358 matches
-
oi trezi,Ce mult, copilului, eu mi-aș doriPărul a-i netezi.... XXIX. VULCAN LATENT, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015. Vulcan latent... Are neliniști iarăși ramul gol... Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Citește mai mult Vulcan latent...Are neliniști iarăși ramul gol...Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea,Văzduhul clar așteaptă boarea,Verdeața va erupe iarăși din pământ,Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt,Miresme dulci vor izbucni spre soareși el o să le-adauge valoare,Pârâul cel înmărmurit în gheațăSe va trezi, fluid
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
mea Când mă atingi cu mii de diamante, Să-ți faci din ram de mine, cuib de stea... Și-nmănușată într-a ta privire - ahhh ,Doamne, tu -argint, eu...trupul gol, Parfum de pura noastră contopire să pun.... pe Luna nopților obol ! Și-n rima cea de noi împerecheată Cum râde pruncul , sânul când primește Să nu mai știu de care flori, de-odată Zăpada albă-a inimii îmi crește Și-apoi, sălbatic, până-n primavară, Să te topesc sorbind din cupa ta
DIN STELE ALBE, OCHII TĂI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374294_a_375623]
-
după evenimentul tragic, dar tații și mamele erau acasă sau în altă locație, nebănuind nici pe departe că acei copii ai lor îi chemau din instinctul pur patern sau matern, ca să le salveze viețile. Moartea și-a luat din nou obolul, cum o face ori de câte ori destinul, acel halou karmic de neschimbat pentru orice ființă umană, îl oferă - din ce în ce mai des în ultimul timp - acesteia. Dar, după cum spune un simpatic contemporan al nostru, „ ... trăim în România și asta ne ocupă tot timpul. „ Culmea
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și artiștii poporului. Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
enescian de talia celui actual n-ar beneficia, și el, mediatic, de înaltul patronaj al șefului statului (chiar dacă, să zicem, statul ăsta nu e cel al lui Enescu, ci republica instaurată de tancurile rusești), de ce înalta muzică nu ar primi obolul capului țării? Dar, care cap? Care țară? Cine s-ar jena să-i vadă pe Juan Carlos, Blair, Chirac, Havel "patroni" legitimi blazonînd festivaluri de anvergură?! (Sperăm să nu apucăm ziua în care Festivalul să stea și sub înaltul patronaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nobilul Ateneu era... onorat de inevitabila prezență a președintelui și a premierului. Între ei, dar într-o poziție retras-subalternă, de umilă curtoazie, un Mandeal oricum neexplicîndu-le subtilități ale partiturii Ritualul primăverii de Stravinski umil dar atît de obedient-satisfăcut că, obținînd obolul prezidențial-ministerial, nu mai fusese nevoit să colaboreze cu Uniunea Compozitorilor privind muzica atîtor compozitori români de azi, deci nu-și mai bătuse capul cu asta, de vreme ce avea, iată, asigurată, înalta oblăduire. Spuneam: de ce, în fond, un atare festival n-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndestulare, ceva din ființă ne vibrează vinovat la suferința de la picioare. Pare stupid, dar flaneurul din mine se oprește și-acum, programatic, la colțuri de trotuar, unde așteaptă cei cu mîna întinsă și cărora același inadecvat flaneur le lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi fost leagănul artei monetare. Când au apărut primele monede romane, Daricul perșilor, una dintre cele mai frumoase și apreciate monede ale antichității exista de mult. Nenumărați suverani și în multe orașe băteau monedă în ținuturile grecești. Principalele monede erau: Obolul atic de aur, Drahma de argint (care se afla în centrul sistemului) și monedele divizionare de bronz. Monedele regilor macedoneni erau dintre cele mai răspândite, iar Starterii lor de aur erau cu deosebire apreciați. La romani, ca și la celelalte
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
valorau 10 sous. Este adevărat că după ce s-a făcut strigarea (înștiințarea publică) nu s-a mai găsit nici pâine, nici vin, nici alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
echivoc conservatorismul locuitorilor daco-romani din sate, întărit și de influențe venite din substrat, practici și obiceiuri funerare ce coboară în vremurile vechi dacice și daco-romane, care au lăsat urme în spiritualitatea creștină. Ca exemplu menționăm monede aflate în morminte ca obol, la Iernut și Brateiu, vase de băut pentru morți, însoțite de banchetul funebru, la Brateiu.22 Marea mutație, în plan religios, pe teritoriul fostei provincii Dacia este răspândirea creștinismului cu mai multă intensitate decât înainte de 275-concret, înmulțirea monumentelor și obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a trebuit ca, după pielea de bronz a lui Ștefan cel Mare, să-și tragă el o porțiune de glorie și de mărire pe seama sa. Alții au luat inițiativa erigerii unei statue lui Ștefan cel Mare, alții și-au depus obolul spre realizarea acestei pioase fapte; iar, când lucrul a fost de tot gata, când n-a mai rămas decât târnosirea, cum am zice, a statuei prin adunarea inimelor românilor în jurul ei și tămîiarea ei cu amintirea faptelor eroului național, atunci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să se infecteze numai pentru a putea avea grijă de ei. După ce copiii crescuseră, multe dintre femeile acelea formaseră o comunitate la marginea Satului și își petreceau cea mai mare parte a timpului împreună. Ciuma își luase și dintre ele obolul de suflete... Maria fusese cea care îl crescuse pe Stin și, din punctul ei de vedere, încă îl mai creștea de vreme ce spunea mereu că rolul unei mame nu se încheie imediat ce copilul poate tăia singur un copac ca să-și construiască
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
1908; Din Egipt, București, 1909; Trei nuvele, București, [1909]; La capătul pământului, București, 1910; Razna, București, 1912; Prin pravoslavnica Rusie, București, 1913; Da capo, București, 1919; Remember, București, 1921; Din sala pașilor pierduți, București, 1922; Pățania lui Dumitrache, București, f.a.; Obolul meu, București, 1922; Spicuiri, București, 1923; Hai-hui, București, 1924; Poezii, București, 1926; Ieri..., București, 1931; Pagini alese, București, 1935; Epigrame, București, 1936; Vechituri, București, [1936]; Instantanee turistice, București, 1939; Odinioară..., București, [1942]; Spicuiri, București, 1958. Antologii: Cartea dragostei, București, 1896
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Iulia, împresurat din toate părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această vară” - nota Radu Greceanu -, „fiind domnul la Cerneti, i-au venit veste de la țarigrad, cum au murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-sa, doamna Mariea, carea o ținea Costandin-vodă Duca, fiind mazăl
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Teatrul Național din București, elogiată de critică. Lirica scrisă în timpul celui de-al doilea război mondial, cu mesaj de revoltă, a fost adunată în Flăcări pe culmi (1946). În materie de inepții versificate, pe teme combativ-mobilizatoare, T. și-a adus obolul în epoca realismului socialist, dar a fost „eclipsat” de contemporani mai tineri și, unii dintre ei, mai viguroși. SCRIERI: Poezii, București, 1926; Ne vine dreptatea, București, 1944; Flăcări pe culmi, București, 1946; Pușkin, făclie peste vremi, București, 1949; Cântul vieții
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
G. Bacovia (de la numărul 6-7/1929); redactori: G. Șt. Cazacu, Traian Popp, Pan M. Vizirescu. În primul număr, în articolul Păstrați lumina, Octavian Goga salută cu entuziasm noua apariție: „D-voastră, un mănunchi de studenți universitari, rupându-vă de la gură obolul ca să vă înjghebați o revistă literară, veniți să-mi cereți contribuția de scriitor pentru primul număr”, amintindu-și cu nostalgie de propriile începuturi. Rubrici: „Idei, fapte, oameni”, „Obiecțiuni critice”, „Cronica literară”. Poezia din paginile O.n. are cu preponderență o
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
de mare însemnătate națională. Reuniunea a secerat la această expoziție lauri, primind medalia cu diplomă, de care poate fi mândru Bihorul. Reuniunea a jertfit bani și la fondarea filialei din Bihor a „A.R.P.A.” dându-și și pe acest teren obolul ei, cu care s-a simțit datoare. Reuniunea participă prin delegate la congresul anual al „R.F.R.” din Transilvania, la care s-a afiliat împreună cu toate reuniunile din Ardeal, Banat și Crișana, în anul 1923, unde se prezintă cu demnitate, reprezentând
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
3093, în calitate de administrator, "la plasa Traian" din județul Constanța "în locul domnului Gheorghe Demetrescu, demisionat"3094. La 11 martie 1912 publicația Conservatorul Constanței insera în paginile sale un "apel către cetățenii constănțeni și ai Dobrogei întregi"3095 pentru a contribui "cu obolul nostru pentru construirea bisericii "Sfinții Împărați Constantin și Elena" din cartier (...) ce se va construi de comitetul obștei ales în ziua de 20 noiembrie 1911"3096. Comitetul de inițiativă îl avea ca președinte de onoare pe domnul Constantin Pariano, prefectul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
talent. Toate pastilele astea acolo credeam că e. Pentru... Căci cinemaul e o știință mare. Că de-aia se dă și la arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându-și găsi calea. Acum, a părăsit fortăreața care-i era ca o temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el îmi apucă mâna toată”. Da’ de unde până unde te-a pălit așa un gând? Apoi mai am o mulțime de întrebări la care aș vrea să aflu răspunsul. Cea dintâi ar fi: Cine sunt cei care și-au dat obolul - în timp - către această mănăstire? Prima danie a fost făcută la 9 decembrie 1627 (7136) chiar de „dreptcredinciosul domn Io Miron Barnovschi Moghila voievod”, care scrie: „Am început și am zidit ruga și biserica din târgul Iași, în numele Adormirei Preasfintei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se umflă atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după apusul soarelui. Munca în exces și lipsa de hrană își iau obolul. Mă îmbolnăvesc și nu mai pot să merg. Când avansăm, Mao mă ia cu el pe singurul catâr care i-a mai rămas armatei. Relația noastră se dezvoltă într-o direcție ciudată. A trecut multă vreme de când ne-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie să aibă un sfârșit, așa cum ar avea și această călătorie, așa că, după ce ai plăti obolul răului de mare, răului de Înălțime, ai coborî, fluierând, spre o ciupercă de sticlă Încă și mai babană decât a noastră și probabil autobuze cât de cât asemănătoare te-ar duce undeva În centru. Deci chiar ai ajunge la PARIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]