267 matches
-
lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite etape ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu pistoale-mitralieră, inculcându-li-se ideea că sunt viitori ocnași. Reeducareatc "Reeducarea" Deși „fenomenul Pitești” (1949-1952) era o relicvă punitivă a epocii Dej, Securitatea ceaușistă reținuse efectul pe care acesta îl avusese asupra deținuților politici de odinioară, precum și strategia reeducării. Ideea de reeducare fusese aplicată, de altfel, după „experimentul Pitești
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
că Doru nu era amestecat în asasinarea lui Bogdan se spulberase. Chiar viu, Tudorel rămânea un criminal care înfipsese pumnalul într-un om fără apărare. Asta era o crimă banală, fără nici o scuză politică. Deci Tudorel avea să rămână un ocnaș, iar dacă, prin forța evenimentelor, s-ar fi salvat, nimeni nu l-ar fi spălat de pata notorie de a fi făptuit un omor. Criminalii aduși la bara justiției sunt eliminați chiar din viața politică, rolul lor fiind numai accesoriu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conștiinței umane, apăsată de sentimentul vinovăției tăinuite cu disperare. Incertitudinea cu privire la moartea fratelui său îl zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
când la Heidelberg te declari absorbit de verificarea traducerii lui Heidegger, să ajungi la glorificarea "codului" filozofie. Ceea ce înseamnă că nu mai știu de unde să te iau. Spui că ești liber de filozofie, în timp ce tragi după tine cu alură de ocnaș ghiuleaua Ființă și timp." Observația, având toate aparențele că este întemeiată, ratează însăși "poanta" cărții. Totul, aici, începe cu o boală pe care o numesc "prăbușirea sistemului de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți dă drumul decât la patru dimineața 219. "Bursucul trăiește în vizuini adânci și întortocheate". Ăsta da, ăsta-i de-al nostru! Bravo, bursucule, păi, ce altceva-ți mai rămâne? Și mutra o are în dungi, ca o saltea, adevărat ocnaș 220. Cronotopul stepei, concentrat în aulul Uș-Terek, apare în capitolul " Amintirea despre ceva minunat". Un capitol ulterior, "Râul ce se varsă în nisipuri" completează această imagine, prin scrisoarea lui Kostoglotov adresată Kadminilor. În raport cu lumea crâncenă a lagărului, deportarea în stepă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
anume deținuții de drept comun ("borfașii"), cei care erau folosiți adesea de către conducerea lagărului împotriva deținuților politici: Înscrie-te și tu, pana mea firavă, în corul ce preamărește acest trib! Au fost proslăviți ca pirați, ca flibustieri, ca vagabonzi, ca ocnași evadați. Au fost proslăviți ca nobili briganzi de la Robin Hood până la bandiții de operetă -, am fost asigurați că au inimi simțitoare, că îi fură pe cei bogați, împărțind cu cei săraci. O, sublimi ortaci ai lui Karl Moor! O, Celkaș
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
comentează: „S-ar putea să am și o asemenea latură, dar ea nu mă împinge niciodată la fapte” (12 aprilie 1974 Ă 447). Și spune asta un om care preamărise fapta. Cât despre Eliade, acesta, spune Cioran, „muncește ca un ocnaș. N-a înțeles, dar nici n-a intuit vreodată, valoarea metafizică a lui farniente, crede pe mai departe în cărți și e la fel de entuziast ca la douăzeci de ani” (20noiembrie 1971 Ă 434). La douăzeci de ani, se știe, el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
G. Călinescu ). Tema acestei nuvele este obsesia (Șerban Cioculescu) și urmărește alienarea ființei în situații tensionate. Deși primește o scrisoare prin care este anunțat de moartea fratelui, hangiul este neliniștit, fiind vizitat în vis de cel dispărut, sub haina unui ocnaș evadat sau sub uniforma de militar. Când, în cele din urmă, Stavrache este căutat de fratele său, care-i cere o sumă de bani ca să acopere o delapidare, se prăbușește psihic. Confruntarea cu realitatea este cumplită, iar replica fostului popă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oficial pe fratele său. Ceva se schimbă în atitudinea și comportamentul hangiului. El este chinuit de gândul că popa Iancu s-ar putea întoarce, are halucinații, visele devin obsesii, coșmaruri. O primă "năzărire" îl prezintă pe Iancu în haine de ocnaș, iar reacția hangiului, cu glasul încărcat de ură, gândindu-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă situație tragică. Ei au revelația că moartea îi răpune mai înainte ca destinul lor să fie împlinit; tatăl îl avertizează pe Hamlet că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Putem privi lumea la fel după ce am văzut floarea soarelui, irișii, cîmpul cu grîu și ciorile, biserica din Auvers, terasa de cafenea, nopțile înstelate, camera lui Vincent? Lumea mai este aceeași după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta? După ce descoperă munca, lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și, nu în ultimul rînd, prea romantice sînt preferințele de lectură ale celui care se autodesemnează „visător“. Din comentariile la una din edițiile rusești, aflăm că „lista de lecturi“ a eroului a fost adăugată de‑abia în 1860, cînd fostul ocnaș găsește cu cale și să elimine o frază: „Se zice că apropierea pedepsei produce în sufletul criminalului o adevărată căință și, uneori, dă naștere remușcărilor în inima lui împietrită. Se zice că aceasta este acțiunea spaimei“2. Crima care are
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Nothomb, la Albin Michel. Cel mai proaspăt se numește La Nostalgie heureuse (Nostalgia fericită) și pare a fi unul din cele mai bune, păstrîndu-se pe linia autobiografică binecunoscută și reînnodînd firul experienței japoneze ce a marcat viața autoarei. Un alt ocnaș al literelor, coleg de editură și de țară adoptivă cu cea de mai sus, Eric-Emmanuel Schmitt, propune o ficțiune impozantă, demnă de o antologie a prozei erotice, Les Perroquets de la place d'Arezzo (Papagalii din piața d'Arezzo). Cu mare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca fiind o relație de dominantă (a se vedea pagina 40 în care se vorbește despre această noțiune) care leagă aici structura explicativă de structura narativă ? Poate fi aici vorba de o operație de inserare ? Textul 5.2. Balzac: Mersul ocnașului În partea a patra a romanului Strălucirea și suferințele curtezanelor, Balzac întrerupe un moment firul narativ pentru a explica despre ce vorbesc delincvenții care îl privesc pe J. Collin, alias Vautrin, alias Înșeală-Moartea, deținut care se află la poartă 31
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la poartă 31: (12) " Nu e popă, îi zise Firișor-de-Mătase lui La Pouraille, e edec vechi. Ia te uită cum trage la dreapta! Trebuie să explicăm aici, căci nu toți cititorii au avut ideea să viziteze o pușcărie, că fiecare ocnaș e legat cu altul (totdeauna unul bătrîn cu unul tînăr) cu un lanț. Greutatea lanțului acesta nituit de un inel deasupra gleznei, e așa de mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaș să capete pentru toată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o pușcărie, că fiecare ocnaș e legat cu altul (totdeauna unul bătrîn cu unul tînăr) cu un lanț. Greutatea lanțului acesta nituit de un inel deasupra gleznei, e așa de mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaș să capete pentru toată viața un defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș, cel puțin o întregește. La Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș, cel puțin o întregește. La Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să izbească un ochi atât de ager ca al lui La Pouraille. De altminteri, e ușor de înțeles că ocnașii, necontenit împreună la ocnă și neavînd de observat decât pe ei înșiși, și-au studiat în așa măsură chipurile, încât cunosc anumite obișnuințe care scapă dușmanilor lor sistematici: spionii, jandarmii și comisarii de poliție. Balzac, Splendeurs et misères des courtisanes
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explicativă elementară. Pendulând între fenomenul de inserare și caracterul de dominantă, povestirea se află, în orice caz, încadrată de explicație. Putem considera această formă de încadrare elementară ca avînd caracteristicile acestui gen unic de povestire. Textul 5.2.: Balzac, mersul ocnașului După ce am discutat mai sus despre pauzele descriptive, în continuare propun să ne îndreptăm atenția către pauzele explicative, la fel de strict marcate: deschisă prin verbul explicit ("este necesar să explicăm aici") și închisă prin întoarcerea la contextul narațiunii (punctul de vedere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
român pentru a plăti datoria de război a României către Uniunea Sovietică. Se plătea 0,3 bani pe kg. de grâu și pentru mia de kg. se obțineau aprox. 40 de pâini (la cartelă, greu de obținut ă); muncă de ocnaș ! Se adaugă prigoana comunistă ă Nu e de mirare că puțini au reușit să plece la școli înalte, mai departe. Nu prea exista cultul cărții și doar creația folclorică era foarte vie, dar supravegheată. Despre elementele tradițiilor din ultimii 50
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]