6,770 matches
-
surprins. Morala care s-ar putea desprinde din aventura acestei cărți ar putea fi următoarea: să nu ne temem de lucrurile la prima vedere absurde. În orice caz, nu la cele din universul artei care ne semnalează că realitatea e obosită, că ferestrele existenței sunt din ce în ce mai opace, că e necesar să ne reîntoarcem cât mai repede la linia de start de la care am plecat cândva, Copilăria, pentru a porni din nou, de astă dată în direcția cea bună. n Ecouri în
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
-l caut pe Toby (cîinele) care ieri, fugise la soții Dumont, atras de cățeaua lor". La 22 Iulie, - îl interesează, în deosebi, faptul că "Basserman, traducătorul meu, a sosit cu trenul de oră șase". La 23 Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a pierdut niște însemnări și, în fine, la 25 Iulie pare a se trezi și începe să vadă că oamenii șunt neliniștiți: "on ne parle pas d'autre chose", (n-ai fi ghicit), "que de l'ultimatum
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia lui Eminescu: În van mai caut lumea-mi în obositul creier / Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier". Și, cum dincolo de "scîntei galbene" și de "amurg violet" Bacovia mai are și o grafică de austeritate în alb-negru: Copacii albi, copacii negri", să nu trecem peste intuiția lui Eminescu în aceeași
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
neînțelegând ce-a lipsit. Fulgi de-ntuneric Fulgi de întuneric îmi cad pe sub pleoape - copioasă zăpadă funerară. De veghe pe corabia-mi de carne, visez c-ai să-mi scrii într-o seară. îmi ascult viața vuind jos, la cazane, obosită, înfometată, nepăsătoare. Jură-mi că totul e spre bine și că mă vei veghea în continuare. De Crăciun De ce n-ai mai așteptat? Chiar dacă n-aș fi venit de Crăciun - cu părul sclipind de beteala a tot ce-aș fi
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Roma și pinii ei Aievea îmi vorbesc Despre veșnicia sufletului Precum biserica mică de pe dealul Apoldului. Sau Bucuria de a ști Că ocrotirea vine de Sus. Acum La picioare Marea. De neîmblînzit. în Olimp Doar cîțiva mai scriu poezii. Homer obosit Perie caii Și-și spune că marea nu poate fi Atît de departe. O grădină sau măcar un vișin E un pește Care-și crește puii în gură, Lipsindu-se De cele ale hranei. Cum aș putea cu rugăciunea în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
Păpușescu. E prietenoasă cu mătușa Zizi. Mătușa s-a stins așa cum a trăit: cu o infinită discreție. Fără agonii, fără disperare. în dimineața cînd trebuia s-o ducem la spital. Atîta a zis: Să nu plecăm chiar acum, sînt cam obosită. N-am dormit bine. S-a întins pe pat demnă și am văzut că mătușa Zizi nu mai era în mătușa Zizi. Nu știu de ce insistă să povestesc asta.ș...ț "Eu, zice mireasa, nu mai dorm de mult. Dar
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pînă în vis... în ultima mea incursiune sfîrșită într-o carte - ^carul cu boi^ -, i se spunea parcă însă dincolo de el... doamne, ce mesaj... tîrziu... dincolo de culoare l-am pătruns și eu... adunînd și silabisind, priviri și făpturi pe trotuarele obosite ale orașelor, cînd spaima și mila lor la vederea mea se preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
și speriați și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară, obosit - conacul părăsit la vremea asta - mâncam o feliuță de caș proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ar fi zis Caragiale, apă caldă și puțină; nici nu mai poate fi vorba să obții un pahar cu apă de la gheață, de la vreun amploiat cu care ai treabă. Aștepți resemnat la un ghișeu, pînă cînd un funcționar plictisit și obosit, te îndrumă spre un altul; poți să treci astfel pe la trei-patru ghișee, pînă să-ți rezolvi problema. Începe vacanța parlamentară, efervescențele politice se vor muta în provincie și, o bună parte dintre aleșii noștri se va muta pentru o lună
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
abandonau pe banchetă mici bacșișuri și cadouri. Meschinăria lor era înduioșătoare, aerele lor de superioritate erau scârboase, iar știința lor banală; indivizi oarecare, îmbibați de misiunea lor civilizatoare, pe care sfârșisem prin a-i detesta cu o tandrețe tristă și obosită. De mai bine de un an, mașina mea zăcea pe trotuar, în fața blocului, cu roțile furate, iar la recepțiile de bun venit ale Institutului treceam pe fugă, cât să fiu văzut de director. Am întins mâna și ploaia, rece, m-
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că sînt foarte obosită. Asta-i tot! E pentru prima dată cînd am tras și eu un pui de somn, de luni de zile. Ei, ai văzut-o pe Vasilica? - Da, am prins-o chiar la timp. Cînd i-am spus că a venit
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine. Ești în afară de pericol? - Totul e-n regulă, am asigurat-o. Au plecat? - Da, au plecat - a răspuns, obosită. Dar tu esti înghețată, a exclamat. Vino lîngă sobă, mai e caldă. Îți încălzesc niște supă. - Povesteste-mi ce s-a întîmplat, am spus, după ce am băut supă. Pe cine caută Securitatea? De ce au venit aici? - Îl căutau pe bărbatul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Eram aproape gata să plec, mai urma doar să-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un zvîcnet nervos i-a străbătut gestul, aș fi putut pune totul pe seama unei feste a ochilor mei obosiți, dacă în fracțiunea următoare nu mi-ar fi întins-o, umbrela foșnea în mîinile mele, părea o pasăre neagră și neliniștită, cîteva clipe am fost surprins, apoi în întuneric, pe casa scării, am știut - gîndise că dacă aș fi uitat
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
făcută și compusă de Tudor Jebeleanu, coperta a patra a volumului. Jumătate, Mady tînără, cu părul lung, brunetă, puternică și fragilă, la începutul anilor optzeci, la începutul unui drum aventuros și necunoscut; jumătate, Mady după douăzeci de ani, cu privirea obosită și umbrită de cîteva riduri, cu părul scurt și blond, cam lămurită ce este cu viața. În întregul fotografiei descopăr aerul unei femei frumoase ce privește lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
firav și gesturile adolescentine: "îmi săruta urechea dreapta. înduioșare". De altfel, mai tîrziu, el îi trimite versurile "scrise în deznădejde, lîngă Neapole" de Shelley, subliniindu-i de trei ori, cu roșu, strofa a patra, unde poetul apare că și "copil obosit". Tocmai lui Cioran, care nu-l suporta pe Goethe, i se întîmplă, în amurg, să trăiască o poveste de dragoste de tip goethean. Chiar dacă el e mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu e
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
mai plecat pe poarta mare, ci pe portița de la gâște. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, așa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo. Mamaie ne făcea cozonaci, și gogoși, și scovergi, și prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost, dacă-ncepeam să ne milogim, seara, târziu, că vrem gogoși, își punea șorțul și ne făcea. Ne învăța să tricotăm. Ea tricota pentru noi șosete, pulovere, vestuțe, iar noi, pe lângă ea, tricotam bluzițe și fustițe pentru păpuși
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
un premier penibil ce face pe agentul de vânzări, disperat s-atingă targetul impus, în cazul nostru de RMGC, oameni ce nu mai suportă prosteala unei comisii ce n-are acces la contract, aleasă pe sprânceană pentru a acompania melodia obosită cântată de Victor: locuri de muncă, dezvoltare, nu se poate altfel, despăgubiri record, investitori ce fug și alte bla-bla-uri obositoare. Toți acești oameni vor să nu mai fie luați de proști, vor alți politicieni, actualii fiind prinși de prea multe
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
care i-am cunoscut în noaptea asta sunt oameni speciali, făcuți din alt aluat decât noi, ceilalți. Nu știu cum să fac să evit clișeul, așa că o să vă rog să mi-l îngăduiți - chiar și în spatele unor mutre morocănoase, al unor priviri obosite, al unor replici severe, sub halatul lucrătorilor de la UPU SMURD se simte fâlfâitul unor aripi. Bună, Dragoș, Am citit rândurile tale scrise “la cald” cu sufletul la gură. Nu-mi vine să cred că deja au trecut 3 luni (parcă
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
dezamăgești! Nu știu de ce trăiam cu iluzia că ești un fel de om superior.Cineva care-i găsește circumstanțe atenuante acum!! lui base,care ridică în slavi subcultura țiganilor, nu poate fi un model ,un exemplu de urmat.Sunt prea obosită și nervoasă acum,după emisiunea de la pro-tv în care ai ridicat osanale țiganilor, ca să fiu mai coerentă,probabil o sa revin.Ti-as dori,doar atât: să stai o lună în blocul meu,cu manele care urlă la maxim,cu gunoi
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
luni mai târziu - după jefuirea despre care va fi vorba în alt capitol - stăteam în fotoliu, Miruna pe canapeaua din pluș verde, și priveam desene animate de japonezi. Fusese o zi încărcată, cu primiri și vizite inutile și mă simțeam obosit. Miruna a stins cutia color și, pentru câteva clipe, s-a așezat liniștea din afară și tăcerea dinlăuntru. Când, brusc, am deslușit un tic-tac discret din peretele pe care se afla gravura pe cupru din Toledo. Un tic-tac intrigant, ca
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o vreme stă la fereastră fumează tușește din piept i se desprind cercuri fumurii fruntea i se încrețește de gânduri Ar trebui anume să-ți vorbesc ca un copil care și-a încheiat un arest în camera ne-ndurător de
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]