179 matches
-
suport. Poate pentru că am un mare complex de inferioritate, datorită periferiei culturale unde locuiesc și public, poate pentru că nu suport încastrarea într-un zid mare, format din 200-300 de cărămizi. Poate și pentru că sunt prea la locul meu, mic și obidit, uitând voit că sunt atâția alți hăhăitori din ritul lingăilor deveniți celebri și care-mi sunt poate doar egali (cât de modest sunt... dar în Țara Româneasca acesta e un păcat capital). Termenul de generație are ceva prea familiar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor ce au uitat povața Fiului lui Dumnezeu că : "Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie slugă tuturor", dar se înalță maiestuos lumea nouă a credincioșilor obidiți, care necontenit își aduc aminte o altă povață a Evangheliei că " Oricine se va smeri, va fi înălțat!" (Matei XXIII 1-29). Trezește-te, neamul meu românesc, la chemarea de sus a Luminei lui Christos! Scutură de pe mintea ta tot ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei fi avut altă credință religioasă decât a noastră, amestecată cu religia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu ciocurile, cu aripile, până s-a potolit și n-a mai strigat. Abia când le-a văzut pe toate cum înoată lin s-a liniștit și Rodica. Dar n-a putut să spună ce a pățit mai departe gâsca obidită fiindcă a trebuit să plece la colocviu. Nu-i greu să vă închipuiți ce-am înțeles toate trei din această-ntâmplare, ca la școală, când învățătoarele ne puneau să înșirăm ideile principale din povestea lui Niels. Mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o să ai, mi i-a dat din bursa următoare, a dat banii înapoi. Cam așa a fost începutul. Am chemat-o acasă la mine, într-o după-masă, și... asta e. Am crezut că e nebună, râdea în pulă și striga obidit: am scăpat de mama!, am scăpat de mamaaaa, aaa!!! Mi-a cam fost frică de Vichi, nevasta mea de-a doua, să nu vină acasă și să o încurc cu geloziile ei. Dezvirginarea a durat cam mult, discuții pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nenorocit de plug, Ara... aiurea și strâmb Un necultivat de dâmb, Spre a semăna porumb, Plugul bătrân mai mergea... Mai se-oprea... Până...s-a oprit de tot Într-un...ciot Noduros și netot! Ca și cum nu era îndeajuns, Supărat și-obidit, S-a întors și-a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
îmi face o cafea adevărată din Germania. Mai e un singur sac de cărbuni și două-trei brațe de lemne. Îi pup pe toți, le mulțumesc și apuc vârful oiștei cu vigoare. O trag așa, înhămată ca o vietnameză mică și obidită, fără să știu prea bine de ce mă compar cu o vietnameză la ricșă, și nu cu o chinezoaică. Orbecăi pe Triumfului, mă împiedic de vreo două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în scurtă vreme, după această dată și-au văzut agoniseala spulberată de explozia inflației, iar cu banii economisiți mai puteau cumpăra doar câte o cămașă. Viața grea, cu aspecte dramatice, pe care o trăiesc, în nesfârșita tranziție cei mulți și obidiți, o putem numi, cu un cuvânt elegant, supraviețuire. Câteva situații, pe care le-am cunoscut direct, m-au siderat și întristat. Un dascăl de prestigiu, care a condus mulți ani cunoscute școli ieșene, cumpăra două banane cu care să-și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de zi sângele națiunii acestea, obidite, nu numai de Dumnezeu, ci și de oamenii planetei și să colind iar pe potecile dragi ale amintirilor. Dar se pare, că nu mi-a fost dat să ating această culme a desfătării ființei mele, fiindcă de undeva de după un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în societatea privată a întrecerilor „care pe care”!). În această luptă pe viață și pe moarte între cei ajunși pe coama speranței și cei călcați în copitele roibului înaripat al visătorilor naivi, cavalerii căutători de dreptate și milă pentru cei obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
bogați Împotriva celor săraci. Lupta intestină produsă de această pretinsă Împărțire à la Montgomery aprinde În rândul persoanelor civilizate o pasiune generalizată pentru avere, expresie Înțeleasă ca prototip al tuturor ambițiilor individuale; deoarece, din dorința de a nu aparține clasei obidite și umilite, Își fac apariția nobilimea, aristocrația, titlurile și curtenii, dar și curtezanele etc. Însă acest soi de febră care Îl face pe om să vadă peste tot scări ale onorurilor și să se Întristeze că nu a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să știe acești obidiți ai soartei că a dat verdelen frunză și florile-n ram, că ouăle s-au ieftinit cu o sută și pâinea a crescut cu două mii, că, în sfârșit, copilașii au intrat întrun nou stadiu al libertății de a-și folosi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Berosie și Epifanie limbutu’, s’au Înmulțit rodul omenesc cu doi feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze lângă el. E mai bine ca măcar unul să scape de osânda trimisă de Dumnezeu în ținutul ăsta de obidiți. Nu vezi? Ruperi de nori, și apoi secete, păduri ce iau foc, recolte distruse, oameni și animale înfruntându-se cu tot felul de epidemii. Și ce-i mai rău încă n-a venit. De la o zi la alta, se schimbă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
biologică, intelectuală, materială și morală. Nu primisem de la strămoșii mei nici o moștenire religioasă sau culturală, însă propria-mi experiență evreiască îmi prilejuise cunoașterea dureroasă a umilinței și jignirilor la care poate fi supus un alt om. De altfel, titlul romanului Obidiți și umiliți a fost cel care m-a călăuzit spre Dostoievski pe cînd aveam cincisprezece ani. De-a lungul întregii vieți, încă de cînd eram foarte tînăr, disprețul mi-a stîrnit repulsie, un rău interior pricinuit de gîndul jignirii și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și mai puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred că abolirea nihilistă a tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact vocea progresiștilor). Amitai Etzioni, deși îngrijorat de crizele (post)modernității, continuă să spere că tot ce e mai bun din tradiția Occidentului va continua să înflorească schimbându-se, dacă refacerea valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin venirea lui Grigore Ghica Vodă. Chiar trecutul de negustor și speculant imobiliar al lui Tudor, prin care adunase o avere însemnată, e lăsat complet pe dinafară, căci lucrurile trebuie să fie foarte clare : de o parte cei mulți și obidiți, de cealaltă, clasa exploatatorilor. Însă momentul de maximă deformare manipulatorie a istoriei este cel în care Alexandru Ipsilanti îi asigură pe boierii înspăimântați că averile lor nu vor fi împărțite norodului de către răsculați : „Câtă vreme suntem noi aici, proprietatea va
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
agonisite cu atâta trudă pe prețuri derizorii și cum țărănimea vinde găina din gura copiilor cu un pol, întorcându-se acasă, doar cu trei prafuri de chinină. Să vadă și să știe că din munca lui sfântă, din sudoarea țăranului obidit își îmbuibă toți pântecul cu osânză, toți trăind de pe spinarea lui încovoiată de mizerii și nevoi." Venind în sprijinul ridicării culturale a țăranilor, ziarul publică beletristică, mai ales de factură populară, snoave și anecdote, poezie populară, povești din viața satului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lucrează un timp ca ajutor de fotograf la Sulina și Medgidia, dar orbirea va veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat ideologizată. Va trece totuși lent de la vehemența proletcultistă din Focosul (1958) spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative, se află în plan secund, ca în Flori de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]