639 matches
-
terapiei americane - și nu numai - a fost dominată de psihanaliză. Precizez însă că terapia familială de această factură este totuși ceva diferit, ea operând cu modelul interpersonal (vezi 9.2.2.). Figura clasică a terapiei familiale, bazată pe principiul relațiilor obiectuale, este N. Ackerman (1958). Ideile principale ale modelului pot fi rezumate astfel: - la nivel de cuplu, internalizările patologice (introiecțiile) din timpul copilăriei ale unui soț sau ale amândurora conduc la un comportament confuz și conflictual; - abaterile comportamentale ale copiilor rezultă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a subiectivității sale. Ea este o psihologie a vieții interioare, obiectivată prin Întâlnirile și actele persoanei, ca subiect, În relațiile sale cu ceilalți indivizi, percepuți În interioritatea sa ca ființe asemănătoare. Având În vedere aceste intenții, se urmărește abordarea cadrului obiectual al physis-ului persoanei umane, drept mijlocul cu ajutorul căruia să pătrundem În interiorul ființei pentru a o obiectiva și a Încerca, În felul acesta, să explicăm subiectul său interior care este psyché-ul. Subiectul, deși interior, tinde În permanență să iasă În afara persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
simple și exclusive rapoarte de comunicare exterioară, ci o angajare sufletească profundă, interioară. Dai de fiecare dată, pentru a primi, și aștepți ca să primești, pentru ca tu la rândul tău să poți da și tot așa În continuare. Darul este simbolul obiectual care stabilește puntea Între egotismele a două persoane care se Întâlnesc și care comunică sufletește Între ele. Fiecare dintre ele așteaptă ceva de la celălalt, pentru ca, la rândul său, aceasta să-i ofere altceva. Este un schimb reciproc cu semnificație simbolică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, istoria culturală a omenirii cunoaște numeroase situații, cu caracter simbolic, când Înșelătoria a reprezentat calea de a-i domina pe ceilalți considerați ca adversari. Cel mai celebru caz istoric este calul troian. Ce este calul troian, dincolo de aspectul său obiectual? Calul troian este darul simbolic prin care se caută a fi captată bunăvoința adversarului prin Înșelarea acestuia. Ca simbol, calul troian este imaginea falsă, care are aparența Binelui, a Împăcării, dar care ascunde În interiorul său Răul ce aduce nenorocirea. Darul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imaginii sunt elemente decorative, artificiale, create și produse de către om În scopul corectării sau confecționării unei imagini și Înfățișări personale. Aceste accesorii au o semnificație extrem de interesantă și specifică din punct de vedere psiho-moral. Ele reunesc complexul de elemente subliniate obiectual, prin care o persoană dorește sau tinde să se Înfățișeze Într-o formă cât mai atrăgătore, sau cel puțin corectă, În fața celorlalți. În felul acesta, accesoriile imaginii sunt elemente care prelungesc și obiectivează tendințele fantastice ale imaginii corporale sau ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obiectului persoanei prejudiciate este un act de reparație morală, prin care, o dată cu obiectul, este anulată și acțiunea imorală. Este o proiecție a culpabilității asupra obiectului. Ne punem Însă În mod firesc Întrebarea dacă, În mod real, culpabilitatea a fost lichidată. Obiectual da, dar din punct de vedere psiho-moral nu. Este necesar ca orice act reparator să restabilească echilibrul de comunicare psihologică și morală Între cele două persoane. Acesta este realizat prin iertare. Iertarea este recunoașterea și afirmarea dorinței persoanei vinovate de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin reducerea numărului „pașilor”, a etapelor care conduc la descoperirea soluției, regula reprezintă o formulă parțială a soluției. Ulterior, L.N.Landa (1973) a identificat algoritmul cu procedeul conceput ca activitate complexă care tinde spre descoperirea de noi raporturi în lumea obiectuală. Potrivit concepției lui Landa, un algoritm este un procedeu care creează posibilitatea economisirii timpului pentru rezolvarea unor categorii de exerciții și probleme care implică modele similare de rezolvare. Algoritmizarea în instruire nu se rezumă la dobândire de algoritmi, deși includ
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii vocabularului atât în psihologie, cât și în psihopatologie și psihiatrie, desemnează calități ale unor manifestări psihice subiective, normale și patologice și nu structuri obiectuale ca în cazul anatomiei și al patologiei somatice. Să vedem în continuare cum sunt exprimate, din punct de vedere științific și cultural, conceptele de boală. Între limbajul științific și cel cultural există deosebiri pe care le-am menționat deja. Punctul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociate cu tulburări de caracter (neascultare, obrăznicie, încăpățânare, iritabilitate, gelozie, violență, emotivitate, sugestibilitate, capricii etc.). 4) Sindromul anxios Anxietatea este o stare de neliniște psihopatologică care se poate defini în trei moduri: a) Ca sentiment al unui pericol iminent, nedeterminat obiectual, a unui pericol neprecizat care ar urma să se producă. Acest sentiment se însoțește de elaborarea de fantasme care amplifică totul ridicând situația la proporțiile unei drame. b) O atitudine de așteptare în fața unui pericol, cu caracterul unei veritabile stări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denumit această afecțiune ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă asupra diferenței dintre ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S. Freud o include în grupa „nevrozelor actuale”, considerând-o ca pe un exemplu de investire obiectuală și de regresiune narcisică. Ipohondria reprezintă grija exagerată a unei persoane privind starea de sănătate personală în plan fiziologic, somatic sau psihic. Din acest punct de vedere, ea este o „boală imaginară” în cursul căreia individul „inventează” o suferință de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiză comparativă a psihopatologiei cu celelalte discipline umane, ci să analizăm raporturile care exista din punct de vedere metodologic, în primul rând, între psihopatologie și aceste discipline. Raporturile dintre științe sunt de mai multe tipuri. Acestea pot fi următoarele: raporturi obiectuale, privind modul de a considera natura obiectului cercetat; raporturi metodologice, privind atitudinea față de obiectul cercetării și tehnicile de studiu utilizate; raporturi epistemologice care privesc ce anume se urmărește în cunoașterea obiectului supus cercetării științifice; raporturi de interferență urmărind a scoate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiectul cunoașterii științifice; raporturi formale, privind caracterul practic-aplicativ al cunoștințelor dobândite într-un domeniu și felul în care acestea pot fi extinse și utilizate și în alte domenii înrudite. Vom prezenta în continuare aceste aspecte în cazul psihopatologiei. 1) Raporturile obiectuale Obiectul psihopatologiei este persoana umană aflată în stare de suferință psihică, în mod special fenomenele psihice morbide. Acest aspect apropie psihopatologia de psihologie care studiază fenomenele psihice normale, dar și de psihiatrie care se ocupă de aspectul medical al tulburărilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
verbal în plan interior, expunerea liberă în gând a acțiunii; formularea acțiunii intelectuale în limbaj interior, formula verbală este redusă, concentrată, decurge automat. Teoria lui Galperin reprezintă concepția potrivit căreia procesul de învățare eficientă se desfașoară de la actiuni practice sau obiectuale la manifestarea lor mentală bazată pe mecanismele verbale (formarea acțiunilor mentale constituie fundamentul formării celorlalte procese psihice). In acest context, gândirea devine un mecanism de orientare a comportamentului în acțiune, iar învățarea se reduce, în prima faza, la însușirea elementelor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
filme, suporturi audio și/sau video etc.; b) mijloace de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice: - instrumente, aparate și instalații de laborator; - echipamente tehnice pentru ateliere; - instrumente muzicale și aparate sportive; - mașini de instruit, calculatoare și echipamente computerizate; - jocuri didactice obiectuale, electrotehnice sau electronice; - simulatoare didactice, echipamente pentru laboratoare fonice etc. Această clasificare are un caracter relativ și, nu de puține ori, mijloacele care cuprind mesaj didactic sunt și suporturi pentru facilitarea transmiterii noilor cunoștințe, după cum și suporturile însele induc, direct
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ca modalitate de relație între individ și lumea obiectelor și a relațiilor constituie formula primară a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției și, implicit, o cale de organizare a cunoașterii. Într‑o anumită perioadă de viață, majoritatea relațiilor obiectuale se stabilesc în cadrul jocului. J. Piaget sugera că jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare. Prin asimilare, copilul încorporează în modalitățile existente ale gândirii întâmplări, obiecte sau situații. Astfel, ca „asimilare pură”, jocul nu era considerat atât o modalitate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
produsă de P. este, probabil, singulară. Poetica minimalistă își găsește o ilustrare remarcabilă la el. Decorul e minim: cadrul fizic se limitează la un tramvai, la o poză de familie, la o mahala etc. Elementele acestei fâșii de existent (văzute „obiectual” și „evenimențial”) sunt obiectul unei prelucrări suficient de libere pentru a putea fi considerate „naturale”; realismul nu e parazitat de convenționalisme, adică de constrângeri ținând de formal (dispare marcarea grafică - prin versificare - a genului), de tematic (nu apar în structura
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
o „sistematică a personajului literar” bazată pe relația dintre identitate și alteritate. Utilizând ca punct de referință sistemul persoanelor gramaticale, teoreticianul distinge trei „Arhipersonaje”: monologic (un „El” privat de relația cu Celălalt, o „sumă de atribute” având o existență pur obiectuală: Dinu Păturică, Dionis, Goriot ș.a.), dialogic (un „Eu” care se definește în funcție de un „Tu”, un subiect veritabil constituit prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic (un „Eu” care se constituie
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare: universul obiectual, spațiul și timpul, natura și nemărginirile cosmice, ambianța protectoare/ amenințătoare a locurilor ș.a. Volumul Frumosul pur. Poetici clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa anilor ’80: discursuri de critică și teorie literară bazate pe elementele poeticilor
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
1989), A. Freud adoptă o poziție destul de complexă. Uneori, ea limitează mecanismele de apărare la procesele intrapsihice și afirmă că „orice idee despre apărare se bazează pe existența unui proces intrapsihic, și nu pe acela aflat în relație cu lumea obiectuală”. Alteori, ea consideră că eul se apără atât împotriva pericolelor interne, cât și a celor externe: „Într-un mod cât se poate de simplu, în anumite situații, împotriva stărilor de sentiment, apărarea este pusă în legătură cu pericolul pulsiunilor sau cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea reacțională. 4) A patra categorie, aceea a apărărilor mature, cuprinde altruismul, sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut mult de câștigat de pe urma analizei conținutului și se bazează pe concepte teoretice precum relațiile obiectuale, întreruperea dezvoltării și deficiența structurală (așa cum au fost ele definite de Stolorow și Lachmann, 1980) sau conceptul de narcisism al lui Kohut (Kohut și Wolf, 1978). Într-o analiză recentă a utilizării testului Rorschach în investigarea mecanismelor de apărare, Ritzler
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
judecată. Mai mult decât în cazul altor mecanisme de apărare, rolul său este eminamente pozitiv în structurarea vieții psihice, ca și în instaurarea de moduri relaționale. Proces de separare, clivajul inaugurează demarcația dintre un aparat psihic diferențiat și primele relații obiectuale marcate de ambivalență. Să amintim aici că, descriind originea lumii, Facerea începe cu separarea primordială, aceea a pământului de ape. Așa cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), clivajul nu este la drept vorbind o simplă apărare, ci mai degrabă o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
numită de autoare clivaj al obiectului. Este cel mai primitiv mecanism de apărare împotriva angoasei, destinat să aducă eul la o mai mare coerență și să stabilizeze turbulențele relaționale care îl agită. După M. Klein, dat fiind faptul că relațiile obiectuale există de la început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contra angoasei de a pierde un obiect, fie pentru a-ți asigura un ascendent asupra lumii exterioare. Această metodă de apărare se exprimă în două feluri: este o acțiune susținută de o dorință de asimilare și operează în cadrul unei mișcări obiectuale, altfel spus, orientată spre exterior. Astfel, noțiunea de identificare antrenează două principii aparent contradictorii și totuși complementare pentru logica inconștientului: cel al echivalenței (același) și cel al distincției (celălalt). Asemănătorul și diferitul, subiectul și obiectul, unicitatea și pluralitateasunt utilizate toate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
utilizate toate, în același timp, de către procesul de identificare, finalitatea constând în protejarea și îmbogățirea eului. Astfel, „fantasmele inconștiente de identificare” reprezintă o parte esențială în construirea eului în relație cu celălalt. Identificarea constituie punctul de pornire al unei relații obiectuale, precum și o apărare esențială împotriva absenței obiectului, pentru a deveni mai apoi „calea regală a detașării libidoului de obiecte” (Florence, 1978). Istorictc "Istoric" Din perspectiva psihanalizei și a inconștientului, noțiunea de „identificare” este studiată de Freud în Interpretarea viselor (1900
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]