353 matches
-
primitivu de Limba Rumână, compusu de Ioanu Doncevu. SÎnt creionate astfel condițiile În care vine pe lume Vania, cel de al treilea copil al familiei prezentate aici. Copil nedorit și respins permanent de mamă, Vania va cunoaște de la Început sentimentul obidei provocate de tratamentul inegal aplicat oamenilor, la Început prin compararea situației proprii În familie cu cea a fratelui și a surorii mai mari, apoi prin cunoașterea situației locuitorilor din Năpădeni, nu rareori năpăstuiți de cei În putere, cărora nu va
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
împărțea dregătoriile rudelor, era rău platnic și lacom de bani, pe care îi storcea prin înscenarea de procese. Cronicarul este martor ocular al războiului purtat cu nemții, în 1716-1717, urmat de molime, foamete și înăsprirea birurilor, inventariate tipicar și cu obidă. Pentru protectorul său, Grigore Ghica, autorul recurge la o înșirare encomiastică de calități: bun judecător și milostiv cu familia predecesorului său, politician abil în conflictele cu tătarii, spirit înnoitor în acțiunile sale culturale și edilitare, ce dădeau strălucire Curții princiare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-a mai oferit lui Prospero, care îl vede bine, astfel de imitații ca de pildă atunci când povestește starea în care ajunseseră cei trei jalnici conspiratori, Stephano, Trinculo și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
viața la el. Au sărit să ne dea ajutor zeci de bărbați, de femei, de copii. De ajutor ne-au fost și cei ce doar, au vrut să ne ajute la ceea ce facem. Am adunat cu sîrg tot ce arăta obida, și visul, și păsul, și truda stămoșilor noștri. Am avut în cale și buturugi. Dar nu ne-am lăsat, nici n-am ascultat. Și astăzi așa, și mîine așa, și viața întreagă mereu, tot așa, până ne-am pomenit că
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
În 1913, și Cabana Caraiman - Vârful Omu); - obținerea Încă din 1913 a unor reduceri de preț de la CFR, pentru membrii săi, care călătoreau În scop turistic pe diferite trasee montane etc. Anul 1918 - piatră de hotar pentru turismul românesc Atâta obidă strânseseră românii În sufletul lor de-a lungul secolelor Împotriva asupritorilor de neam, Încât desființarea hotarelor dintre ei În urma actelor de UNIRE din 1918, au descătușat energii inimaginabile În domeniul turismului. Dorința de cunoaștere reciprocă a românilor, era așa
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
26 iunie 1945. La articolul 5 (repatrierea refugiaților), „captura” fusese cât se poate de proastă deoarece, potrivit acestui document, „...au plecat în URSS cetățenele Onofrei Varvara și Busenscaia Varvara”. Cu ceva mai încercase Butunoiu să mai aline sufletul ostoit de obidă al muscalului: „În prezent se procedează la curățenia radicală a camerelor și amenajarea lor ca dormitoare conf. dispozițiunilor Dvs. verbale”. În contul articolului 11(plata despăgubirilor de război) din aceeași ticăloasă Convenție, se reușise strângerea a „...329 de vite din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
echipamentului se rezumă doar la o cutie de cremă de ghete (subl.ns.); renunță la orișice spectacol, la o prăjitură, la o seară petrecută la restaurant”. Trăgând o concluzie extrem de tristă dar foarte reală și nedreaptă, Nicolaescu mai scrisese cu obidă următoarele: „Mai pe scurt, ofițerul se subalimentează, nu are mijloace de a-și menține echipamentul și lenjeria la înălțimea rangului său, implicit relațiunile sociale”. Subliniind, pe bună dreptate, că exemplul oferit este pentru un ofițer necăsătorit, delegatul CRPAA Tutova, își
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în „Arta română”, „Flacăra”, „Vremea”. La cotidianul „România”, în 1917, este autor de stihuri mobilizatoare, patriotice, iar la rubrica intitulată „Carnetul unui pribeag”, folosind semnătura Ac., poate și pseudonimul Idem, scrie note critice, uneori adevărate pamflete, precum și articole izvorâte din obida și suferințele acelor zile de restriște. Tot la Iași mai colaborează la „Unirea”, apoi, după întoarcerea la București, numele îi va apărea, în decursul următoarelor trei decenii, sub articole, nuvele, fragmente de roman sau de piese de teatru, în paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
petrecut în dimineața acelei zile de sâmbătă, în ajunul Sf. Dumitru ... între zidurile sale... au încercat să-i reînvie amintirea, să-i redea măcar pentru o clipă strălucirea și viața trăită altă dată. S-au uitat cu un fel de obidă pe frontispiciul clădirii la titulatura: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, care alterna într-o ceață, halucinant, cu fosta denumire, Seminarul „Veniamin Costache”, făcând ca tristețea din suflet să crească. „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit o așa nedreptate..?!”, se întrebau ei apăsați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cazuri de râie“. Și a semnat: „În cunoștință directă de cauză, vecinul dvs., C. Popescu“. După un ceas, când a coborât să ia o pâine, biletul era tot acolo, lipit pe oglindă, numai că dispăruse cuvântul râie. Fusese tăiat cu obidă cu negru și, deasupra, cineva, o persoană cu o mână delicată, mâzgălise gripă. La întoarcere, în loc de gripă stătea scris cu majuscule BĂTĂTURI, o săgeată îndreptată spre un nou bilet dovedind interesul celui care operase a doua modificare: „Tratăm la domiciliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
liniștească spiritele primarul -, ce dacă a băut o bere în plus?“ „Nu bere, ci țuică“, îl corectează demn bețivanul, de parcă numai țuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Și cum mulțimea îl huiduie, pleacă zicând cu obidă: „Bere să beți voi! Vrei binele proștilor și te alegi cu ce-i mai rău“. Din mulțime se aude o voce de femeie: „Poate e strada de vină. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cari împrejurări pot îngădui înflorirea intereselor lui"1494. Pentru o mai bună argumentare a cererii de înlăturare a regimului excepțional din Dobrogea, N. S. Baboeanu afirma, referindu-se la concetățenii săi locuitori ai Dobrogei, că "purtăm tote sarcinile, avem tote obidele, tote greutățile, să ni se dee tote drepturile"1495. În încheierea articolului său, N. S. Baboeanu enunța cea mai importantă dintre doleanțele locuitorilor Dobrogei, și anume "să ni se dee representațiunea nostră în sânul poporului românesc, căci popor românesc suntem
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e fricos»” <endnote id=" (510, p. 151)"/>. Șulăm, vânzătorul ambulant de gaz dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al XIX-lea care a versificat această legendă, din care redau un scurt fragment : Dup’aceia te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre tot răul plecați Sfântul tău trup ți-l bătea Râsuri, hohote făcea. Iar unul [= un jidov] mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu tragere de inimă pentru a-i smulge recolte cât mai mari și mai bune. Acum îi plânge sufletul când vede întinderi mari de pământ pârlogite, unele întinse cât îi cuprindeau privirile. Dacă i-ar sta în puteri - gândește cu obidă, - i-ar pune la zid pe toți cei din cauza cărora agricultura țării s-a degradat, iar seva ogoarelor este suptă de mărăcinișuri, ciulini și buruieni, în timp ce bieții români se hrănesc cu produse din import, modificate genetic și otrăvite cu chimicale
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au înțeles complexitatea și noblețea acestei profesiuni. Un episod petrecut cu mulți ani în urmă mi-a întărit această constatare. Iată-l: O foarte iscusită și prețuită învățătoare de la Liceul „Costache Negruzzi”, pe nume Codrina Ludu, mi-a relatat, cu obidă în suflet, că într-o zi de iunie, când încheierea anului școlar bătea la ușă, când cu elevii clasei a IV-a pe care o conducea făcea recapitularea finală a materiei pentru a ajuta pe copii să-și ia zborul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
strofă dintr-o poezie, elemente de calcul elementar cu bețișoare sau, în lipsa acestora, cu degetele. Începutul clasei întâi primară nu l-a găsit pe Dumitru Dascălu complet nepregătit pentru învățătura ce avea să continue pentru el aproape două decenii. Cu obidă își amintește că în familia lui, la fel ca în toate familiile de țărani nevoiași cu mulți copii, frecventarea cu regularitate a cursurilor, pregătirea acasă a temelor, lectura unor cărți nu reprezentau cele mai importante îndatoriri ale învățăceilor. Întorși de la
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare, setei de dreptate socială și libertate națională. Stilul aspru, încordat, mulat pe tiparul revărsării de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
părăsirea locurilor natale după iunie 1940. În Poeme de peste graniță, primul ciclu din Furtuni pe Nistru, „crâncena tocmeală de norod” are drept urmare un „exod” ce ia înfățișarea unor apocaliptice calamități naturale (secetă, viscol, prăbușiri de stânci uriașe). Revolta cedează locul „obidei”, disperării, pe care o traduce un țipăt universal, interminabil, ca în gravura lui Edvard Munch („A țipat azi-noapte un plod/ [...] Parc-ar fi țipat o țară”). Cel de-al doilea ciclu, Versuri natale, dă fundament mai amplu tristeții apăsătoare, vecină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
fusese „ridicat” ca responsabil artistic. Cu tot „sângele proaspăt” adus în conducerea organizației UTM, activitatea „cultural-educativă” tot proastă rămăsese, dacă ne luăm după raportul lui Bighiu pe care avem toate motivele să-l credem. Iată ce scria acesta cu mare obidă în sufletu-i de mare „revoluționar al proletariatului”, cu toate că Vasluiul acelor ani era în profundă criză de muncitori datorită lipsei aproape în totalitate a fabricilor și uzinelor, colectivitățile din care comuniștii își atrăgeau noi victime la insectarul lor ideologic: „...în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
neadaptabil” a fost pus sub supraveghere. Problema neprezentării la plictisitoarele și agasantele ședințe „de partid” unde se debitau teorii fără conținut dar cusute cu multă ață roșie, i-a chinuit foarte mult conștiința tov-ului Olaru N. odată ce nota cu multă obidă următoarele: „...la ședințele noastre de tineret nu a participat Secretarii organizațiilor de bază a Partidului deoarece au avut alte treburi și întradevăr au avut și ei ședință iar alții nu au fost acasă. În schimb au participat membri de Partid
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un telefon, a preferat să evite un asemenea incident penibil și, luându-și în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai scrie și-n Biblia asta. Vai de mine și de mine! Căci nu este părtinire la Dumnezeu" (Romani, 2:12) Cum, Doamne?! zise Moșu înfuriat peste măsură, cum nu este părtinire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]