părintească, dar el era obligat să contribuie la construirea caselor fraților lui (Stahl, 1998, vol. II, pp. 104-107). În calitatea ei de martoră a acestor transferuri, obștea îndeplinea două funcții: una era aceea de a asigura corectitudinea împărțirii averii unei gospodării între moștenitori, iar cea de a doua de a împiedica pătrunderea străinilor în obște. Astfel, pentru a îndeplini a doua funcție, exista regula general acceptată conform
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
vol. II, pp. 104-107). În calitatea ei de martoră a acestor transferuri, obștea îndeplinea două funcții: una era aceea de a asigura corectitudinea împărțirii averii unei gospodării între moștenitori, iar cea de a doua de a împiedica pătrunderea străinilor în obște. Astfel, pentru a îndeplini a doua funcție, exista regula general acceptată conform căreia fetele nu aveau voie să moștenească pământ. Existau însă și cazuri în care o astfel de regulă nu putea fi respectată datorită faptului că singurii moștenitori erau
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
fi respectată datorită faptului că singurii moștenitori erau fete. În asemenea situații, femeia era considerată bărbat, iar bărbatul cu care se căsătorea devenea noră. Regula inversării rolurilor era făcută cu scopul de a nu da unui străin drepturi depline în obște; de unde deducem că femeia nu avea drepturi depline decât în astfel de cazuri sau atunci când era văduvă și, implicit, „proprietara” terenurilor (Stahl, 1998, vol. II, p. 117). Folosirea termenului „proprietate” în cazul acestor terenuri agricole este improprie. După cum am mai
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
o altă cauză este amplasarea respectivelor stăpâniri - fie blocarea unui drum, fie situarea într-o țarină supusă obligației de a fi dată periodic în folosință ca izlaz; o a treia cauză o constituie amplasarea stăpânirii pe un teren pe care obștea dorea să-l împartă în loturi și să-l distribuie tuturor sătenilor. Toate aceste conflicte erau rezolvate de către obște în principal prin mutarea forțată a stăpânirii într-un alt loc, denotând astfel norma puternic internalizată de toți conform căreia obștea
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a fi dată periodic în folosință ca izlaz; o a treia cauză o constituie amplasarea stăpânirii pe un teren pe care obștea dorea să-l împartă în loturi și să-l distribuie tuturor sătenilor. Toate aceste conflicte erau rezolvate de către obște în principal prin mutarea forțată a stăpânirii într-un alt loc, denotând astfel norma puternic internalizată de toți conform căreia obștea are întâietate asupra intereselor private. Stăpânirile locurești, deși mai stabile ca alte terenuri agricole, nu erau nici ele permanente
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
obștea dorea să-l împartă în loturi și să-l distribuie tuturor sătenilor. Toate aceste conflicte erau rezolvate de către obște în principal prin mutarea forțată a stăpânirii într-un alt loc, denotând astfel norma puternic internalizată de toți conform căreia obștea are întâietate asupra intereselor private. Stăpânirile locurești, deși mai stabile ca alte terenuri agricole, nu erau nici ele permanente din cauza imposibilității tehnice de a menține mulți ani la rând același teren în exploatare agricolă. Odată cu apariția tehnicilor de exploatare perpetuă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
exploatarea agricolă se făcea în continuare pe mai multe categorii de terenuri aflate în devălmășie, nicio gospodărie neputând supraviețui doar prin exploatarea ocinilor (Stahl, 1998, vol. II, p. 171). Pe lângă factorii tehnici și demografici care au contribuit la apariția ocinilor, obștea avea o serie de reguli explicite cu privire la modalitatea de transformare a stăpânirilor locurești în ocini. Un prim criteriu era legat de statusul pe care respectivul apropriator îl avea în obște. Astfel, în raport cu acest criteriu, justificarea se făcea fie prin relația
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]