621 matches
-
dominată de sentimentul neaderenței și de o „vizualitate difuză”, încercând să o acomodeze unei utopii lingvistice sui-generis. Prospețimea vocii lirice, noutatea expresiei, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna rezultatul disponibilității proprii, ci se afiliază unei orientări din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral construită pe teme „patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
entropia, urmând, în șerpuirea multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte pierdute, Timișoara, 1980; Clima temperată, București, 1981; Autobiografie ermetică, pref. Șerban Foarță, Timișoara, 1992; Erotica hermetică - Die hermetische Erotik, ed. bilingvă, tr. Balthasar Waitz, Timișoara, 1994; Zaruri de apă, cu desene de Dan
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Lebede ale puterii”, TR, 1973, 6; Nicolae Ciobanu, Prima carte, RL, 1973, 10; Dan Cristea, „Lebede ale puterii”, RL, 1973, 12; Petru Poantă, „Lebede ale puterii”, ST, 1973, 4; Șerban Foarță, Debutul lui Dușan Petrovici, O, 1973, 49; Cornel Ungureanu, „Obelisc”, O, 1974, 23; Dana Dumitriu, În adâncul acestui fluviu, RL, 1974, 25; Dorin Tudoran, „Obelisc”, LCF, 1974, 30; Dorin Tudoran, Lancelot, LCF, 1975, 47; Dana Dumitriu, Despre cuvinte, RL, 1975, 49; Nicolae Prelipceanu, Dimensiuni ce ne încântă. Poezia lui Dușan
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Lebede ale puterii”, RL, 1973, 12; Petru Poantă, „Lebede ale puterii”, ST, 1973, 4; Șerban Foarță, Debutul lui Dușan Petrovici, O, 1973, 49; Cornel Ungureanu, „Obelisc”, O, 1974, 23; Dana Dumitriu, În adâncul acestui fluviu, RL, 1974, 25; Dorin Tudoran, „Obelisc”, LCF, 1974, 30; Dorin Tudoran, Lancelot, LCF, 1975, 47; Dana Dumitriu, Despre cuvinte, RL, 1975, 49; Nicolae Prelipceanu, Dimensiuni ce ne încântă. Poezia lui Dușan Petrovici, TR, 1975, 50; Alexandra Indrieș, Topos și expresie inedită la Dușan Petrovici, O, 1976
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe moduri, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
chiar lângă incintă, îl lămurește Tiberius Nero. În timp ce vorbește, pe chip i se desenează un zâmbet fin. Altarul Păcii lui Augustus se înscrie într-un complex arhitectonic al cărui simbolism poate fi cu greu ignorat. La sud se află Marele Obelisc egiptean capturat după victoria de la Actium, care acum servește drept ac pentru cadranul solar ce poartă tot numele lui Octavianus, iar la nord îl flanchează Mausoleul. Este străjuit așa dar într-o parte de amintirea înfrângerii lui Antonius și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou că pacea este inseparabilă de succesul în război. O potrivire cu tâlc, la fel ca și simetria dintre Italia și Dea Roma. Imaginile au sens doar când sunt combinate una cu alta. Privirea i se îndreaptă către uriașul obelisc egiptean, care domină înălțimile. Pe 23 septembrie, ziua de naștere a principelui, umbra lui va cădea chiar în mijlocul altarului. Să fie acesta doar un simbol al subjugării Egiptului de către Augustus și al trecerii lui sub dominația poporului roman? Clatină din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
victime. Va veni, va trebui să vină, îmi spuneam, un timp, pentru toate e un timp, de reașezare a lucrurilor, istoria, sufocată o clipă, își va relua drumul în sensul luminării ei permanente, sociale și spirituale, iar urmele vor rămâne, obeliscuri pentru generațiile de mâine. După ce deliberarăm asupra proceselor judecate, președintele deveni, surprinzător, destins și ușor înviorat. Afară bătea schimbătorul vânt de aprilie. 23. Pământul, cernoziomul marii câmpii aluneca prin fața geamului închis al compartimentului de tren. Inima îmi bătea din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însuși se întrecuse cu Caligula, cu ani în urmă. Voia să aibă însă un amfiteatru la fel de frumos, împodobit cu statui de zei și cu delfini din bronz din care să țâșnească apă. În centrul arenei din Forum, împăratul Augustus așezase obeliscul lui Ramses al II-lea, pe care îl adusese de la Heliopolis pentru a reprezenta triumful său asupra tuturor popoarelor. Arena înfățișa Imperiul și, prin urmare, tot Pământul. Mările erau șanțurile din jurul ei, iar obeliscul central reprezenta soarele aflat în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arenei din Forum, împăratul Augustus așezase obeliscul lui Ramses al II-lea, pe care îl adusese de la Heliopolis pentru a reprezenta triumful său asupra tuturor popoarelor. Arena înfățișa Imperiul și, prin urmare, tot Pământul. Mările erau șanțurile din jurul ei, iar obeliscul central reprezenta soarele aflat în cel mai înalt punct al drumului său pe cer. Porțile amfiteatrului, care dădeau în arenă, erau douăsprezece, asemenea constelațiilor zodiacului, și erau împodobite cu statui pe ambele laturi. Caii și carele făceau șapte ture de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o să mai curețe pomii de ele? Dar caii? Unde sânt caii? Ce-au făcut cu caii? Și franțujii, care ar trebui să ridice caprei, de la care obțin cele mai bune brânzeturi din lume, ar trebui, zic, să-i ridice, lângă obeliscul din Place de la Concorde, o statuie, ce-or să facă, cine o să mai aibă grijă de ele? Că doar n-o să se poată face toate astea cu cei 5% din populația țării! Când știut este că dacă nu ai om
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Stăm În picioare ziua și culcați noaptea - până și cocoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin care Iehu se impusese o prefigurare a inversărilor dinastice ce au avut loc înainte de căderea Samariei în 722 î.C. Profetul condamnă uzul violenței pentru că vede în ea rădăcina relelor care l-au condus pe Israel la catastrofa finală. Obeliscul lui Salmanasar al III-lea, actualmente la British Museum din Londra, este înalt de 2 metri și decorat cu basoreliefuri pe cele patru laturi. Pe unul dintre aceste basoreliefuri se vede regele Iehu, numit „fiul lui Omri”, închinat cu fața la pământ
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
albanez și țigări de la niște bișnițari pe care i-ați depistat fără efort. SÎnteți trei crai puși pe distracție... mă rog, trei crai de pe trei planete, ceata lui Harap Alb. Vlad Îți spune că după spectacol se strînge lume la Obelisc, pe plajă, unde umoriștii mai fac un spectacol. În discoteca din Ring n-au fost decît o dată și nu mai doresc să revină, pentru că muzica e de căcat. Da, știu, există această legendă care spune că nu au voie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau și-l fascinau în același timp. Cu toate că i se păreau imposibil de realizat, ele îl stimulau pe nesimțite
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
voie să ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să-și ia avînt pînă în vîrf, împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate pe piedestale. Era nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai jos se afla vechea catedrală gotică mîncată de funingine, într-o cîmpie de pietre plate și negre de mormînt. în spate se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte nu aveau frunze, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe o potecă sub un cer imens și negru. Lanark își dădu seama că se află pe vîrful unui deal, printre obeliscurile unui cimitir care îi era familiar. CAPITOLUL 35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l ameți întrucîtva. Cînd văzu din nou obeliscul, arăta perfect vertical, iar focul strălucitor din vîrf era puternic. — Spune-mi, ce se întîmplă, zise Rima. Stătea ghemuită pe pămînt, cu mîinile peste ochi. Toți stăteau pe pămînt cu excepția lui Alexander, care stătea în genunchi alături de transmițătorul radio răsucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Terah. Orice ar fi scris pe el, importanța acestui obiect, nu mai lung de zece centimetri, cu o lățime mai mică de șapte centimetri, era inestimabilă. Era prima dovadă arheologică semnificativă din toate timpurile despre existența Bibliei. Sigur, mai exista Obeliscul Negru al lui Shalmaneser al III-lea, expus alături de mumiile faraonilor la Muzeul Britanic. Una din cele cinci scene de pe basorelieful obeliscului îl înfățișa pe regele Israelului, Jehu, plătind tribut monarhului asirian. Jehu apare în Biblie, iar acest obelisc, realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șapte centimetri, era inestimabilă. Era prima dovadă arheologică semnificativă din toate timpurile despre existența Bibliei. Sigur, mai exista Obeliscul Negru al lui Shalmaneser al III-lea, expus alături de mumiile faraonilor la Muzeul Britanic. Una din cele cinci scene de pe basorelieful obeliscului îl înfățișa pe regele Israelului, Jehu, plătind tribut monarhului asirian. Jehu apare în Biblie, iar acest obelisc, realizat de Henry Layard în secolul XIX, prezenta scena respectivă. Dar Jehu era un personaj minor în marea poveste a Bibliei. Despre eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]