230 matches
-
intenție estetică. În genere, știm că scurtmetrajul reprezintă o etapă necesară, intermediară prin care trec toți regizorii pe care-i cunoaștem mai ales prin lungmetraje. Într-un fel, scurtmetrajul are destinul nuvelei în literatură: oricât de bună ar fi, este obnubilată de roman, care reprezintă confirmarea pentru un scriitor. Însă, ca și nuvela, scurtmetrajul are propria sa poetică, propria sa lume, propriile festivaluri și un public al lui. În montajul realizat de Laurențiu Damian comparația era inevitabilă, dar nu știu cât de acută
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică - jurasem să fiu nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar fi putut fi altfel? O singură obligație fusese omisă din conținutul jurământului: să fiu uman, de aceea, sub cristalul de pe birou, aici ca și la fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a-l cunoaște, așa cum s-a întâmplat la prima întâlnire dintre Ioan Botezătorul și "noul Mesia". Sunt fapte obișnuite, "felii de viață", pentru o lume profană, care obnubilează, premeditat, manifestarea sacrului. Rămâne de relevat și de acceptat hierofania, simbolul drumului către o speranță în conformitate cu așteptările, făcând să rodească dorul lor pentru poezia înaltă. Mai încărcată biblic este întâlnirea dintre Creangă și Eminescu la Școala din Păcurari. Toți biografii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fenomenele de confuzie este supralicitarea poeticului și invazia lui în proză. „Proză poetică” sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii de Curtea-veche
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers personal, D-na Zaharia se dovedește parcimonioasă, în sensul că adesea își obnubilează observații și comentarii cu totul originale, în spatele 6 unor apropiate comentarii exegetice. Dintr-o grijă excesivă pentru ținuta științifică, comentarii originale exprimate ca atare („credem”, „îndrăznim să considerăm” sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ajuns să-i consacre întreaga sa energie. Deși citește cu creionul în mână (sau tocmai de aceea!), arareori se întâmplă să-l încânte vreo carte. Erle Stanley Gardner îi e prieten prea apropiat, așa că sentimentele s-ar putea să-i obnubileze obiectivitatea. Despre Peter Cheyney notează că e amuzant, dar nu mai mult de atât. Pe Ross Macdonald îl prizează cu încântare, dar din nou lucrurile sunt explicabile: rareori s-a văzut un ucenic mai dornic să imite modelul magistrului... Margaret
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Alighieri (1931). Ele vizează enciclopedismul (toți oamenii se trag din maimuță, „Numai Iorga știm prea bine / Că se trage din Larousse”) și depășirea competențelor (în discuție fiind omul politic și dramaturgul), ca și mitografia țesută în jurul statuii vivante a savantului, obnubilând spiritul critic. Epigramele din Vin și apă (1936) par să plece de la paradoxul amatorului de vinuri care se lasă convins de medici să meargă la o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian „Nec vivere carmina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a unor termeni, concepte obnubilate de vocabularul bolșevic. Unul dintre acești termeni care a inflamat dezbaterea publică a fost cel de elită, mai ales că adecvarea sa noțională la realitatea postcomunistă existentă era destul de îndoielnică 1. Orice teorie a elitelor acceptă principiul societății ierarhice. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
frământat Evul Mediu, Renașterea și a cărei miză s-a pierdut, fiind eliminată din proiectul modernității. Această chestiune abordată în cazul lui George Manu1 ilustrează un moment exemplar din existența savantului, înscriindu-l în tradiția elitei intelectuale interbelice. Modernitatea a obnubilat experiența religioasă, specifică personalității umane, punând în locul său, ceea ce Pascal ar numi divertismentul, o agendă lipsită eminamente de funcția esențială a lui homo religiosus. Preocuparea științifică a lui George Manu pentru Cercetarea asupra absorbției razelor alfa - titlul unei strălucite teze
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
posibilităților reprezentaționale în contextul cercetării critico-retorice este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții remarcabile, cum ar fi superbul act de oratorie conținut în adresa de la Coatesville. Marea inovație și marea realizare a criticului Edwin Black, în încercarea sa (mediatoare) de a modela și modera, teoretic și practic, o relație autentică, umană, între
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se poate de precauți în ce privește caracterul arbitrar al alegerilor celor care, de dragul unui ideal, oricât de nobil, sacrifică realitatea concretă a vieții din jur. Într-adevăr, alegerea lui Hitler a panaceum-ului său exprimă acest atribut fundamental, care aproape că le obnubilează complet pe toate celelalte: este total arbitrară. Întâmplător sau accidental, Hitler "a început să urască", dacă ne reamintim vorbele sale, evreii și nu pe oricine sau orice altceva. Restul e istorie, cum spun americanii. Însă acest accident, această alegere arbitrară
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Reagan din perspectiva criteriilor istoriei mitice americane narate de președinte, în detrimentul, desigur, al altor criterii de evaluare, cum ar fi cel ideologic. În consecință, notează Lewis, cadrul general și dominant al narațiunii, ce găzduiește retorica lui Reagan, a reușit să obnubileze semnificativitatea oricăror critici cu privire la caracterul "inexact" al afirmațiilor sale. Astfel, credibilitatea și popularitatea lui Reagan nu au fost afectate în nici un fel de lipsa de acuratețe a unora dintre declarațiile sale, atâta timp cât povestea continuă să propună publicului un "adevăr" plin
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
identificarea agentului schimbării responsabil de configurația curentă respectivă. Această nu înseamnă, însă, că rolul de participanți activi la schimbare/menținere a anumitor relații sociale (de putere) al persoanelor poate fi trecut, în vreun fel, cu vederea. Dimpotrivă. Dacă eludăm sau obnubilăm acest aspect, încheie criticul, la ce bun identificarea posibilităților oferite de libertate? În ultimă instanță, Ray McKerrow se întoarce înspre relația dintre putere și adevăr, într-o încercare de a estima "rolul discursului ca agent al adevărului"736. Dacă respingem
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
evoluție, dezvoltare, identitate etc. „Legăturile“ care țes aceste situații, contexte, pro cese, stări etc. sufocă percepția spontană prin suprapunerea unor imagini „prefabricate“ ale unui trecut „prefabricat“. Frica de a nu pierde ceea ce avem creează identități, reprezentări și lumi „moarte“, care obnubilează prezența vie ca fapt de a fi autentic. Astfel, legându-te de o formă anume a trupului sau a lumii, ajungi în imposibilitatea de a exista în adecvare cu fluiditatea naturală a mișcării sufletului. Șamanul care își schimbă forma poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Circulația acestor forme hibride prezintă importanță pentru studiul de față și din motive ce țin de sociologia lecturii. Parodiile au fost și vor fi, probabil, iscate întotdeauna într-un context istoric specific. S-a observat deja că, în principiu, acestea obnubilează, închid epocile de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) și nu poate explica cum face pronumele anaforic selecția referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este perceput și conceput ca un agregat psihofizic, adică o mașină complexă ghidată de lumina rațiunii (la fille de la Cité!) după principiul utilității (Diderot). Tezele scepticismului iluminist se îndreaptă explicit împotriva tradiției Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pură afirmație de sine. Trecerea de la diateza activă la cea pasivă indică deja pregătirile pentru o afirmație ulterioară, privitoare la condițiile de autoafectare ale fenomenalității. Să reținem în acest punct un prim aspect: orice determinare ontică a manifestării tinde să obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
literatura română modernă, prelungit și de volumul Identificări (1977), se concretizează, de asemenea, într-o micromonografie, Introducere în opera lui B. Fundoianu (1984). Criticul își asumă misiunea de a defini universul unui autor practic necunoscut, a cărui imagine publică este obnubilată de prefața - reputat antiromânească - la Imagini și cărți din Franța (1922). Expertiza vizează succesiv toate compartimentele operei lui Fundoianu - poezia, eseurile, publicistica, stabilind pretutindeni genuri proxime și diferențe specifice. Apărut în 1974, volumul Critică și profunzime inaugurează un proiect incluzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
nevasta stearpă, la fel e transformarea povestitorului scenei în om-copac) și a lui Szász Gyula, a cărui nevastă adulteră dă naștere unui băiat care va urma în viață un traiect de picaro catolico-ortodox. Pitorescul abundent, ornamentația în cascadă, planurile hiperminuțioase obnubilează funcția mitică, lăsând impresia de inconsecvență, în ciuda virtuților de stilist pe care C. le vădește. Romanul documentar Când toca la Radu-Vodă (1992) se dorește o evocare a bucureștenilor dintotdeauna, în efortul lor de a-și emancipa orașul. Apelul copios la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
un naționalism primitiv acționează și asupra arbitrului electoral, poporul, îndemnat din toate părțile să se exprime, oriunde și oricum. Participarea politică a cetățenilor este, evident, un ingredient important al democrației. Problema e că definirea cetățeanului în termeni "administrativi" tinde să obnubileze importanța calității politice a acestora. Din nou, mass-media joacă, și aici, un rol deosebit. Făcând abstracție de cartelizarea presei românești și de discursul maniheist, profund non-jurnalistic, ce a câștigat teren în spațiul nostru public, nu putem trece peste faptul că
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
dat măsura întreagă a înzestrării (N. Milcu, Al. Călinescu, Al. Vianu, I. Șiugariu ș.a.) sau care au jucat un rol în epocă (I. Chinezu, O. Botez, Th. Murășanu ș.a.). Comentariul îmbină demersul analitic și critic cu evocarea, care însă nu obnubilează judecata de valoare, ci doar dă textului un fior de autenticitate și de trăit. Cel mai amplu studiu, o „schiță pentru o monografie”, e consacrat lui Octav Șuluțiu, critic luat ca model, deoarece ar fi „cel mai cinstit comentator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
ne Împinge spre aporii insurmontabile, inclusiv pentru rațiune. Chiar dacă trăim Într-o epocă a clamării holismului și globalizării, se practică În continuare abordarea fragmentară, autarhică, de adâncime, neglijându-se confluențele, difuziunile, interdependențele. Există un gust al specializărilor și Îngustimilor care obnubilează coerența după care tânjim. S-a ajuns chiar la un cult al cercetării „egoiste” În care nu știe dreapta ce face stânga. Omul de știință este rupt de creația artistică, desconsideră contextul sociocultural, nu vede În perspectivă, uneori nu știe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Lumea nu mai este citită ca parabolă sau alegorie, ci ca o imensă textură înzestrată cu un uriaș coeficient de conectivitate imanentă. „Metanarațiunile” și gândirea sistematică stârnesc astăzi suspiciuni. În era recentă a deconstrucției, diferența dintre impostură și genialitate este obnubilată de practica scriiturii anarhice. Devine tot mai greu să fii excentric când centrul nu mai este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci, nu mai rămâne la îndemână decât catastrofa descentrării. În critica literară, intertextualismul desființează ideea de intrigă narativă. Pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]