1,297 matches
-
Iordăchescu Ionuț Premierul Victor Ponta a declarat pentru Adevărul că este de acord cu un nou mecanism de supraveghere a statului de drept propus de patru state ale UE. Prim-ministrul obiectează însă când se crede că acest mecanism vizează România, când de fapt face referire la Ungaria, unde șeful Executivului, Viktor Orban, este acuzat de nerespectarea statului de drept.
Ponta: Să nu fim băgați în aceeași oală cu Ungaria lui Orban by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38718_a_40043]
-
în cadrul întâlnirii de marți seara de la Palatul Parlamentului, în prezența șefilor Camerelor, Valeriu Zgonea și Crin Antonescu. Ponta spune că i-a adus la cunoștință lui Băsescu noile lui planuri pentru modificarea Constituției, iar președintele nu a avut nimic de obiectat, atâta timp cât schimbările se vor petrece după decembrie 2014. "Am mai discutat un lucru, fiind amândoi prezenți (Crin Antonescu și Traian Băsescu - n.r.) le-am spus: 'Domnu’ președinte în funcție, domnu' viitor președinte al României, eu vă anunț că la noua
Ponta vrea ca noua Constituție să trimită premierul la CE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39702_a_41027]
-
gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe. Un minut, un sfert de minut cât țin unele foarte scurte secvențe de cinematograf - dacă privești
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
să ne facă sănătoși pe toți și, fiindcă am făcut pe nebunii, ne lasă să murim în mizerie și în chinuri. O să ajungem noi să-l implorăm în genunchi să ne dea înapoi legea asta la care am avut de obiectat, ca niște nesimțiți nerecunoscători ce suntem, nu-i așa? Voi ce ați înțeles? P.S. “Dezbatere falsă” e când nu ești de acord cu Traian Băsescu?
Cine nu papă privatizărică, nu pupă nici reformiță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19257_a_20582]
-
a venit cu o rugăminte: „Dragă Emil. Între calcanele caselor noastre alipite pătrunde apă. Nu știu dacă ai și tu neplăceri, dar la mine se umezește peretele. Ai ceva împotrivă ca să realizăm împreună hidroizolații?” Bineînțeles că nu am avut ce obiecta. Am consimțit să facă el lucrările necesare. Eu locuiesc în alt cartier. Casa moștenită, de fapt retrocedată după samavolnică expropriere, mai este plină de chiriașii din epoca ICRAL-ului de care nu pot scăpa. Și chiriile sunt de pe atunci. Mulțumescu-ți
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
se simțea tot mai rău și încercă din puținul sau s-o ajute și pe Veronica, trimițându-i din când în când câte 50 de franci. Cum nu venea nici în vizită, Veronica îi cerea măcar o fotografie. Dar Mihai obiecta că nu se fotografiază, căci avea fața umflată "ca de orbalț" din cauza bolii. 1883-11-25 Veronica află că Eminescu se simțea foarte rău și este internat la sanatoriu. Pentru că nu avea bani iar pensia de pe urma soțului ei, Ștefan Micle, încă nu
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
urmă, însă, acesta se certase cu secretarul de partid al municipiului Lugoj, Racolțea, care îl chemase într-o împrejurare oarecare la ordine, la primărie, dar Diniță, căpos din fire, refuzase să i se înfățișeze pe motiv că avea ore. Și, obiectase, se zicea, cu mustața mai zbârlită ca niciodată, că nu-i era el, în definitiv, subordonat secretarului de partid din Lugoj. Ș-apoi, la urma urmei, de la ore n-avea dreptul să-l scoată nimeni, eventual ministrul de resort, adăugase
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Atunci o văzusem că ridică ușor două degete și, întrebată fiind de profesor ce dorește, ea îi spusese abia șoptind că ar ruga să i se permită să-și ia batista din palton. Bineînțeles că profesorul nu avusese nimic de obiectat împotriva unei cerințe atât de firești, iar Angela, tocmai Angela!, eleva fără cusur, trecând pe lângă mine îmi lăsase discret pe bancă un mic ghemotoc de hârtie care conținea problema rezolvată. În ziua aceea o condusesem pentru prima oară la sfârșitul
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
de neînțeles. Izbuti să descifreze doar o formulă, repetată de mai multe ori: „Mater salva nos!“, referitoare la un nume de neînțeles, aidoma șuieratului unui șarpe. Aruncă Încă o privire În jur. Era cu putință ca nimeni să nu fi obiectat la acele cuvinte? Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu mai era cale de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era pe deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar... facă-se voia dumitale!, a surâs Îngăduitor Adam Adam. Așadar: La Început a fost Cuvântul... - ...Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul! Știu: Evanghelia lui Ioan, capitolul Întâi, versetul unu... Domnule profesor, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
extraordinar, superior celei scrise de el. „...atunci mi-am scos pula”, scria copilul, „și considerând că era exact lucrul de care avea nevoie cu ardoare tânăra din fața mea, mi-am introdus-o într-însa. Ea n-a avut nimic de obiectat. Ci, dimpotrivă, a gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar lua drept un artist de cinema. — Ca să nu mai vorbim că nu mai sînt ce-am fost cîndva. Mi-am pierdut musculatura herculeană În Închisoare și de-atunci... — Mie Însă Îmi păreți a fi Charles Boyer, por la percha, obiectă tata. Ceea ce Îmi amintește că voiam să vă propun ceva. — Eu, pentru dumneavoastră, domnule Sempere, dacă e nevoie, fac moarte de om. Trebuie doar să-mi spuneți cum Îl cheamă pe individ, și eu Îl lichidez fără nici o strîngere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai bun ca pîinea caldă și nu se ia de nimeni. Îi place să se Îmbrace În balabustă și să iasă ca să cînte? Și ce-i cu asta? Oamenii sînt răi, asta e. Don Anacleto tăcea, ochii plecați. — Răi nu, obiectă Fermín. Imbecili, ceea ce nu-i totuna. Răul presupune o determinare morală, o intenție și o anumită gîndire. Imbecilul sau mîrlanul nu stă să se gîndească ori să raționeze. Acționează din instinct, ca jivinele din grajd, convins că face bine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante rămase o vreme În tăcere, mușcându-și buza. - Dă poruncă unei escorte de străjeri să Înșeueze grabnic doi cai, pentru noi. Vreau să merg și să văd. - Dar focul a fost stins, nu mai e nici o primejdie... Încercă să obiecteze celălalt. - Nu incendiile mă preocupă, replică Dante sec. Aproape un ceas trebui să treacă până când caii fură gata de drum. Amiaza trecuse deja binișor când Dante și șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a o lua mai apoi de la Început, egale cu sine, În ciclul lor de combinații care este numai aparent infinit. - Douăzeci și șase de mii de ani? Dar acest timp nemărginit nu e decât o clipire În ochiul lui Dumnezeu, obiectă Dante. Cum ar fi posibil ca puterea lui infinită să repete șa nesfârșit identicul? Oricât de vastă, Împărăția sa ar reveni la nimic În mod periodic? Și iarăși cele șapte zile ale Facerii, de fiecare dată, și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a deveni stejar. Numai Înșelătoarea mărginire a simțurilor noastre ne amăgește cum că lucrurile ar fi schimbătoare și ne constrânge să vedem fragmentar ceea ce, dimpotrivă, este stabilit dintotdeauna. - Dar din asta rezultă că Însăși mișcarea corpurilor e o iluzie, obiectă Dante. Și totuși, suntem Înconjurați de dovada cea mai evidentă a contrariului, chiar În corpurile acelea cerești pe care se Întemeiază știința dumitale. Nu răsare soarele În fiecare zi, nu scade luna cu măsura ei exactă În fiecare lună? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec. — Bine, dacă insiști să fii ridicol. — O, nu pune așa problema! a obiectat el. —...numai fiindcă nu te las să mă săruți. Crezi că... — Ascultă, Isabelle, a Întrerupt-o el, știi că nu despre asta este vorba. Și chiar dacă presupunem că ar fi... am ajuns Într-un punct În care ori ne sărutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la loc În sertar. Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite, iar Într-o seară a dus muncă de convingere cu Amory ca aceasta să-l Însoțească. — Urăsc bezna, a obiectat Amory. Pe vremuri, mai ales când aveam cu adevărat imaginație, n-o uram, dar acum crede-mă că n-o pot suferi... În privința asta mă comport prostește. Știi că n-are nici un sens. — Foarte posibil. Mergem spre est, a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
născocește un milion de motive din care să rămâi, așa că hotărârea ta, când e luată, nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trupului nopții. Nu e totul ca o lume de fantome? Dacă poți să-ți convingi calul să ridice picioarele, hai s-o tăiem prin crâng, În căutarea iazurilor tainice. - E trecut de unu și o să intre diavolul În tine, a obiectat el, iar eu nu știu destule despre cai ca să mân unul În Întunericul ăsta ca smoala. - Taci din gură, prostule! a șoptit ea, parcă fără nici o legătură și, Înclinându-se, l-a bătut ușor cu cravașa. Poți să-ți lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voinic. Acest tânăr domn - a arătat cu degetul mare spre secretar, rostind „tânăr domn“ ca și cum ar fi spus „băiat de servciu“, fără să se refere cu adevărat la tinerețe - are des Întâlnita concepție cețoasă despre semnificația celor mai populare cuvinte. - Obiectezi față de faptul că tiparul e controlat de capital? l-a Întrebat omul cel masiv, fixîndu-l prin ochelarii de automobilist. - Da, și obiectez Împotriva faptului că eu trebuie să muncesc intelectual pentru capitaliști. Mie mi se pare că la rădăcina tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se refere cu adevărat la tinerețe - are des Întâlnita concepție cețoasă despre semnificația celor mai populare cuvinte. - Obiectezi față de faptul că tiparul e controlat de capital? l-a Întrebat omul cel masiv, fixîndu-l prin ochelarii de automobilist. - Da, și obiectez Împotriva faptului că eu trebuie să muncesc intelectual pentru capitaliști. Mie mi se pare că la rădăcina tuturor afacerilor pe care le văd În jur stă exploatarea și proasta remunerare a unei mase de oameni care se lasă impilată. - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trebuie să fie musai luată în serios. Scrisul era ordonat, aproape prea îngrijit chiar, ceea ce nu se putea spune și despre conținut. Un îngrijitor de la o baie publică otomană poate că ar nu ar fi găsit nimic la care să obiecteze în mod deosebit, dar în Germania nazistă scrisorile de dragoste ale lui Reinhard Lange erau în mod sigur de ajuns ca să-i asigure nerușinatului lor autor o excursie într-un KZ, unde să aibă pieptul plin de triunghiuri roz. — Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]