198 matches
-
ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o simplă dejudecare și prezervație a inteligenței pure de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
munca al căror concurs ea-l cere. La început e omul însuși cel care poartă sarcinele, punând la lucru puterea sa musculară. Tot astfel mai e încă în unele părți ale Indiei, unde brațul și umerele culilor sânt singurele vehicule obicinuite pentru a transporta călători și mărfuri. Dar industria locomoțiunii au progresat. Omul îmblînzește calul, măgarul, catârul, elefantul și-i impune ca să-i poarte sarcini. El inventă încă carul, căruța, corabia. Numaidecât se modifică natura muncii cerute pentru transportul mărfurilor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și s-au hotărât ca să rămâie... curți domnești”. --Toate bune și la locul lor, sfințite, dar de unde bani? Vodă, însă, împreună “cu sfatul de obștie s-au socotit ca acum la slujba vădrăritului anului acestuia 1795, afară de opt bani vechi obicinuitul vădrărit și afară de câte un ban nou de vadră, banul milii, să se mai ia încă câte doi bani noi de toată vadra, pe tot vinul ce să ia vădrărit , cu care bani... să se plătească casăle ce s-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
frunzele de betel (Piper betle), care sunt mestecate de toată lumea pentru efectele lor analgezice, stimulente și afrodiziace (287). Tradu cătorul din 1795 a simțit nevoia unei note de subsol expli- cative : „Betel e o mâncare iubită la neamul indianilor și obicinuită spre cinste, ca la alte părți dulceața, care asemănare are cu afionul” (160, pp. 406, 415). Este evident vorba despre „dulceața [magiunul] de opium”. „Morfinomania, comună întregului Orient - scria Lazăr Șăineanu în 1900, referindu-se de fapt la opiomanie -, era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să fie compusă din toate statele riverane, plus 2 delegați ai Comisiunii dunărene. Însă numai Comisia dunăreană să aibă dreptul de a reglementa. Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp și Kogălniceanu. Alexandru Lahovary rostește unul din acele discursuri obicinuite lui, prin care-și fulgera de sus adversarii. — Ce-ați făcut din regalitatea d-voastră? Veți pierde Dunărea precum ați pierdut Basarabia, Arab-Tabia și cestiunea evreie. Și atunci coroana dumneavoastră regală, ciuntită, nu va mai servi decât spre a fi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe toată linia, opoziția mai ia câteva locuri în restul țării, dar guvernul dobândește o majoritate zdrobitoare de cel puțin șase șeptimi, astfel că revizuirea este asigurată. Acum opoziției nu-i mai rămâne decât să recurgă la arma atât de obicinuită în luptele noastre politice: retragerea din Parlament. Din această cauză lupta se va da, în amândouă Camerele, numai între cele două fracțiuni ale partidului liberal: fracțiunea radicală a lui C.A. Rosetti și fracțiunea conservatoare a lui Ion Brătianu. Dumitru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al ei. Sia se întorsese și sta acum afundată greoi în fotoliul ei obicinuit, gîndindu-se la Lică. Rim rămăsese tot la birou, cu picioarele împleticite în pledul lunecat. La oarecari întrebări Sia îi răspunsese monosilabic. întrebări cari meritau o mențiune specială pentru progresele doctorului. Dacă vărul Lică era sănătos? . Ge mai spunea vărul Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie că simți lașitatea celuilalt, fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată. Cu mișcarea lui obicinuită, Lică se întoarse pe călcâie pentru a ieși înapoia Adei. Deși întrevederea fusese scurtă, era bucuros că s-a sfârșit. Negreșit, și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimănui. Stare de lucruri limpede, fără nici linul din acele accidente ce aduc răscoală în sentimente și le amestecă, urcă la cap pe cele de la inimă, coboară la inimă pe cele din minte și dezlănțuie peste tot simțurile turburate. Elena, obicinuită de foarte tânără să ție loc de gazdă în casa părintească, își alcătuise lesne relațiile mondene. Snobismul ei o făcea să aleagă ce era mai bun și primea pe toți cu aceeași rezervă firească. Cum nu aveau pentru ea decât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
așteptarea loviturilor mai mari, pregătite abia pentru primăvara viitoare. Era destul de neliniștită în privința asta, din pricina lui Lică. Avea și ambiția și nevoia să-1 prezinte bine în public. Lică simțea și el unele accese noi de ambiție, urmate de nepăsarea lui obicinuită. "Ei ș-apoi! Să iasă ce o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada era mai în fierbere. Dacă Lică, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era de prisos. Caii erau, e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înrudirea cu doamna Drăgănescu-Hallipa nici nu se putea. Dar cum să o proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recunoșteau, deși camarade de școală. Lică, la primul cuvânt spus în privința asta, refuzase net, luîndu-și cu gestul lui obicinuit pălăria, gata să plece. - Eu pe-acolo nu calc! zisese cu încăpățînare. 192 Ar fi trebuit ca numele lui Lică și al Drăgăneștilor să fie alăturate fără știrea și fără voia lor. Pentru asta era destul ca Ada să pătrundă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate pe care o lua fără voie, profesional
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate pe care o lua fără voie, profesional. în grupul ce înconjura pe Elena, snobii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mare perturbare. Telefonul nu înceta, nici furnizorii feluriți. Marcian da Elenei un mare ajutor moral, ba se amestecase chiar și la amenajarea sălei de muzică, căreia îi hotărâse un dispozitiv bazat pe acustică, pe care nici Elena, nici servanții ei obicinuiți nu l-ar fi putut orândui. O mai ajuta și prin aceea că o înturna arbitrar de la ocupații și de la preocupare. Lua vioara și o silea să se așeze la pian. - Și așa și almintrelea tot o să fim gata! glumea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit la care te pot întrebuința!. . .", glume de fată știutoare și masculinizată prin vocațiune sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă mâine noile observațiuni cu protocolul obicinuit: vervă agresivă din partea ei, tăcere de sfinx - din dispreț sau ignoranță - de cealaltă parte. Prin coincidență, Lina, care uitase pe bărbatul ei, exclamă: - Ce o fi zicând Rim? Vom sosi înainte ca să se fi întors de la plimbarea de seară . . . Numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina, de altă, interesul pentru descoperirea posibilă, pentru vreo schiță sau proiecție viitoare cu putință a "trupului sufletului". Mini pase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit. Lina se apropie de doamna Eliza și începu cu ea o conversație cam monotonă la început, dar care se înviora treptat, apoi micșorară chiar diapazonul pentru a șopti cu familiaritate. Se auzea numai "dragă", la interval. - Ce e cu doamna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar, Lică! Desigur, patru clase primare la Tecuci. Mini se întreba acum cit timp să fi trecut de când societatea prenumăra în chip obicinuit exemplare de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul fiecăruia, undele simțirei răspîndiie nu se risipesc, ci se condensează într-un nimb. Trăim, astfel, înconjurați ca de o pavăză de emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale. Stăm alături unii de alții, despărțiți totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și Hallipa, după o inspecție a mașinei, o urni cu ritualul obicinuit al pompărei, pufuitului, trompei, lăsă un praf nesuferit și mirosul acela de benzină arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cât de slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
relua coafura de atunci. Meseria de idol cere sacrificiu!" Ce zici? Mai puțin banal decât să prescrii bromură sau limonada Roger. . . Are niște ochi cenușii dar tăioși și strălucitori ca oțelul! "Ah! Ce nostimă ești! Ce frumoasă ești!" era refrenul obicinuit cu care întîmpina pe Lenora. într-o zi o fixa, o fixa. Nu înțelegea ce vrea. "De ce te uiți așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]