601 matches
-
niște imperative instituționale care exercită o constrângere asupra scriitorului, dar care, la rândul lor, suferă și ele o constrângere din partea acestuia". *2 Milton, care a avut vederi atât de largi în ceea ce privește politica si religia, în poezie, a fost un tradiționalist obsedat, după cum admirabil spune W. P. Ker, de "ideea abstractă a epicii" ; el știa "care stat legile unui adevărat poem epic, a unuia dramatic, a unuia liric". *3 Dar el știa, de asemenea, cum să ajusteze, să lărgească, să modifice formele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de conștiință, ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și nevroza fobică. Personalitatea devine astfel mediul
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
tiranul pune accent pe ierarhie, rang, conformism, instaurarea unui sistem de informare bazat pe respectarea codurilor, directivelor și regulilor în vigoare. Există forme variate ale „înțelegerii secrete” tiranice. Într‑una dintre ele partenerii fac proba acelorași structuri mentale, ambii fiind obsedați de tema dominării și supunerii. Unul ia poziția de dominant, lăsând celuilalt poziția de dominat. Se pretinde o supunere/obediență totală, netolerându‑se nici autonomia, nici inițiativa partenerului. Acesta este universul dominatorilor și supușilor (servitorilor), al superiorității și inferiorității, al
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Michigan (o încercare celebră a vremii de a prezice succesul în psihologia clinică). Prezicerile pentru persoanele aflate sub terapie în timpul investigației de la Michigan într-adevăr s-au dovedit mult mai puțin exacte decât pentru întregul grup. Rogers era și el obsedat, ca și behavioriștii, de teza conform căreia scopul de lungă durată al psihologiei ca știință îl constituie „prezicerea și controlul comportamentului uman”; o frază care pentru el are implicații filosofice deranjante. Rogers susținea că, pe măsură ce individul se apropie de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic, înrudirea evidentă (și exprimată de autor) cu spiritul lui Villon, Rimbaud și al celorlalți „poeți blestemați”, dar și cu, în genere, marii obsedați ai transcendenței translucide („timpul extatic” barbian, „șistul acvatic” valéryan din Cimitirul marin), întregul intertext al acestor balade configurează o lume reală și o lume livrescă, confluente cu visul trăit de poet ca hotar și stavilă opusă unui timp filistin, decăzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
filiale bune și duioase. Toată prima parte nu este decât o poveste sentimentală „ce privește o realitate de fapt” a vocației, a seminarului și hirotonisirii la Florența, în plin război. Desigur, decizia novicelui de a ignora războiul și fascismul era obsedată și inviolabilă. Națiunea italiană trece printr-o tragedie înspăimântătoare, fără speranță, iar tânărul Lorenzo, între zidurile seminarului, este cuprins de un elan de bună dispoziție serafică. Face cu umilință glume despre lipsa de hrană și de îmbrăcăminte, despre neplăcerile traiului
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Dar în timp ce Neruda este un poet prost, acest om umil din Bagheria, sentimental, extravertit, ingenuu și - potrivit reprezentării poeziei populare despre omul „născut într-o zodie rea” - chinuit de o lipsă de iubire maternă care l-a făcut orfan și obsedat, este ceea ce se numește un poet bun. Figura retorică a poporului care, într-o flacără à la Guttuso 1, umple cu pumni strânși și steaguri poeziile sale devine perfect reală dacă este văzută (cum nu poate să nu fie văzută
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
rezultă a fi aproape de neconceput pentru mintea omenească. Momentul era cel în care Napoli fusese părăsit de dominația spaniolă și de Burboni. Caracteristicile culturii populare - „diferită” de cultura burgheză - ce evoluase mai mult sau mai puțin - și, aproape cu o obsedată conștiință ideologică, „străină” ei - erau în acel moment codificate în „regulile de onoare” ale mafiei. Un cod foarte rigid. Și scris, cel puțin în ceea ce privește „lumea interlopă”1 specific mafiotă („statutul mafioților”2). Naturalețea absolută cu care napolitanii trăiau acest cod
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reformist”). În schimb, verbalismul și terorismul prin care astăzi se exprimă în mod normal o asemenea urgență (este și cazul articolului în chestiune) au o origine mai puțin nobilă: ele se nasc direct din înclinațiile culturale ale micii-burghezii italiene, etern obsedate și ațâțate la răscoală de propria „conștiință nefericită”. „Conștiință nefericită” care o face frenetică, gata de orice - o masă fluctuantă pradă primului venit să predice întâietatea acțiunii asupra gândirii (la rândul său improvizate pe un plan prin definiție subcultural, în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
așa, din curiozitate" sau "din politețe", așa cum Cioran confesează că o face uneori, finalmente, este același lucru: șiretlicuri pe care le folosește viața ca să-și exercite despotismul. Renașterea omnipotenta și neobosita a dorinței de a trăi face din om un obsedat al acțiunii, devenind incapabil să se oprească, impotent în a suporta divină inactivitate. Că și Nietzsche, Cioran recunoaște că nu există libertatea de a fi, așa cum nu există nici libertatea de a ne naște. Într-unul din jurnalele sale intime
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de trecerea de la o identitate națională la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis: spre deosebire de animal, omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui. 7 Cred că aici merită adusă în atenție explicația simplă și penetrantă pe care o dă Gabriel Liiceanu în Dragul meu turnător, Humanitas, 2013, pp. 53-54: "Ajungând la putere așa cum au ajuns la noi, prin rapt istoric, comuniștii erau obsedați - și pe bună dreptate - că sunt înconjurați de dușmani. Că nu sunt iubiți. Că nu sunt legitimați prin voința și sentimentele, liber și organizat manifestate, ale unui popor întreg. Aveau, cu o vorbă inspirată a lui Alain Besancon, "sentimentul asediului
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bateriile solare). Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Întreaga poezie susține, cred eu, opinia formulată de criticul Nicolae Manolescu, care considera că Mircea Cărtărescu este „un obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care o locuiește ca pe un infern confortabil“. Un argument ce validează această aserțiune este imaginea dezolantă a țăranului ca ființă tragică, alienată, înstrăinată de propriul pământ (colectivizat), de valorile tradiționale ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de stat, fără totuși a proceda la sovietizarea* regimurilor din Europa de Est și fără a se angaja într-o confruntare deschisă în Europa de Vest. El vrea să lărgească spațiul aflat sub dominație sovietică și, simultan, să continue Marea Alianță. Este mai ales obsedat ca nu cumva să piardă pacea după ce a câștigat războiul, așa cum a fost uneori cazul în istoria Rusiei. în întreaga Europă, comuniștii au, la Eliberare, misiunea de a aplica directivele date de Moscova PC polonez în iulie 1944: să formeze
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de dreapta a fost absorbit de Hitler. Blocul muncitoresc este divizat și prin urmare slăbit, ceea ce determină clasele mijlocii, angajații, funcționarii, țăranii să caute protecție pe lîngă Hitler. SPD-ul împiedicat de responsabilitățile sale guvernamentale, de aparatul său semi-etatist și obsedat de progresul comunist, se resemnează în fața prăbușirii Republicii. El a acceptat fără să reacționeze lovitura de stat prin care cancelarul van Papen a scăpat de guvernul social-democrat al Prusiei, fortăreața sa, în iulie 1932. Conducerile, atît politice, cît și cele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care transferă studiul bolilor pe un nou teren științific, celular. Matthias Jakob Schleiden (1804-1881), botanist german care, îndreptat de părinți să studieze dreptul, dă frâu liber înclinațiilor sale. Își procură un microscop cu care examinează cu atenție diferite plante, devenind obsedat de ceea ce vede. Observă că plantele privite prin microscop au structuri asemănătoare și trage concluzia că fiecare plantă este un agregat de celule individuale și independente. Numit profesor de botanică la Universitatea din Jena, publică prima carte cu titlul Contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și de imprevizibil, de unică supunere a rostirii la creșterile și descreșterile tensiunii lăuntrice. Relativa apropiere de suprarealism de mai tîrziu nu afectează, ci, dimpotrivă, sprijină perpetuarea principalelor tipare structurante ale universului imaginar. Toată poezia de după Punct și Integral rămîne obsedată, În fond, de dinamica metamorfozelor descoperite pe itinerarii multiple, căutînd acele - numite de André Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicînd opoziția față de formele Închiderii și stagnării, exprimată uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu tânăra bucătăreasă Idalete ce va naște pe ascuns, asistată de un veterinar, copilul lui Domnu). O altă figură feminină atrasă în cunoașterea infernului este frumoasa și tânăra Milà, curtată de ministrul-cavaler, părăsit, încornorat și obsedat de Isabel (cea mai de preț proprietate care a reușit să-i scape totuși printre mâini). Copleșită cu cadouri scumpe aduse de furierul-șofer Tomàs, încurajată de maică-sa (codoașă gata să-și tranzacționeze fiica de dragul parvenirii), Milà i se dăruie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
altfel eu, care te iubesc, te voi urî. Tu ești dator să nu faci un bine celui care mi-a făcut mie rău.“ Foinix îi era ca și tată, îl crescuse, îl învățase aproape tot ce știa, acum însă Ahile, obsedat, vede în vorbele lui, izvorâte din grija pentru soarta aheilor primejduiți, și chiar din grijă pentru bunul său nume, o părtinire față de Agamemnon. Era un om drag al lui și îl vrea de partea sa și în clipa aceea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
jignit, lăsând impresia că n-a auzit, ori că nu crede în asemenea făgăduință, ori că, mari cum erau, nu le-ar primi nici dacă ar fi ca Agamemnon să-i dea toate averile pământului. Se încăpățânează ca un om obsedat, neînstare să iasă din cercul orb al obsesiei lui. Și totuși, cu gradații aproape imperceptibile, ceva se schimbă în el. Întâi spune din nou că va pleca acasă, chiar a doua zi, în zori, sfătuindu-i pe toți aheii să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toate publicațiile sale să abordeze teme banale, de importanță minoră. Activitatea de mare complexitate desfășurată continuu de-a lungul multor decenii, îndeosebi activitatea managerială și culminând cu înființarea Băncii de Gene i-au creat stres-uri cotidiene pe care el, obsedat orbește de îndeplinirea exemplară a obiectivelor profesionale, le-a neglijat, însă ele s-au acumulat, și la un moment dat i-au adus destul de grave prejudicii sănătății fizice, lăsându-i însă intacte gândirea și rațiunea. A fost obligat să renunțe
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
către zguduirile reformei pe care Luther o inaugurează între 1517-1520. Religiile protestante Prima reformă, cea a lui Luther (1483-1546), continuă încercările de epurare a credinței din secolul al XV-lea. Călugăr augustin, Luther studiază teologia la Wittenberg și devine profesor. Obsedat, ca mulți dintre contemporanii săi, de ideea mîn-tuirii, el crede că numai calea mistică este cea care duce la ea. Luther începe o cercetare spirituală care îl convinge de transcendența lui Dumnezeu, de natura iremediabil înclinată spre păcat a omului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
personalitatea remarcabilă a managerului, care va canaliza tensiunile spre un scop productiv. Competența excepțională a managerului presupune o memorie uimitoare, sesizarea detaliilor, o capacitate de muncă deosebită, calitatea de „a citi” oamenii etc. Atent, determinat, pragmatic, energic, disciplinat, dar și: obsedat, coercitiv, dominator, perfecționist și chiar fanatic constituie trăsături definitorii ale managerului performant. În cele ce urmează, vom prezenta o sinteză privind atuurile și comportamentul negociatorului performant, precum și reprezentarea negocierii În ansamblul sistemelor deciziilor. 1. Să vorbească mai multe limbi Negociatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
oi mărita cum o să faci de toate". Mama are din când în când răbufniri și îmi spune că suntem fete și ar trebui să facem mai multe, după care și le cenzurează în urma privirii mele. Sora mea spune că sunt obsedată și că văd discriminări peste tot, deși, cumva poate și în urma influenței mele, reacțiile ei mi-au adus multe momente de bucurie și mândrie. Ea a fost singura fată care în clasa a VII-a s-a ridicat în fața dirigintei
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]