600 matches
-
de el din vară când fusese concentrat. S-a suit apoi și ea în car și a început să mâne boii pe Calea Mare spre Sălătruc, uitându-se din când în când înapoi la copii. Din urmă se auzea vuietul obuzelor nemțești care se spărgeau cu un bubuit asurzitor pe culmile din jur. Femeia biciuia fără milă boii care nu înțelegeau ce a apucat-o pe stăpâna lor, căci până atunci erau obișnuiți să meargă la pas; Teșcuțoaia se purta întotdeauna
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
a apucat-o pe stăpâna lor, căci până atunci erau obișnuiți să meargă la pas; Teșcuțoaia se purta întotdeauna frumos cu ei, fiind de părere că „animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te slujască...”. După ce a intrat în Perișani, exploziile obuzelor au încetat. A încetat și ea să mai biciuie boii, care acum mergeau la pas cu limbile scoase de-un cot. La Pripoare, a tras carul pe prundul Văii Băiașului, a dejugat boii, i-a legat de jug cu funii
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
dușmane, aleargă înapoi să-l ajute pe Ghera Bojincă, un camarad, bănățean cumsecade - care se afla într-un tranșeu, cu picioarele retezate. Scena e deosebit de dură. Scene și imagini cutremurătoare ne duc iarăși pe cîmpul de luptă, printre trupuri sfârtecate, obuze, branduri, tancuri, soldați alergând bezmetic și mult sânge. Un adevărat infern. Invocația care dă titlul prozei este din gura acestui personaj rănit, care spune : — Țucu-ți gura ta Martine, nu mă lăsa ! Nu mă lăsa cu ăștia! Vino și tu cu
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
mânat de același entuziasm patriotic al vârstei și pleacă pe front de unde se va întoarce spre finalul lui august o mie nouă sute patru zeci și patru, rănit la coapsă și la ambele picioare, de șrapnelele din timpul unui atac cu obuze de tun. Lili pe atunci avea doar șase ani. Referință Bibliografică: DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga) / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2131
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
comandanți de armate care nu au mai așteptat ora încetării focului cum deja se știa că va veni și au mai comandat ei încă un asalt asupra inamicului. În acest ultim asalt și Melu a fost lovit de schijele unui obuz, rănindu-l la coapse și la picioare. Asta l-a adus înainte de decretarea încheierii războiului, într-un spital din Oradea, unde a fost internat și operat. Rănile fiind prost îngrijite de către sanitarii de pe front, datorită condițiilor existente în armata română
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DOAR NEBUNII MAI ALEARGĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 649 din 10 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Viața doamnă nu-i așa cum vrei Să mergi cu sacul la umplut Un obuz ca un abuz Va cădea mâine la trei Și-ai să vezi că din tot vraful Se alege numai praful Și pe nimeni n-a durut Și-o s-o luăm de la început; Viața doamnă e o luptă Fără milă, fără
DOAR NEBUNII MAI ALEARGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343585_a_344914]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 294 SUFLET SFĂRÂMAT Un rând. O mică idilă, O filă ruptă din caiet, Gingașă și sensibilă, Un cuvânt indiscret, O aventură inutilă, Un atom dezagregat, Un obuz sau o torpilă, Inima mi-a sfărâmat. Un gând fugar, O veste mare, Un zâmbet sprințar, Sau o eroare? Un gest brutal, Ceva nedeterminat, Într-un stil barbar, Sufletul mi-a sfărâmat. În orișice caz este ceva, Ce e imprecis
SUFLET SFĂRÂMAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378648_a_379977]
-
pe plan politic se precipită. Deja sosiseră contigente de armată din Spania catolică, cu misiunea precisă de a suprima reforma în Țările de Jos. Aceste contigente se instalaseră în garnizoanele din marile orașe, deja multe coverte înarmate cu tunuri și obuze ancoraseră în porturile de la Amsterdam și Roterdam. Nu degeaba veniseră atâtea armate catolice în Țările de Jos. Toată lumea se aștepta să se declanșeze operațiunile de curățare a țării de așa zișii protestanți, care, în mod vizibil, începeau să-i întreacă
LUMEA NOUĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379900_a_381229]
-
a sânge pământul și cu cerul parcă-n silă un vânt cumplit copacilor le frânge coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea iar corbii croncănesc în jur a moarte enorme valuri învrăjbește marea spre țărmuri ca obuze de departe în case plâng femei de mijloc frânte cerșind icoanei mute să oprească stihia cu mătănii vor să-nfrunte urgia de sorginte diavolească zâmbește-n ceruri Cel atoate cele naturii-i lasă drumul să-și găsească cernând seninul ca
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa sfințită cu busuioc... Tineri s-aruncau în copcă și înotau voinicește, să scoată crucea
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
îi întrebai, nu direct și deseori am observat astfel de introduceri în textul discuției. Vezi tu casa asta?, îmi la un moment dat. Au ridicat-o moșii mei, părinții mamei, pentru că ai tatălui muriseră, el în război, desfigurat de un obuz la Mărăști, iar maică-sa acasă, de friguri. Erau oameni înstăriți, gospodari. Au plecat într-o noapte din Transilvania, cu căruțele și cele câteva lucruri pe care le-au strâns în grabă, amenințați de unguri. Câte au mai pătimit și
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
care o face cu durere și inima deschisă, fratele meu. Sunt corigenta în fața mamei absolute care este Ramona, prietena mea. Sunt corigenta în fața amintirii Bunicii Sofia, cea mai harnica și mai îndemânatica ființă din lume. Sunt corigenta în fața bucății de obuz care locuiește în obrazul Bunicului Niculae, obraz pe care eu nu l-am mai pupat demult. Sunt corigenta în relația cu: mine însămi și cu drumul de la mine către mine. oamenii, cărțile, filmele, cântecele care ma așteaptă. faptele bune. (...)" (Oana
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
parcă se stingea/ Iar eu îl întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
sau poate, mai de departe, din alți ani ai lui, de tristă și mai multă îndurare. Erau și zile când o numea, șugubeț, Hitler (că doar trecuse peste două războaie mondiale, iar la ultimul s-a strecurat printre gloanțe și obuze, timp de câțiva ani, fentându-l pe Iuda de Hitler, numai Bunul Dumnezeu știe cum ?!... Și, din firea lui, bunicul, un om înalt, uscățiv, cu ochi blânzi ca verdele adânc al mării, era foarte ordonat, cu mult bun simț și cu
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
ce păreau a sprijini cerul, coloane alcătuite din funingine neagră amestecată cu funigei minusculi și particule văpăiate de culoare alb-gălbuie degajau un miros înecăcios de catran, amestec de stropi incandescenți de smoală ce parcă țiuiau ca niște șrapnele ale unor obuze ce, vorbea lumea ceva mai târziu, „garniseau din belșug” magazia de muniții a regimentul de soldați cantonat în apropierea bisericii, în fostele case vechi ale familiei boierului Baștea... Se înțelege că joaca s-a stricat, am fugit cu toții cuprinși de
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
lung fluier de locomotivă. Când am deschis ochii, în spatele meu se deschidea o groapă, un fel de hău, și un pustiu peste care zăceau bucăți de carne de om: mâini, picioare, trunchiuri, capete, toate împroșcate cu sânge; căzuse probabil un obuz sau o bombă, altfel nu-mi pot explica ce se întâmplase... Și, ironie a sorții, peste cadavrele celor executați, zăceau și cei ce ordonaseră acestă crimă! În viață norocul vine într-o clipă, așa venise și la mine; am sărutat
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, ... Citește mai mult Celsius a-nebunit,unii zic că s-a scrântit,gradele le-a încurcat,cu minus le-a calculat.La Întorsura
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
amintire din trecut...S-albise marea la țărm,șuiera vifor nebunul,pe Dunăre pod de gheață,s-o poți sparge doar cu tunul.Treceam Dunărea în sănii,din Ostrov la Călărași,caii potcoviți din vreme,tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de dimineață,să slujească taica popa,la copca făcută-n gheață.Popa cânta boboteaza,... VI. IDILA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015. Privirea ta mă țintuia avidă-n așteptare, am tresărit
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
în timpane simți huruitul unei căruțe în goana cailor, apoi, ca o avalanșă de stânci. Zâmbi blând, bâjbâind după baston; gândi: „în timpul războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își zise, gâfâind
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
aceasta a fost cu totul izolată și lăsată în paragină. În iarna lui 1916 - 1917, când în această zonă s-au purtat lupte grele pe linia Siretului cu armata germană și cea austro-ungară invadatoare, zidurile mănăstirii s-au prăbușit din cauza obuzelor de tun. Din mijlocul curții vedeam rândunelele, lăstunii, vrăbii și porumbei sălbateci ce zburdau jucăuș dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întovărășită de ciripitul vesel și muzical ne introducea parcă
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
masacrul i-a înghițit pe oameni, la fel a produs drame pe pămînt, unii zdrobindu-și doar corpurile, alții distrugîndu-și sufletele. Și poate că cei mai tăcuți, cei mai ascunși, zăvoriți în ascunzișurile inimii, au fost cei mai înspăimântători. Gloanțele, obuzele și toate mașinile inventate cu scopul ca oamenii să se ucidă între ei, au cel puțin meritul de a ucide rapid, de a pune cît mai repede capăt suferințelor corpului, în timp ce rănile spirituale sapă lent bazele vieții, ca o mulțime
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
umanitar... și de observație, prin intermediul „c...știlor albastre”, sub egida ONU, iar pe de alt... parte, s... decreteze un embargo asupra armelor. Acesta, În realitate, Îi afecteaz... mai ales pe musulmani, care devin astfel principalele victime ale conflictului. Explozia unor obuze În piață din Sarajevo, mai Întîi pe 5 februarie 1994 (66 de morti), apoi pe 28 august 1995, stîrnește indignarea general... a Occidentului: „Cred c... pic...tură care a umplut paharul, spune colonelul Jovan Divjak, este al doilea masacru din
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
1994 (66 de morti), apoi pe 28 august 1995, stîrnește indignarea general... a Occidentului: „Cred c... pic...tură care a umplut paharul, spune colonelul Jovan Divjak, este al doilea masacru din piață Merkale, de pe 28 august. În acea zi, un obuz tras dinspre pozițiile sîrbești a f...cut 40 de morti În Sarajevo; asta i-a convins pe occidentali, cred eu, c... acest statu quo nu mai putea s... dureze și c... nu se mai puteau face concesii nelimitate naționaliștilor sîrbi
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și cu încălțările bine lustruite - războiul își relua aerul de paradă. Se afla oare printre ei și ostașul care avea să strecoare în mâna Charlottei o pietricică maro, schija de obuz acoperită de rugină? Erau oare îndrăgostiți? Logodiți? Întâlnirea aceea nu a schimbat cu nimic hotărârea Charlottei, luată cu mulți ani înainte. La prima ocazie ivită, ocazie miraculoasă, a plecat în Rusia. Nu exista încă nici o legătură cu țara aceasta devastată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pantofi închiși, cu talpă groasă. Nu aș fi fost deloc mirat dacă aș fi văzut-o îmbrăcând o tunică militară și încălțându-se cu cizme soldățești. Iar când punea ceștile pe masă, mâinile ei mari parcă manevrau niste dulii de obuze pe banda rulantă dintr-o uzină de armament, ca în timpul războiului... Tatăl copiilor ei, căruia îi spuneam pe nume, Dimitrici, venea uneori la noi și bucătăria noastră răsuna atunci de vocea lui răgușită, care părea să se încălzească puțin câte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]