609 matches
-
moara lui Gueldry - n.n.L.B.) n-ar fi ocazionat cererea sa. D. Ghica a încheiat un contract cu proprietarii morii, potrivit căruia s-a obligat să le livreze un milion de ocale de cărbune de pământ cu 135 piaștri mia de ocale, transportate la Iași. Din această sumă, 80 piaștri sânt absorbiți de cheltuielile de transport, iar 20 până la 25 de cheltuielile de extracție”. Firește că desfacerea cărbunelui, al cărui preț de cost la Iași reprezintă în proporție de 2/3 cheltuieli
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
date. O altă ramură a meșteșugului din acest domeniu, pentru care avem foarte puține informații, este prepararea tutunului. În 1841, se aflau în Moldova 17 ateliere de prelucrare a tutunului. Ele erau foarte mici; cele mai dezvoltate produceau maximum 250 oca de tutun pe an. Informațiile nu ne permit să luăm cunoștință despre procesul de producție. O singură mențiune se referă la un atelier din Bârlad care avea două râșnițe. În statistica din 1860-62, se indică existența în Iași a două
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
La Șerbești, în ocolul Crasna, ținutul Vaslui, funcționa în 1851 un atelier de producere a mătăsii. Borangicul obținut de gospodăriile sătești era colectat de întreprinzători și apoi vândut. M. Vitlimescu exporta borangic în Austria, Prusia și Franța cu 300-400 lei oca. Puține știri avem și despre meșteșugul pielăriei în mediul sătesc. Opinca continua să rămână principala și adesea unica încălțăminte a țăranului moldovean. Ea putea fi și într-adevăr era confecționată de însuși purtătorul ei. Aceleași observații pot fi făcute și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altfel, aproape fiecare velniță avea grajduri pentru vite. Producția de spirt și rachiu varia, bineînțeles, în funcție de gradul de perfecționare a procesului de producție și a capacității velniței. În 1852, la velnița de la Horodniceni se obținea din merța de porumb 29 oca de spirt, iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În 1852, la velnița de la Horodniceni se obținea din merța de porumb 29 oca de spirt, iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție de 41 oca de spirt din merța de grâu. La 1861, cele 16 velnițe din ținutul Neamț, utilizând 426 de lucrători, plătiți anual cu 29.164 lei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar la velnița din Neamț a lui Mihail Kogălniceanu patru vedre de spirt. Din merța de grâu la Horodniceni se obțineau uneori și 34 oca de spirt, iar la proiectata velniță a lui Ghițescu se prevedea o extracție de 41 oca de spirt din merța de grâu. La 1861, cele 16 velnițe din ținutul Neamț, utilizând 426 de lucrători, plătiți anual cu 29.164 lei, prin prelucrarea anuală a 980 merțe grâu, 14.223 merțe orz, 17.768 merțe secară, 43
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rachiu, lui Iacob Neuchotz și compania, cu 21 de lei vadra, ceea ce înseamnă că Balș a încasat o sumă de 210.000 lei. În 1859, de pildă, s-a exportat prin Galați 37.042 vedre de spirt și 21.373 oca de rachiu. Mâna de lucru folosită la velnițe era salariată. Conducerea tehnică a procesului de producție era încredințată unor tehnicieni, maiștri, care de cele mai multe ori erau străini. Lucrătorii însă erau localnici. O velniță avea de la 3 la 50 de lucrători
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Conservele erau expediate în cutii „albe de fier”. În octombrie 1849, se trimetea seu, carne și piele către Viena. Seul era desfăcut și pe piața internă, și se și exporta. În 1849 fuseseră scoase la licitație în Galați 10.600 oca seu, care se vânduse la prețul de 35 parale oca. În același an, Goldner a încărcat „tot săul pe vapor pentru Viena”, și avea „închiriate corăbii” și pentru ciolane. Biroul vamal din Galați a înregistrat în 1858 exportul a 710
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1849, se trimetea seu, carne și piele către Viena. Seul era desfăcut și pe piața internă, și se și exporta. În 1849 fuseseră scoase la licitație în Galați 10.600 oca seu, care se vânduse la prețul de 35 parale oca. În același an, Goldner a încărcat „tot săul pe vapor pentru Viena”, și avea „închiriate corăbii” și pentru ciolane. Biroul vamal din Galați a înregistrat în 1858 exportul a 710 case (sic!) carne conservată, iar în 1859-1620 case plus 3
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de postav, a fost nevoit să recurgă la „smomeală”, la „coruperea” lucrătorilor de la fabrica lui Kogălniceanu. În ceea ce privește materia primă, fabrica prelucra numai lână din țară: lână ordinară țurcană, lână țigaie și țigaie merinos. În 1861, fabrica a consumat 55.000 oca de lână, iar în 1863, lână în valoare de 450.000 lei, adică aproximativ 100.000 oca lână. Drept coloranți în fabrică se foloseau, în afară de „lemnul de campesi (băcan), de indigo, de coșenila”, numai coloranți de import. „Rodia (rubia tinctoria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
materia primă, fabrica prelucra numai lână din țară: lână ordinară țurcană, lână țigaie și țigaie merinos. În 1861, fabrica a consumat 55.000 oca de lână, iar în 1863, lână în valoare de 450.000 lei, adică aproximativ 100.000 oca lână. Drept coloranți în fabrică se foloseau, în afară de „lemnul de campesi (băcan), de indigo, de coșenila”, numai coloranți de import. „Rodia (rubia tinctoria), rezeda sălbatică (rezeda lutiole) și pastelul (isatis tinctoria) s-au fost introdus în Moldova o dată cu ridicarea fabricii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de lumânări de stearină cu următoarele condiții: exclusivitatea fabricării luminărilor de stearină pe timp de 10 ani, prețul de vânzare a lumânărilor să fie mai redus decât cel al lumânărilor importate și în nici un caz să nu depășească 572 sorcoveți ocaua; exportul lor era scutit de vamă, iar importul rămânea mai departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aibă efecte salutare asupra industriei extractive în special, construită ca fabrică, în urma incendiului a fost restaurată parțial. În statistica din 1862 ea este menționată cu 8 lucrători, producând anual 600 cântare praf de pușcă. Mica fabrică folosea anual 7.200 oca cărbuni, 7.200 oca pucioasă și 44.200 oca silitră. Forța motrice o dădea apa pârâului Tarcău. Producerea sticlei. De la manufacturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, care au eșuat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
industriei extractive în special, construită ca fabrică, în urma incendiului a fost restaurată parțial. În statistica din 1862 ea este menționată cu 8 lucrători, producând anual 600 cântare praf de pușcă. Mica fabrică folosea anual 7.200 oca cărbuni, 7.200 oca pucioasă și 44.200 oca silitră. Forța motrice o dădea apa pârâului Tarcău. Producerea sticlei. De la manufacturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, care au eșuat după câțiva ani de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca fabrică, în urma incendiului a fost restaurată parțial. În statistica din 1862 ea este menționată cu 8 lucrători, producând anual 600 cântare praf de pușcă. Mica fabrică folosea anual 7.200 oca cărbuni, 7.200 oca pucioasă și 44.200 oca silitră. Forța motrice o dădea apa pârâului Tarcău. Producerea sticlei. De la manufacturile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, care au eșuat după câțiva ani de funcționare, nu întâlnim ulterior în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la arendașii moșiei Solonț doar 300 vedre de păcură lunar cu 16 lei vadra, care urmau să fie rafinate. În noiembrie 1858, o comisie a constatat că gazul avea o concentrare cam slabă - 34°, 35°, petrolul se vindea șase lei ocaua. În 1859, doi galițieni au mai înființat în Moldova încă două rafinării: una la Tețcani și alta în Valea Arinilor. Până în anul 1865 au mai luat naștere încă două rafinării. Distilarea în acele instalații se făcea în cazane cilindrice verticale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
5 lei pe zi, iar cei de la fabrica lui Asachi, 3,20 lei pe zi. Lucrătorul trebuia să-și întrețină cu acești bani adeseori o familie numeroasă, într-o vreme (1862) când kila de grâu era plătită cu 200 lei, oca de carne de vacă (1.291 gr.) 1,20 lei, iar oca de unt 5 lei. În timp ce salariile erau staționare, prețul alimentelor a crescut între 1848 și 1862: oca de carne de la 69 parale la 1,20 lei, oca de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lei pe zi. Lucrătorul trebuia să-și întrețină cu acești bani adeseori o familie numeroasă, într-o vreme (1862) când kila de grâu era plătită cu 200 lei, oca de carne de vacă (1.291 gr.) 1,20 lei, iar oca de unt 5 lei. În timp ce salariile erau staționare, prețul alimentelor a crescut între 1848 și 1862: oca de carne de la 69 parale la 1,20 lei, oca de unt de la 3,63 lei la 5 lei, kila de porumb de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vreme (1862) când kila de grâu era plătită cu 200 lei, oca de carne de vacă (1.291 gr.) 1,20 lei, iar oca de unt 5 lei. În timp ce salariile erau staționare, prețul alimentelor a crescut între 1848 și 1862: oca de carne de la 69 parale la 1,20 lei, oca de unt de la 3,63 lei la 5 lei, kila de porumb de la 20-40 lei în 1850 la 120-140 lei în 1860-63. Bine erau plătiți tehnicienii străini. În 1855, directorul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lei, oca de carne de vacă (1.291 gr.) 1,20 lei, iar oca de unt 5 lei. În timp ce salariile erau staționare, prețul alimentelor a crescut între 1848 și 1862: oca de carne de la 69 parale la 1,20 lei, oca de unt de la 3,63 lei la 5 lei, kila de porumb de la 20-40 lei în 1850 la 120-140 lei în 1860-63. Bine erau plătiți tehnicienii străini. În 1855, directorul tehnic al fabricii lui M. Kogălniceanu primea 300 de galbeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timpuri apuse, mai îndepărtate sau mai apropiate de momentul scrierii, portrete de domni fanarioți lacomi și abuzivi, gata să vândă „slujbele și caftanele” cui dă mai mult, „pe parale”, și porniți să stoarcă „porcoi de mahmudele” de la negustori prinși cu „ocaua mică” sau pungi de galbeni de la zarafi în care bagă spaima (Vodă Caragea, Mavrogheni), oameni-legendă (haiducii Tunsu și Jianu, Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
care s-au petrecut în trecut („A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti...”), într-un timp fabulos, ireal, incontrolabil, un timp al tuturor posibilităților („pe când se potcoveau purecii cu nouăzeci și nouă de oca de fier și zburau până la cer...”). Recurgând la așa-numita „formulă a imposibilului” (P. Bogatârev), ce constă în alăturarea unor elemente care se contrazic, se exclud reciproc, formulele inițiale au menirea de a-l abstrage pe ascultător din contingent și
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
în mediul rural românesc la nivelul sfârșitului de secol XVIII. Probabil că nu foarte des (172), având în vedere faptul că se putea procura numai din spițerii, la prețuri destul de piperate. În 1765, de pildă, taxa vamală pentru importarea unei ocale de teriacă era de 22 de aspri, cam „cât o blană de sobol”. În 1792, aceeași taxă era de 18 bani pe oca, iar în 1818, pentru o oca de „teriac altânbaș i prost” vama era de 40 de bani
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
procura numai din spițerii, la prețuri destul de piperate. În 1765, de pildă, taxa vamală pentru importarea unei ocale de teriacă era de 22 de aspri, cam „cât o blană de sobol”. În 1792, aceeași taxă era de 18 bani pe oca, iar în 1818, pentru o oca de „teriac altânbaș i prost” vama era de 40 de bani. Prin „teriac prost” se înțelegea „obișnuit” (rus. prostoi = „simplu”), adică un opiaceu făcut din mai puține ingrediente. Oricum, descântecul consemnat în 1784 atestă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
destul de piperate. În 1765, de pildă, taxa vamală pentru importarea unei ocale de teriacă era de 22 de aspri, cam „cât o blană de sobol”. În 1792, aceeași taxă era de 18 bani pe oca, iar în 1818, pentru o oca de „teriac altânbaș i prost” vama era de 40 de bani. Prin „teriac prost” se înțelegea „obișnuit” (rus. prostoi = „simplu”), adică un opiaceu făcut din mai puține ingrediente. Oricum, descântecul consemnat în 1784 atestă cel puțin faptul că se cunoșteau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]