268 matches
-
injustețea sau chiar nocivitatea. Mai pregnante sunt astfel de problematizări în volumul Din ocna vieței (1902), care poate fi luat și ca titlu generic pentru o lungă serie de alte proze strânse în culegeri sau rămase în periodice. Constatarea unui ocnaș că „viața e o glumă proastă” ar putea fi luată drept moto al scrisului acestui prozator, de unde și atitudinea lui hâtră, nonșalantă chiar și atunci când relatează întâmplări dureroase, triste, revoltătoare. Axate exclusiv pe spectacular și senzațional, romanele sunt abordabile numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
portretizând caricatural și figurând antitetic indignarea și revolta tinerilor. Se simte aici și o influență venind dinspre literatura rusă, al cărei bun cunoscător era și din care a tradus (Saltâkov-Șcedrin, Gogol) sau a localizat (Nekrasov, Turgheniev, Garșin). Schițele din viața ocnașilor evadați, a contrabandiștilor sunt scrieri cu o tramă narativă simplă, dinamică, unde mișcarea și dialogul au întâietate. Viața țărănească îi solicită interesul în momentele ei de duritate și de manifestare violentă, ca în Sălbaticul, unde scena unei răzbunări atroce duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
Grigurcu, O provocare a destinului. Convorbiri cu Dora Pavel, Ed. Pleiade, Satu Mare, 2009, 243 p. când trebuie să vorbească în public, dar fierbând de iritare atunci când e silit să suporte prea mult prezența cuiva. În fine, Grigurcu e genul de ocnaș livresc care, atunci când scrie, se chinuie din cauza efortului de a scrie, iar atunci când nu scrie, suferă din cauza remușcărilor de a nu mai fi scris. O suferință întreruptă de rarele clipe când, prinzând o zi inspirată, trăiește euforia înaripată a expresiilor
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
cinematografice a succesului obținut pe scenă. Ceea ce încearcă să facă Tom Hopper este regie de operă, iar scena cu care debutează filmul, absolut neverosimilă și în același timp ridicolă în altă convenție estetică decât aceea a regiei de operă - cântând ocnașii trag la otgoane enorme pentru a scoate la mal un vas avariat care se pierde în aburii trompe-l’oeil-ului din background - poate fi foarte bine Corul Robilor din Nabucco a lui Verdi schimbând deșertul cu marea. Filmul lui Tom
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de arătănii posesoare de doctorat salariul e un simplu bacșiș. Așa încât îi doare-n dos că asistenții (care de obicei duc greul materiilor prin care ei se plimbă ca vodă prin lobodă) trudesc pentru o sută de dolari, ca niște ocnași condamnați la locul de muncă. În medicină, lucuririle stau invers. Cum e greu să produci peste noapte un medic, destui oameni în halat alb și-au încercat norocul în politică. Dacă nu reușeau prin talentele profesionale, de ce n-ar fi
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
pentru că exemplele pot continua într-un mod copleșitor, împovărător (existând, firește, și excepții: un Mircea Vulcănescu, de pildă ori un Virgil Ierunca), mi-am zis că asta-i soarta noastră, a muzicienilor, să trăim, fără să fim nici bolnavi, nici ocnași, în cea mai nefericită companie: aceea a singurătății. Dar dacă totuși funcționează o anume stilistică a culturii de tip livresc, în stare să suprime dialogul cu arta sunetelor, invitând totodată la exersarea gândirii speculative ori la sublimarea piruetelor ficționale? O
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
Mic. Pleacă urechea la Les Misérables (1862) și personajele romanului devin atât de familiare, încât tipografii plâng culegând textul. La Bruxelles, unde s-a instalat în timpul Comunei din Paris (1871), dușmanii comunarzilor îi atacă locuința, strigând: Moarte lui Jean Valjean! Ocnașul creat de el e confundat cu autorul însuși și amândoi devin încarnarea Binelui. De aici înainte este simbolul Justiției, întruchiparea Republicii generoase și ideale. În 1885, două milioane de persoane îi însoțesc sicriul la Pantheon, cu ocazia funeraliilor naționale”. În ce
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
filosofiei lui Kant, ci de prezența iubitei. Așa rezultă dintr-o scrisoare a lui George Ladima către Emilia: „Ce bine era să fii și tu acasă, Emy... Serile în care te văd sunt singurele în care nu mă simt un ocnaș al vieții. Mă odihnește un calm, o senzație de împăcare ca o morfină, în interiorul acesta al tău". Depărtarea de Emilia este asimilată cu lipsa narcoticului în cazul unui narcoman. Dependența pune stăpânire atât pe toxicoman, cât și pe îndrăgostit. În
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea/ Nici deznădejde, nici durere-amară./ Cătușa o purtau ca pe-o brățară,/ Și lanțul greu de fier ca pe-o cordea „. Cum arată, metaforizată, existența într-o țară sub
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
locuit atât în Sinaia, unde regina Elisabeta (Carmen Sylva) și-a clădit mărețul castel de vară, cât și la Argeș, unde vechea mânăstire ne amintește de neamuri apuse de voievozi; am locuit printre țărani la Râmnic și printre țigani și ocnași lângă salinele de la Ocna; pretutindeni, aceeași natură frumoasă și aceiași oameni neprefăcuți și prietenoși; nici ocnașii nu făceau excepție, nu erau numai politicoși, ci, când se ivea ocazia, și săritori. Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
cât și la Argeș, unde vechea mânăstire ne amintește de neamuri apuse de voievozi; am locuit printre țărani la Râmnic și printre țigani și ocnași lângă salinele de la Ocna; pretutindeni, aceeași natură frumoasă și aceiași oameni neprefăcuți și prietenoși; nici ocnașii nu făceau excepție, nu erau numai politicoși, ci, când se ivea ocazia, și săritori. Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o însă la Argeș, unde am întâlnit o asemenea amabilitate și ospitalitate, încât această ședere e una
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
telefon și-mi poruncește (pentru a cîta oară?) să scriu o poezie! Și eu care-mi luasem de-o grijă! S-ar mai putea un lucru. La un moment dat, torturat de obligația de-a scrie zilnic, ca un adevărat ocnaș ce scoate-n loc de sare zahăr, să caut odihna, salvarea, deliciul și loboda într-o poezie!! Drept care, din nou, ați fi direct implicat! O scrisoare mă scutește totuși de "lucru", de "muncă". O scriu, o bag voios în plic
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
de orice "îndrăzneală". I se pun în socoteală lucruri chiar neadevărate variate și sînt imediat crezute. Va spune cineva: că și-a renegat părinții, ponegrind memoria mamei sale, că a luat cîteva mii pentru a scăpa de pedeapsă pe un ocnaș, că și-a terfelit căsnicia și și-a vîndut copiii, sau că a falșificat moneda statutului, - totul va fi crezut, atît de înrădăcinată e convingerea că nici o invențiune nu poate întrece marginile "îndrăznelei" sale... și nu le poate întrece! E
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de marcat negativ ca para-. Un loc aparte între formațiile cu sufixul
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
ciocan". împărțită între delir și confruntarea cu aspra realitate, conștiința sa se clarifică în sensul angajării revoluționare, ce comportă contacte conspirative în nocturnă, difuzări de manifeste clandestine, interogatorii la comisariatul de poliție, în speranța că lumea compusă din "directori și ocnași" va fi spulberată. Atitudinea insurgentă a lui Gherasim Luca se exprimă și în planul publicisticii, în vecinătatea poziției adoptate de revista unu, alături de un Gheorghe Dinu, poet avangardist și el, sub pseudonimul Stephan Roll, care denunța cu furoare "burghezismul artistic
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru doamna Lovett, însă el nu beneficiază de intervenția Providenței ca în cazul lui Pip din Marile speranțe, izbăvit de ocnașul cu care se purtase omenește. Cu alte cuvinte, filmul constituie un experiment interesant susceptibil de atenție din perspectiva amestecului genurilor și registrelor ducînd pînă la ultimele consecințe partea macabră, într-o explozie de culoare aproape fără excepție roșul.
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
de comicărie a întreprinderii d-sale: "veselia e neagră că vărsatul de vînt/ veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" (Lupta cu îngerul). Sau: "să joci în comedie cu poale suflecate/ crăpînd de rîs" (Cabale de cafenea). Sau: "noi sîntem ocnașii muncind în comedie" (Oameni cu lămpi sIesireat ). Dar constatăm o ciudată nivelare a tărîmuilui infernal cu cel pămîntesc, ultimul umplîndu-l pe cel dintîi cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui și craniu/ cunoscător/ ce se poate roți că un glob
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu această"-Mateo Alemán). În prima parte a românului, sistemul de fier domină zdrobitor. Încercările eroice, diamantine, ale lui Don Quijote de a intra în sistem (input) sunt respinse (output) prin burla (batjocură) sau paloș (ciomăgeala). Exemplele abundă: morile de vânt, ocnașii, negustorii, burdufurile cu vin etc. Toate aceste eșecuri, faptice, accidentale, nu afectează valabilitatea ideală, absolută, a sistemului diamantin, întemeiat pe nevoia și tăria bunătății eroice, care prevalează categoric în partea a doua a românului. Aici, valorile quijotesti cunosc o împătrita
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Șerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaș negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage și smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri și târâtoare sub care s-ar fi îngropat o comoară. De care află prin mărturia ocnașului Buzdrună negustorul de vite Schuster și comandantul poliției imperiale, Werner, amândoi din Sibiu. Legătură cu protagoniștii teleormăneni (Caraminu, feudalul de la Izvoarele, moș Dobre, prezent la Fântână Trăsnita, loc de popas spre târgul de la Glavacioc și de taifas, călugărul Teodosie Hoinarul
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît determinările comportamentale pe care s-a grefat represiunea stalinistă, cît și fața „subterană
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
cu aparițiile lui zilnice în diferite poziții și ipostaze, și îmi spuneam că dacă cei ce-l Ťprindť în obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel ca un ocnaș. Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai "falselor adieri de libertate", nu e umai "singurul mijloc de a rezista, intelectualicește, lipsei de libertate
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]