857 matches
-
și în poțiuni spirituale, pentru a da peste panaceul mult visat. Un fantast vorace, ahtiat după substanțe inefabile, căutînd piatra menită a preschimba totul în aur. Privită din acest unghi, alchimia este o vrăjitorie cu răcoare de bolniță și cu obscurități de firidă umedă, iar alchimistul o eminență clandestină, repudiată de autorități, al cărei singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
acest spirit - aceasta e motivația cărții. Sub unghiul expresiei, volumul Piatra filosofală intră în tiparul textelor academice, avînd un sunet mat de text vitros, fără fermenți de înlesnire estetică, de unde și halena abstractă ce ajunge la cititor. Paginile nu au obscurități de înțelegere, dar nici sclipiri retorice. Un text neted și sobru, de-a lungul căruia Radu Drăgan are meritul de a converti simboluri de firidă întunecoasă în fragmente de interpretare clară. Sintaxa i se mișcă în panglici culte și nespectaculoase
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
XX. Purtate la Freiburg și la Vama Veche - cele două locuri unde cei doi s-au întîlnit în anul 2004 -, convorbirile au aerul unui taifas ținut la un pahar de vin, cu depănarea unor amintiri menite a risipi cîteva din obscuritățile istoriei. De aceea, dincolo de tihna lor senină, motivația discuțiilor e mai adîncă: evocarea unui trecut care e suficient de apropiat pentru a fi supus deformării ideologice. De fapt, la Paul Miron se simte obsesia celui care vrea să spună ce
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul a presimțit
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel Chițea are încredere în științe și e în mefiență acută față de speculația teologică, a cărei obscuritate îi displace. De aceea, ideile pe care le are despre lume nu merg pe linia predestinării, autorul respingînd ideea unui univers înzestrat cu o finalitate de spirit. De exemplu, principiul antropic din cosmologia fizică - care e o formă modernă de
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
în relaționări cu alți regizori (Andrei Șerban, Gordon Craig, Lev Dodin, Tompa Gabor): portretul care rezultă din jocul cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
golului ivit în conștiința colectivă tot mai despiritualizată, ci un frison, un spasm al unei spaime subliminale care, neconștientizîndu-se, dibuie soluții întîmplătoare. Firește că viitorul culturii nu se poate dispensa de trecutul său. Numai că acest trecut lucrează uneori în obscuritate, oferindu-ne rezultate imprevizibile. Așa se explică faptul că posteritatea descoperă o serie de mari artiști subestimați ori de-a dreptul necunoscuți în epoca lor, care anunță schimbări radicale, viziuni ce revoluționează artele. Dovadă a împrejurării că noutatea care contează
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
la realitate e nespus de firavă. Un monstru de singurătate trăind în dedesubturile unei intimități rasate, dar un monstru a cărui gîndire se hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
adică, în două zile de week-end, lacuna, răscumpărându-și minciuna. E improbabil, în schimb, să citești romanul lui Joyce fie și în ritm de un capitol pe zi (deși, din punct de vedere cantitativ, n-ar fi imposibil). Dificultățile, capcanele, obscuritățile, perplexitățile cărții pretind însă o lectură lentă. Iar ideal ar fi una însoțită de adnotările făcute de câțiva specialiști care au dedicat decenii scrutării maniacale a opului joycean (cele mai bune sunt, în opinia mea, Ulysses Annotated, de Don Gifford
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Emil Cioran ca postfață, Editura Humanitas, București, 2013, 308 pag. Nu e ușor de spus cînd anume a început Hegel să scrie altfel, lepădîndu-se de uzanța expresiilor consacrate și trecînd la un protocol propriu, de jargon împins pînă la limita obscurității. Undeva în jurul lui 1800, satistit de clișee, șvabul s-a hotărît să calce strîmb, în tactul unei sintaxe personale, iar textul cel mai timpuriu care prevestește metamorfoza provine din 1797 și se numește Cel mai vechi program al idealismului german
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse „par consecința unei sufocări a inspirației”. Și la poemele ample apar obiecții: uneori, sensul e „prea obscur”, poetul dezvoltînd „dezordonat imagini și paradoxuri «inspirate»”. Alteori însă, „obscuritatea prinde bine”, ceea ce duce la concluzia unei adaptări inteligente a analistului la concretul fiecărui text în parte. Cred că așa și trebuie procedat, în critică și mai ales în critica de poezie. E dezirabil să evaluăm fiecare segment, identificat ca
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
influențat drumul lui literar (la urma urmei, acesta interesează la cote majore) de excepție. Era necesară o asemenea întreprindere, menită a dezvălui nenumărate dedesubturi ale legăturilor dintre membrii acestui neam numeros și divers, ținute (prea) multă vreme într-o voită obscuritate de către istoria literară ce nu dorea, în nici un chip, să umbrească imaginea clasică a scriitorului, cu detalii de dincolo de implicațiile stricte ale creației propriuzise. Ilderim Rebreanu o face alegând calea romanului, nu a studiului, modalitate ce-i permite un angajament
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, cărți despre istoria vampirica datata, insă neelucidată, pe de-a-ntregul, prin obscuritățile, des ignorate, ale irealității salvatoare
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulație lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mișcării ceva din tusul strălucitor al unei ideograme pe hârtie fină de orez, totul de o minuție copleșitoare, filmul revendică pentru regizorul
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
a erudiției, care înaripează orice vers și țîșnește din orice comentariu. Este bucuria de a afla, de a ști și de a transmite. Bucuria de a face totul în perfectă cunoștință de cauză, fără a ceda niciun milimetru aproximației sau obscurității. Și e totodată unul din rarele cazuri cînd știința cea mai riguroasă se aliază strîns cu vibrația afectivă. „Conviețuirea” de peste 50 de ani dintre poetul francez și traducătorul român a creat între ei o relație de fraternitate. O evocă Vulpescu
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
A fi un maestru al elocvenței filozofice înseamnă a putea să înfățișezi imagini clare prin intermediul unor cuvinte simple. Ceea ce înseamnă că nu există gînd, oricît de profund, pe care să nu-l poți exprima într-o formă clară și precisă. Obscuritatea și tonul sibilinic al filozofilor se sprijină pe o uriașă prejudecată, aceea că unealta de bază a gîndirii este logosul. Un logos gîndit fie ca ipostaziere a ființei divine, fie ca instrument privilegiat de care omul poate dispune după plac
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
venind din camera mică unde soacra lui Haralampy, aflată în locație la noi, se aude plângând la o telenovelă. Așa credem noi. Dar realitatea pare să fie alta... Cu o presimțire ciudată, prietenul adulmecă și-apoi deschide ușa camerei... În obscuritatea încăperii, televizorul este un mic foc de tabără împrăștiind în jur fermecătoare scântei-artificii... - Bade, îmi strigă, hai să vezi cum arde o telenovelă! Fantastic! Nu mă așteptam... Nici eu. Ninge în continuare... Harnici, și majoritatea zgribuliți de frig, reporterii de
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
un mecanism de influențare a opiniei publice prin mecanismul cognitiv denumit fluxul influenței amplificate în cascadă prin crearea unor legături mentale între diferite situații, imagini, persoane. În mod concret "cadrele atrag atenția asupra anumitor aspecte ale realității, menținându-le în obscuritate pe altele, ceea ce produce reacții diferite la nivelul audiențelor"24, aderarea acestora la anumite interpretări, evaluări și soluții. O altă contribuție teoretică importantă aparține lui Ț. Gitlin care definește cadrele drept "patternuri de cogniție, interpretare și prezentare, de selecție, accentuare
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
facă pe 2 mai șl864ț și când n-au mai avut os de ros au răsturnat pe Cuza și au făcut pe 11 fevruar ș1866ț. Atunci, zic, dar prea târziu, m-am retras și m-am hotărât să trăiesc în obscuritate, dar în liniște, dar cu cuget împăcat. Doresc patrii - încheie el - progres în bine, ca să ajungă la adevărata fericire, adecă a se lumina și a se-ncălzi toți fiii ei la un Soare și aceasta s-ar putea când acei
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei lumi în schimbare, o lume al cărei sens nu se întrevede, poate fi numai dibuit în obscuritatea istoriei complet debusolate. Structura narativă e surprinzătoare prin noutate și derutantă prin disparitatea nucleelor epice ce plutesc într-o suspensie de particule, un amestec de realitate și fabulos, de autentic și incredibil, particule ce se ciocnesc într-o mișcare browniană
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
texte și - ei bine! - manuscrise. De multe ori, nu se înregistrează un salt calitativ în scrisul prozatorului nostru; nu s-a produs nici o mutație care să prilejuiască revelații critice. S-a schimbat însă, decisiv, amplasamentul. Tânărul scriitor a ieșit din obscuritatea anonimatului, la mult visatele lumini ale rampei. Însă Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Florina Ilis, Veronica A. Cara și atâția alții cunosc bine, pe pielea lor, care este prețul succeselor de astăzi, cât efort au depus pentru o
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
ochi și poți înțelege. Nu ești receptiv, inima împietrită va bloca întîlnirea cu mesajul evanghelic. Sub unghiul toleranței față de latura ininteligibilă a pildelor, Andrei Pleșu este un apărător al lui Iisus. Dacă pericopele sunt ezoterice, vina neînțelegerii nu ține de obscuritatea emițătorului divin, ci doar de proasta plasare a receptorului uman. Gura dumnezeiască nu greșește, doar mintea omului e failibilă. Dacă suntem imuni la pilde e fiindcă ne-am exclus singuri de la împărtășirea misterului din ele. Am rămas în afara tainei, dar
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
dacă nu trupul neînsuflețit sublimat, dar întru totul asemănător acestuia?“ (p. 124) În ciuda precizărilor lui Frenkian, care se întind pe zece pagini, cititorului îi e greu să intuiască de partea cui e dreptatea, și asta fiindcă tema rămîne de o obscuritate încăpățînată, pe care distincțiile etimologice nu fac decît s-o încețoșeze și mai mult. Simțind miezul opac la discuției, Frenkian vine în întîmpinarea nedumerilor cititorului: „Dacă sîntem întrebați: oare Homer își imagina un dublu aerian al corpului uman în viață
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
postulat teoretic pe care nici un experiment nu-l încurajează, dar pe care fizicienii îl acceptă, deoarece, cu ajutorul triadei de cuarci din interiorul unui electron, ei pot explica coerent niște procese care altfel, în absența trinității cuantice, ar fi de o obscuritate stînjenitoare. Mai mult, treimea cuarcică dă putința unor predicții pe care laboratoarele ultrasofisticate le confirmă, situație în care fizicienii renunță la reticențe și se lasă în voia ficțiunilor. Dar în ce măsură cuarcii au un minim grad de realitate e un punct
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]